Sfanta Eufrosina a trait pe vremea imparatului Teodosie cel Mic(408-450) si era singurul copil al unui om puternic,slavit,credincios si milostiv,Pafnutie cu numele,din cetatatea Alexandriei.La18 ani de la nasterea ei,tatal sau i gasise un mire,dupa masura rangului sau.Eufrosina,insa,iubea viata monahiceasca.Drept aceea,pe orice calugar primit in casa si ospatat de tatal ei,ea il intreba despre viata fratilor din manastire.
Deci,odata,pe cand tatal ei nu era acasa,Eufrosina a parasit lumea si desertaciunile ei si a fugit,pe ascuns,din casa parinteasca,schimbandu-si portul,adica imbracand haine barbatesti si numindu-se Smarald,in loc de Eufrosina.Tunzandu-si,apoi,parul capului sau si dandu-se drept un famen imparatesc,a intrat intr-o manastire barbateasca,in tot chipul silindu-se sa se ascunda,ca sa nu o afle Pafnutie,tatal ei.
Asadar,dupa ce-si implini dorinta de a intra in manastire,fratele Smarald se nevoia cu tot felul de osteneli si cu rugaciuni neincetate,pana cand s-a uscat cu tot trupul ei cel firav femeiesc si asa fel incat se minunau fratii,vazand greaua patimire a Sfintei.In vremea aceasta,tatal ei indurerat o cauta prin munti,prin pesteri si prin tot locul,fara sa o poata afla si fara mangaiere.Si era un lucru cu adevarat de mirare sa vezi o femeie preafrumoasa,locuind in mijlocul monahilor si ascunzandu-se pe sine atat de tatal ei,cat si de monahii cu care impreuna vietuia.Si stralucea in mijlocul barbatilor,precum si piatra scumpa,ce se cheama smarald,straluceste in mijlocul celorlalte pietre.
Cu adevarat,smarald s-a aratat fericita Eufrosina,ramanand necunoscuta,nu un an sau doi sau trei,ci vreme de 38 de ani,adica pana la sfarsitul vietii sale,ca numai atunci,la sfarsit,s-a aratat ca era femeie si nu barbat.
Deci,a petrecut Smarald in manastirea aceea treizeci si opt de ani,asemenea cu ingerii,si a cazut intr-o boala,din care s-a si mutat din cele de aici.Iar,din iconomia lui Dumnezeu,se afla atunci in manastire,si tatal ei,Pafnutie,pentru cercetarea fratilor,dupa obiceiul sau.Deci,pe acesta vazandu-l la acel ceas acolo,chemandu-l,
Eufrosina si-a marturisit nemangaiatului tata taina ei,zicandu-i '' ,,O,tata,eu sunt Eufrosina,fiica ta, si tu esti tatal meu''.Si acestea zicand,si-a dat duhul in manile lui Dumnezeu.
Iar tatal ei,auzind cuvantul acesta,s-a inspaimantat de o bucurie peste masura ca aceasta si a cazut la pamant ca un mort.Deci,venindu-si in sine,a multumit Domnului ca s-a invrednicit a vedea pe fiica sa vie,si impartind averea sa saracilor,a lasat lumea si cele din lume,si luand asupra lui asprimea nevointelor pustnicesti,s-a facut si el monah.Si s-a aratat vrednic urmas si mostenitor atat al chiliei si al rogojinei pe care se odihnea cuvioasa Eufrosina,cat si al ravnei si bunatatilor fiicei sale.Si s-a mutat la Domnul,bucurandu-se.
RUGĂCIUNE
O, fericită maică Eufrosina, pe pământ nebună pentru Hristos, în ceruri preaînţeleaptă, care ai sfârşit în chip minunat drumul tău pământesc de o sută de ani! Caută acum din înălţimea cerului spre noi, păcătoşii, care în marea vieţii stăm învăluiţi de patimile şi suferinţele trupeşti, de ocările şi ispitele lumeşti, şi de numeroasele curse diavoleşti. Şi corăbiile sufletelor noastre sunt deja aproape de înec, căci nu au ancora puternică a credinţei, şi îşi pun nădejdea în puterile lor şi în ajutorul omenesc, iar sfeşnicul iubirii şi al evlaviei s-a stins.
Nu zăbovi, maică Eufrosina, ci ajută-ne nu după vrednicia noastră, ci după milostivirea ta, asemănându-te Atotmilostivului Mântuitorului nostru lisus Hristos.
Întăreşte-ne în credinţă, nădejde şi dragoste. Pe cei reci şi împietriţi la inimă încălzeşte-i cu râvna ta, tămăduieşte bolile noastre, ia de la noi necazurile şi tristeţea, dă-ne nouă mână de ajutor pe acest alunecos drum pământesc, ca să ne întărim cu trupul şi cu sufletul, să purtăm răbdători crucea noastră cu nădejdea în Dumnezeu şi, cu grabnica ta mijlocire, să ne învrednicim după moarte de viaţa cea veşnică şi fericită, slăvind pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, în vecii vecilor. Amin.
Doamne ajuta..
sursa..proloagele..vietile Sfintilor si cuvinte de invatatura..editia an 1991
Rugăciunea de Duminică
Ziua Duminicii îmi aduce aminte de Atotputernicia Ta, Stăpâne, cu care ai zidit lumea şi ai răscumpărat pe om. Ţie deci, lubitorule de oameni, Doamne, mă închin şi-Ţi mulţumesc foarte pentru Darurile cele mari ce ai făcut şi le faci tuturor făpturilor Tale.
Inima mi se bucură şi se desfătează când stau şi cuget cum că numai Tu însuţi eşti Dumnezeu Atotsfânt, Atotânţelept, Atotputernic, necuprins, încât nici o bunătate şi nici o mărire nu-Ţi lipseşte. Tu eşti Unul Dumnezeu în Trei Feţe: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu adevărat şi Te mărturisesc şi Te măresc, Ţie mă închin şi-Ţi servesc pururea, cu toată inima şi cu toată puterea.
O, Părinte Sfinte, îndură-Te de noi! O, Binecuvântat Fiu al iui Dumnezeu, mântuieşte-ne de iad! O, Duhule Sfinte, dă-mi Darul şi acoperământul Tău!
Mult îndurate Stăpâne, rogu-Te, să uiţi păcatele mele cele multe, după mulţimea îndurărilor Tale. Mulţumesc din toată inima pentru bunătăţile ce-mi trimiţi în toate zilele, mai vârtos însă pentru răbdarea Ta cea mare, că nu m-ai pedepsit după mulţimea păcatelor mele, ci aştepţi căinţa mea, ca un iertător Atotbun şi îndurat.
Doamne Iisuse Hristoase, dă-mi Darul, ca să petrec bine şi creştineşte în această săptămână şi să nu mai păcătuiesc Ţie, nici cu cugetarea, nici cu cuvântul şi nici cu fapta, întru mărirea şi onoarea învierii Tale celei de-a treia zi şi a venirii Duhului Tău Celui Sfânt asupra Apostolilor.
Îndeosebi mă rog pentru ajutorul Tău, Prea Bunule Stâpâne, ca să mă cunosc pe mine, să mă căiesc de păcatele mele şi să mă îndreptez cu mărturisirea; iar în ora morţii să fiu aflat pregătit, cuminecat şi cu inimă curată, şi să fiu aflat demn de împărăţia Ta cea veşnică. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
va rog sa lasati impresiile voastre in scris dupa cele citite pe acest blog..va multumesc