“Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!”
Doamne, dă-mi ca întru liniştea sufletului să primesc orice-mi aduce ziua de azi.
Ajută-mi Doamne să mă încredinţez cu totul voii Tale cu mine.
Îndrumează-mă şi sprijineşte-mă în fiece clipă a acestei zile.
Orice mi s-ar întâmpla în ziua de azi învaţă-mă să le
primesc cu linişte şi credinţă tare, că toate vin din voia Ta cea sfântă.
Îndrumează Tu gândirile şi simţirile mele în toate
cele spuse şi făptuite de mine.
Fă ca în faţa întâmplărilor neaşteptate de tot felul să nu uit că toate de la Tine sunt.
Învaţă-mă ca să-i socotesc pe toţi fraţii mei de aici cu dreptate şi înţelegere şi să nu supăr sau să chinuiesc pe nimeni.
Dă-mi Doamne să duc greutatea zilei cu tărie şi să
primesc tot ce vine în ziua aceasta.
Îndrumează Tu voia mea şi învaţă-mă să mă rog, să
cred, să nădăjduiesc să iert şi să iubesc.
Amin.

ANTIECUMENISM

Loading...
„POMENEŞTE-MĂ, DOAMNE, CÂND VEI VENI ÎNTRU ÎMPĂRĂŢIA TA!” (Luca 23, 42)
„Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei,
al grijii de multe, al iubirii de stăpânire

şi al grăirii în deşert nu mi-l da mie.

Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi
al dragostei, dăruieşte-l mie, slugi Tale.


Aşa Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşalele mele şi să nu osândesc pe fratele meu,
că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin”.

CRUCE FACATOARE DE MINUNI DIN ATENA

29.03.2012

PREDICA DE BUNA VESTIRE A PR.MIHAI VELICA..






Preacuviosi si preacucernici parinti, preacuvioase maici, iubiti pelerini si iubiti credinciosi.

Ziua de astazi reprezinta o intreita bucurie cu un intreit har peste har, avand in vedere importanta ei si anume este praznic imparatesc (si anume) Bunavestire. Pentru ca astazi este duminica a patra din Post prin care sfantul apostol si evanghelist Marcu ne aminteste de importanta rugaciunii si a postului, prin acea vindecare minunata pe care o face Iisus Hristos Dumnezeu acelui copil lunatic. Si a treia mare bucurie, faptul ca astazi, aceasta duminica este inchinata Sfantului Ioan Scararul.

Desigur, cuvantul va fi putin mai lung, dar oricum nu intreit. Si voi incerca sa fac o sinteza acestor foarte importante momente din viata postului si din viata noastra- urcusul nostru duhovnicesc.

Ne amintim ca in prima duminica a sfantului si marelui post, am serbat cu totii bucuria biruintei Ortodoxiei, care desigur, e reprezentata in mod special prin victoria sfintelor icoane impotriva iconomahilor –cei care, desigur, tagaduiau ca harul lui Dumnezeu s-ar revarsa si prin aceste frumoase imagini, care sunt imagini ceresti expuse ochilor nostri trupesti. Si a doua duminica, ca nu cumva sa ramanem doar la ceea ce se vede: la pictura, la pereti, la catapeteasma, la icoane, la cruci, Sfintii Parinti au randuit sa fie serbat Sfantul Grigorie Palama, cel care a sintetizat dumnezeiasca invatatura despre energiile dumnezeiesti necreate. Deci, in spatele a ceea ce se vede si ne-am obisnuit si ne-am bucurat in Duminica Ortodoxiei, vine a doua duminica si ne spune: da, dar nu numai aceasta este Ortodoxia. In spatele a ceea ce se vede este si ceva nevazut si anume harul dumnezeiesc necreat si desigur, slava lui Dumnezeu pe care o vedem si pe aceea.

Noi putem sa facem si din a doua duminica din Postul Mare o Duminica a Ortodoxiei, adica a icoanelor, dar de data aceasta a icoanelor nevazute, reprezentate in special, prin slava lui Dumnezeu. Pentru ca Sf. Grigorie Palama nu face altceva decat o sinteza a momentului de pe Tabor. Acel moment important in care cei trei apostoli au vazut slava dumnezeiasca si au vazut Lumina lui Hristos si s-au impartasit de acel har dumnezeiesc necreat. Deci, iata ca acest duet, acest tandem intre prima Duminica a Ortodoxiei, a icoanelor si a doua Duminica a lui Palama, in care ne arata ca exista si un har nevazut, dar putem vedea slava lui Dumnezeu si o transformam de data aceasta prin vrednicia noastra sa vedem slava lui Dumnezeu, exista o stransa relatie de o importanta covarsitoare. Aceasta este imaginea Ortodoxiei.



Si iata ca vine duminica a treia, Duminica Sfintei Cruci, care pusa la mijlocul postului ne arata ca jertfa lui Hristos pe cruce este punctul central, punctul zero al mantuirii noastre. De aceea ne si indeamna Mantuitorul nostru Iisus Hristos: “…cel care vrea sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine (de tot ce are, in sensul de lepadare de sine, de tot egoismul) sa-si ia crucea in fiecare zi- spune sf. Apostol Luca –(din pacate nu se citeste la Luca, ci la Marcu), dar este extrem de importanta aceasta precizare pe care o face sfantul apostol Luca: “sa-si ia crucea in fiecare zi si sa-Mi urmeze Mie”. Deci, iata indemnul frumos, dumnezeiesc. Astazi, iata, s-a citit Evanghelia de la Luca, prin care ni se arata desigur, momentul Buneivestiri. A fost trimis ingerul Gavriil in Nazaret, la o fecioara logodita sa anunte taina cea din veac ascunsa si de ingeri nestiuta. Ati auzit cu totii si cunoastem aceasta Evanghelie extrem de importanta in care Sfanta Fecioara Maria nu este surprinsa; Ea este doar nedumerita de salutul pe care il primeste de la inger: “Bucura-Te cea plina de har, Domnul este cu tine! Binecuvantata esti Tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui tau.” La auzul acestor cuvinte, ea reactioneaza cerand explicatii: “Cum poate sa fie ceea ce spui, daca eu nu cunosc barbat, nu sunt casatorita cu alte cuvinte”. Si atunci (ingerul) spune: “Duhul Sfant S-a coborat peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri. De aceea, si Sfantul Care Se va naste din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema”. In aceasta consta Vestea cea Buna. La auzul acestei explicatii, Sfanta Fecioara Maria accepta si spune “Iata roaba Domnului! Fie mie dupa cuvantul tau.” Si de la acel moment, ne istorisesc Sfintii Parinti, prin taina dumnezeiasca s-a produs conceperea de la Duhul Sfant.



Si veti vedea ca incepand de astazi, 25 martie pana pe 25 decembrie sunt exact 9 luni, perioada de crestere a pruncului dupa toata randuiala omeneasca. Vedem, iubiti credinciosi, ca Sfanta Fecioara Maria fiind obisnuita cu sacrul, ea -spuneam ca- nu a fost luata prin surprindere. Iar faptul ca ea, cerand explicatii nu face altceva decat sa-si lamureasca acordul, pentru ca putea sa refuze. Putea sa spuna “cred ca ati gresit adresa, nu va cunosc, nu sunt eu vrednica”. Putea sa cada intr-o falsa cuviosie, in fine, cate nu se puteau intampla in momentul in care ea ar fi refuzat sau nu ar fi cerut aceste explicatii.



Este extrem de important sa cunoastem acest lucru. De ce? In special pentru viata preoteasca, monahala, calugareasca, multi confunda ascultarea cu cheful si cheremul fie al preotului, al duhovnicului sau al staretului sau al episcopului. Si de multe ori se mai intampla si acest lucru. Dar din comportamentul Sfintei Fecioare Maria vedem ca ea a fost consultata, a fost anuntata si i s-a explicat ca ceea ce are de facut este de la Duhul Sfant. Ea a inteles si atunci a acceptat. Putea sa vina cu urmatorul mesaj trimis de Dumnezeu: “Si iata ca tu ai fost pregatita din veac “… (Daca mergem si dupa erezia catolica, care spune ca a fost conceputa fara de pacat “immacolata concepzione”..)” Iti da Dumnezeu porunca sa nasti pe Hristos. Vrei nu vrei, acesta e mesajul”. Si disparea. Ei, nu-i chiar asa! Vedem ca Sfanta Fecioara Maria, prin faptul ca a primit acele lamuriri, ea din acel moment se face vrednica. In aceasta consta vrednicia Sfintei Fecioare Maria: ca ea si-a dat acordul cu toata fiinta ei si a spus: “Da, vreau. Fie! Faca-se asa dupa cum ai spus. Fie mie dupa voia lui Dumnezeu.” Deci, iata in aceasta consta, repet pentru a doua oara, vrednicia – axios, a Sfintei Fecioare Maria. Spun acest lucru, deoarece cunoastem invatatura gresita a catolicilor, eretica si anume ca pe Fecioara Maria a creat-o Dumnezeu, chiar daca s-a nascut, a creat-o fara pacatul stramosesc. O invatatura grava, de o gravitate diabolica. De ce? Pentru ca, daca ar fi fost posibil sa se nasca un singur om in maniera in care spun ei ca s-ar fi nascut Fecioara Maria, nu ar mai fi trebuit sa Se intrupeze Fiul lui Dumnezeu, n-ar mai fi trebuit sa Se rastigneasca, sa fie batjocorit, umilit si omorat Fiul lui Dumnezeu. Pentru ca iata, exista posibilitatea sa nasti sau sa creezi oameni asemenea Fecioare Maria. Si, plus ca acest lucru aduce si predestinatia. Adica, spunem fie ca fost vrednica sau nevrednica, pentru faptul ca Dumnezeu a creat-o fara pacatul stramosesc, ea a fost sortita fara voia ei, fara acordul ei, asa ca un robot. I se spune : gata, vei naste pe Hristos si atata tot. Ori, acest lucru a nascut o alta erezie , aceea a predestinatiei. Adica, din veac Dumnezeu ne randuieste spre osanda vesnica sau spre dreptate si bucurie vesnica, asa cum vrea Dumnezeu, asa cum crede El si cum binevoieste. Ori, iata ca Dumnezeu este si drept. Stim prea bine ca pe langa bunatate, i-a dat omului si libertatea Lui. Deci, chipul si asemanarea lui Dumnezeu in om consta tocmai in liberul arbitru. El poate sa decida. Si vom vorbi in subiectul trei despre scara Sfantului Ioan Scararul si vom vedea cum, la cuvantul 4, se vorbeste tocmai despre ascultare. Voi relua aceasta idee.



Deci, iata iubiti credinciosi, ca Dumnezeu ne-a dat acest mare dar ca noi sa consimtim liber, ca noi sa spunem da atunci cand stim ca lucrarea noastra este lucrarea care ne indreapta spre mantuire. Stiti prea bine ca, daca ascultarea pe care au dus-o unii la extrem si pe care unii au transformat-o chiar in dictatura ecleziala, ar fi potrivita si pentru momentul in care cei mari-(de multe ori, este arhi-cunoscuta istoria- de la patriarhi, episcopi si alti arhimandriti) au gresit si au scos erezii. Si ne amintim chiar de Grigorie Palama care s-a opus la trei patriarhi: patriarhului Ioan Kalitas de Constantinopol, patriarhului Zaharia din Ierusalim si patriarhului Alexandru al Alexandriei. Toti cei trei patriarhi l-au condamnat pe cine? Pe Grigorie Palama si l-au facut eretic. Iar el era un simplu preot. Si ne amintim ca pe 4 noiembrie 1344-o data importanta-Sf Grigorie Palama s-a opus si a spus: sunteti in ratacire, sunteti in greseala! Cand au vazut ca uneori nu merge cu ascultarea patriarhala, ce-au facut? Au pus politicul pe el, si stiti prea bine ce s-a intamplat. Deci a fost politicul si forta celor trei patriarhi si la urma l-au si condamnat intr-un sinod ca eretic. Si era un simplu preot. Ce-a facut? Daca ar fi luat ascultarea dupa cum cred unii ca este ascultarea, ar fi fost si el eretic. Dar iata ca adevarul nu este de partea celor care conduc si al celor mari si tari sau a politicului. Adevarul este in iluminarea pe care Dumnezeu o da prin smerenie si in viata unui preot cum a fost Grigorie Palama la acea vreme. Apoi a ajuns mitropolit de Tesalonic, stim prea bine cand si cum si e cel care sintetizeaza si pune intr-un catehism atat de graitor si frumos, doctrina si invatatura Bisericii despre energia lui Dumnezeu necreata. Ce vreau sa va spun e ca ascultarea are o limita. Asculti pana in momentul in care stii prea bine ca ordinul sau ascultarea- zisa in ghilimele “ascultare”- ca nu mai e ascultare, e indemn la erezie sau idemn sa asculti de altcineva – atunci, trebuie sa stii sa te opui, dar rugandu-te. Iar Grigorie Palama este un model actual, la care noi trebuie sa apelam pentru ca sa facem fata falselor ascultari, falselor percepte. Iar noi, la ora actuala traim o dictatura ecleziala atat de puternica, incat totul vine central. Nu te mai lasa, conform canonului 34, sa te mai organizezi local. Ce sa mai vorbim, totul de la centru. Daca nu faci ai incurcat-o. De fapt, daca ai sta sa faci tot ce se spune acolo, ar insemna sa-ti ia tot timpul, sa nu te mai gandesti la suflet si la mantuire si sa te construiesti doar la exterior, uitand de scara lui Ioan Scararul care, vom vedea ca are o alta dimensiune, o ascensiune duhovniceasca si nu una pe orizontala.

Deci, vreau sa inchei acest subiect despre Bunavestire, spunand ca este sarbatoarea tuturor sarbatorilor, temelia tuturor sarbatorilor, deoarece pe acest moment al Buneivestiri se fundamenteaza celelalte sarbatori inclusiv Invierea, Inaltarea. Si desigur, bun e Dumnezeu pe scaunul Sfintei Treimi, pe baza acestei revelatii nou testamentare sta toata viata noastra si indumnezeirea noastra. De aceea, astazi Vestea cea Buna este ca Dumnezeu a randuit ca, printr-o Fecioara care reprezinta neamul omenesc, reprezinta vrednicia neamului omenesc, faptul ca catolicii prin acea erezie “imaculata conceptie”, apoi “asumptio” (inaltarea la cer prin forta ei)… are atatea aberatii incat ti-e greu, de multe ori, sa nu reactionezi la aceste aberatii catolice. Si catolicii, dorind sa dea mai multa cinste Sfintei Fecioare Maria -caci spun ca daca s-a nascut fara pacatul stramosesc- va dati seama, era aproape ca Dumnezeu. Ei dorind sa-i dea mai multa cinste, i-au luat si cinstea care a mai avut-o! Pentru ca daca te-ai nascut asa fara de pacat, care e vrednicia ta? Dar cand ai spus dupa discernamant si ascultare si chibzuire: “Da, vreau sa nasc, vreau sa fac cum a spus Dumnezeu,” in aceasta consta vrednicia! Deci, iata iubiti credinciosi, cat de important e ca noi sa cunoastem si, atunci cand primim ascultare ca preoti, ca simpli crestini, ca monahi, sa ni se explice in duhul dragostei si veti vedea ca nu exista ascultare neconditionata. O spune Sf Ioan Scararul, cititi Cuvantul 4: “Cinstiti ascultarea in dragoste”. Daca exista ascultarea in dragoste, aceea este vesnica, aceea te invredniceste si pe tine cand accepti –pentru ca o ascultarea are efect si asupra celui care savarseste acel lucru, dar si de unde pleaca porunca ascultand, dar in dragoste. Cand este in dictatura, cand este ascultare doar ca asa vreau eu, ei, aceea nu este o ascultare in duhul, nici in dragoste, ci este in primul rand o chinuire a unuia pe celalalt, sau doar ca sa te arati ca ai ajuns ceva sau cineva.



Iubiti credinciosi, cu acest gand astazi noi primim vestea ca Fiul lui Dumnezeu se va naste din Fecioara Maria, ne bucuram de aceasta mare zi si harul dumnezeiesc, harul praznicului de astazi, sa ramana desigur, in inima si in sufletul nostru!



Mergem mai departe la momentul evangheliei de astazi, la Marcu, cap.9, in care vine acel tata disperat, suparat, intristat ca ar avea un fiu lunatic. Deci, acesta avea o boala de epilepsie. Ati ascultat aceasta evanghelie, este arhi-cunoscuta aceasta minune, de zeci de ori s-a citit. Sunt boli care sunt rezultat al unei proaste atitudini, sau unui gresit stil de viata. Si atunci cand nu exista o corelatie intre trup si suflet, trupul se imbolnaveste, iar apoi trupul imbolnaveste si sufletul. Se imbolnavesc reciproc. Atunci, e cazul ca medicatia, in primul rand cea spirituala: spovedania, impartasania, dar chiar medicatia aceasta stiintifica, daca este normala, poate sa vindece ceea ce omul s-a imbolnavit prin neglijenta sau pacate. Insa, daca sunt boli cauzate de demoni, acelea nu le vindeci cu aspirina. Deci este foarte clar. In primul rand, vedem ca tatal se duce la apostoli, n-a indraznit sa mearga la Iisus direct si le spune. A cerut sa-l vindece, apostolii n-au putut. Se duce la Iisus. Domnul nostru, Iisus Hristos intristat, suparat, scoate niste cuvinte putin mai dure: “O, neam necredincios, cat va voi suporta pe voi?” A avut un moment de indignare. “Aduceti-l aici la mine!”. Au loc intrebari, de cand sufera, va amintiti, din copilarie? Si atunci spune ca Iisus Hristos a certat duhul, l-au scuturat asa de tare, credeau ca-i mort. Si apoi duhul a iesit din el si s-a vindecat. Deci, mesajul evangheliei de astazi este extrem de important: sunt si boli care sunt datorate duhurilor necurate. S-au dus apostolii la Hristos si L-au intrebat asa, mai in taina : Doamne, dar noi de ce n-am putut ca sa-l vindecam? «Acest tip de demoni nu ies decat cu rugaciune si post. » Retineti ordinea: rugaciune si post. Ca, daca postesti fara sa te rogi e ca si cand ai tine dieta. Intai te rogi si-apoi postesti. Aceasta-i ordinea pe care Hristos o spune.

Iata, iubiti credinciosi, ca in momentul in care in viata noastra comunitara exista astfel de cazuri, este foarte important sa facem cum ne porunceste Hristos: in primul rand sa ne rugam si apoi sa postim. Si sa alergam la cei care au darul preotiei –pentru ca Iisus asta a facut, un exorcism- iar noi puterea de a exorciza o avem prin puterea preotiei si, in special, prin acele molifte ale Sf. Vasile care, din pacate s-au restrictionat. Sa nu se mai citeasca noaptea sau in ziua de Sf. Vasile cel Mare, ca nu stiu cui ar produce rau… sau nu stiu ce ar face. Cunoastem acest lucru. Noi trebuie sa stim prea bine ca moliftele –si va dati seama, doi mari autori de sfinte liturghii, care au sintetizat sfanta liturghie: Sf Ioan Gura de Aur si Sf. Vasile cel Mare au si liturghii, dar au si moliftele. Lucru extraordinar de important, foarte important! Ambii au si moliftele de exorcizare. Ce vrea sa spuna? Ca acestea nu trebuiesc doar puse in dulap si uitate, hai ca nu mai avem nevoie de ele. Pentru ca unii mai spuneau : da, dar daca mai citim moliftele Sf. Vasile cel Mare parem ca am fi din evul mediu, se pare ca am deranja lumea occidentala, pare ca suntem o biserica mai primitiva, iar cu molifte, cu diavoli… Ei, Hristos ne arata clar ca exista diavolul si care aduce multa suferinta si boala. Iar acestea trebuiesc citite ori de cate ori se simt in stare si duhovnicii si preotii, cu rugaciune si post; nu trebuiesc evitate, ci citite intr-o maniera a traditiei noastre bisericesti care e facuta dupa randuiala, asa cum trebuie. Dar nu inseamna ca pentru excesul unora sa dai restrictie sa nu se mai citeasca , ca nu cumva sa-l tulburi pe diavol.

Iubiti credinciosi, deci iata, mesajul evangheliei de astazi este acela ca Hristos este vindecatorul sufletelor si a trupurilor noastre si El are puterea de a izgoni. Si a lasat aceasta putere si la apostoli cand a spus: “Luati Duh Sfant. Carora le veti ierta pacatele si se vor ierta lor, pe bolnavi veti pune mainile si se vor tamadui”. Cunoasteti aceste versete. Acest dar s-a dat preotilor si noi il transmitem mai departe prin puterea lui Iisus Hristos.



Iubiti credinciosi, al treilea subiect extrem de important este acela al Sfantului Ioan Scararul. Ingaduiti-mi sa prezint pe scurt –este foarte scurta viata lui- si apoi sa descriu, in contextul acestei scari: pacatele, virtutile si despatimirea, dar si iluminarea si indumnezeirea, prin acele virtuti pe care ni le pune ca subiect de meditatie, dar si ca mijloace de vindecare in cartea “Scara” a acestui mare sfant. Cand s-a nascut exact nu se cunoaste. Dupa un ucenic, Atanasie, care a scris din viata lui se spune ca s-a nascut la anul 579 si ca moare la anul 649, in varsta de 70 de ani. Insa unele spun alte dati, in fine, este putin cunoscuta. Si aceasta nu pentru ca ar fi o lipsa teologica, nu pentru ca, stiu eu, s-ar fi pierdut documentele. El n-a lasat sa se scrie prea multe. El n-a scris decat aceasta “Scara” si un cuvant catre duhovnic. Restul au scris ucenicii despre el, pentru ca preocuparea lui de capatai care credeti ca a fost? Aceea de a-si face ucenici. Extraordinar de important! Multi vedeti ca isi fac alte lucruri: investitii, constructii, sunt unii care investesc enorm de mult in ziduri. Dar, cand pleaca, pleaca singur, nu si-a lasat macar un singur ucenic. Si daca ne uitam, Iisus Hristos a facut cea mai importanta investitie in temelie duhovniceasca si anume aceea ca a investit in ucenici. Hristos n-a construit nimic. Ba dimpotriva, a si permis sa se darame Templul. Stiti. La anul 70, tocmai pentru faptul ca –era imaginea Cerului, Templul!- insusi Templul devenise un lucru, un mijloc de castig si, in acelasi timp, un mijloc de formalism. Deci ei n-au mai vazut Cerul, n-au mai vazut pe Hristos, n-au mai vazut mesajul apostolilor. Si atunci, vedeti, Iisus Hristos chiar daca n-a construit nimic, a si permis sa se darame Templul. L-a si plans, stiti prea bine cum plange intregul Ierusalim. De ce? Pentru ca a devenit prea formalist. In momentul in care obiectele sfinte, ca-i biserica, ca-i cruce, ca-i stiu eu ce-o mai fi, devin doar o forma, lui Dumnezeu nu-i place sa fie cinstit doar cu buzele, iar cu inima sa fii departe. Si atunci, ingaduie incendii, ingaduie razboaie, ingaduie distrugere. Dar vedem ca singura investitie duhovniceasca pe care o face Iisus Hristos sunt ucenicii. Si cu cei 12, (fara Iuda si apoi au ales pe ceilalti), cei 12 zidesc cea mai frumoasa Biserica a lumii si anume CRESTINISMUL, care cu 12 analfabeti, ca erau cativa invatati, restul erau pescari si oameni simpli, au reusit sa increstineze o lume intreaga.



Iata ce inseamna sa te ocupi de ucenici.

Vai de preotul, calugarul, staretul, mitropolitul care nu si-a facut ucenici. Unii is fac ucenici. Mai recent isi fac ucenici la alta scoala, aceea a ecumenismului. Sa-i vedeti dumneavoastra ii trimit peste tot si vin acei ucenici atat de ucenici, incat saracii ei nu mai cunosc din Ortodoxie aproape nimic.

Si sunt aceste lucruri, se incearca sa-i impace pe toti sa faca sa spuna ca toti sunteti buni si aia-s buni si ceilalti is buni. Sunt ucenici… altfel de ucenici. Ucenicul adevarat care il face un duhovnic e ucenicul acela care sa devina din ucenic mucenic. Daca el nu e in stare sa devina mucenic sau marturisitor, acela bate campii este un ucenic al altora. Mai sunt lojele masonice stiti bine si cluburile care-si fac alti ucenici. Ohoo! sa ii vedeti pe aceia cat is de instruiti. Si vin cu tot felul de prostii, minuni si intra la toate nivelurile. Acesti ucenici sunt aceia care doresc.. de fapt care sunt ucenici ai Satanei. Pentru ca acestia dezbina, sunt cei care demoleaza cei care distrug, cei care aduc mereu un alt duh si nu este Duhul lui Dumnezeu.



Si vedem ca Sfantul Ioan Scararul, cu toate ca a fost si staret, spre sfarsitul vietii, la Muntii Sinai, si de asta a fost cunoscut ca Ioan Sinaitul- mai este numit si Ioan Scolitul. Voi veti gasi in anumite carti Ioan Scolasticul. Nu! E gresit! N-are nimic in comun. Ioan Scolitul, nu Scolasticul ca scolasticul are o nuanta peiorativa. Si de ce i se spune asa.. pentru ca era foarte invatat. Unii spuneau ca era aristocrat si uite prea bine ca a fost contemporan cu cine? cu Sfantul Maxim Marturisitorul, alt colos al Bisericii noastre si tot o victima a celor care, stim prea bine, care i-a pus patriarhul sa i se taie limba si apoi mana. Iata cum, parca au avut in fisa postului patriarhii sa ii cam chinuie pe Sfinti. I-a cam luat (ales) pe unii dintre ei si au crezut ca daca au ajuns sus sa conduca au si Adevarul de partea lor. Nu-i asa! Adevarul este acolo unde este smerenia si unde Hristos se lasa in puritatea si frumusetea Lui si in marturisire, atunci cand marturisesc cu toate riscurile si cu toate… Noi trebuie doar sa marturisim. Cine intelege bine, cine nu si se supara, e treaba lor! Dar vai cine nu marturiseste sau cum spunea Sfantul Apostol Pavel: “Vai celui care va tacea! Toti acesti ucenici ai altei lumi vor primi la judecata cate un VAI!”



Iata iubiti credinciosi ca facandu-si ucenici foarte multi Ioan de Rait, la indemnul lui Sfantul Ioan Scararul va scrie aceasta frumoasa carte, si apoi e un alt ucenic Moise, si e lunga istoria dar foarte foarte frumoasa si o scriu acesti ucenici cu atata frumusete si din aceste scrieri ale acestor ucenici mai gasim si noi cate o relatare si mai putem trage cate o concluzie ca sa aflam unde si cand s-a nascut – se crede ca era din Palestina, dar eu am convingerea ca Sfantul Ioan Scararul a dorit ca viata lui personala sa nu fie mentionata. El nu o mentioneaza in nici intrunul din cele 30 de cuvinte. Nu o mentioneaza. Parca ar fi dorit sa ne invite: “Daca vreti sa cunoasteti mai multe despre mine va invit sa va urcati pe scara virtutilor, va invit in cer sus si acolo veti afla si vom sta de vorba mai mult si veti afla ce va intereseaza.” Deci a luat odata cu el si istoria, si timpul sau, pastrandu-si, dandu-i o taina pentru ca a dorit sa fie mai mult expusa aceasta invatatura a indumnezeirii noastre si nicidecum despre invatatura unui om si sa ne incarcam memoria si cu el si cu alte date. Deci iata ca se cunosc foarte putine despre el insa suficient ca sa ne dam seama ca el a fost iluminat de Duhul Sfant si, ca aceasta Scara, care fiecare monah, sau monahie trebuie sa o citeasca a fost tradusa si in romaneste, Parintele Staniloae a tradus-o in Filocalia volumul 9. Si e de o importanta covarsitoare. Si in cele 30 de cuvinte reprezinta de fapt cei 30 de ani ai lui Iisus Hristos din viata sa desigur pamanteasca, si fiecare cuvant este reprezentat ca o carte, sau ca o treapta. Si vedem ca prima treapta este pe pamant. Deci are pe pamant si in pamant infipta, iar ultima treapta este cu varful pe cer si pe bratul lui Dumnezeu. Daca veti merge cred ca ati prins, ati vazut la Voronet aceasta scara frumoasa, dumnezeiasca, in care vedem pe ultima scara a 30-a este foarte mare. Ai impresia ca lipseste o treapta. Trebuie sa ai picior de voinic dar chiar si asa nu pot sa o pasesti. Insa la capatul ei, nu este o greseala, ci este o imagine fantastica in care la capat arata pe Dumnezeu Tatal care intinde si il trage de mana pe cel care a ajuns pana acolo. Vrea sa arate care este treapta revelatiei numita a credintei, a nadejdii, a dragostei. Deci iata ca acestea trei nu putem totdeauna sa le trecem singuri. Pana acolo mergem, urcam cum urcam pe o scara. Dar cand ajungem la scara 30 ne asteapta Dumnezeu si ne trage. Vrea sa ne arate ca noi nu vom putea avea suficienta credinta, nici speranta dar nici dragoste, daca nu ne va trage Dumnezeu la Sine. In acest context spune Iisus Hristos “Nimeni nu poate sa vina la Mine daca nu-l va trage Tatal Meu!” Deci iata aceasta tragere de mana pe treapta a 30-a arata treapta comuniunii dumnezeiesti si de aici efectiv intram in armonia dumnezeiasca.



Dar pana acolo vorbim de primele 3 trepte in care se vorbeste despre ura fara patima a lumii. Noi trebuie sa uram lumea dar fara patima, sa nu fim patimasi si sa nu uram pe cei din lume. Este ca un lait motiv, mereu.

Deci esti acolo pe pamant, prima treapta din cele 3 trepte, intr-adevar dar, sa nu urasti ceea ce este in lume ci sa te rogi pentru el si mereu sa indemni asa pe cel care greseste: “Sa nu te descurajezi atunci cand cazi in fiecare zi si nici sa abandonezi! Pentru ca ingerul tau va pretui rabdarea ta.” Spune-i ca orice rana si orice durere facuta de pacat se vindeca foarte usor atunci cand rana este proaspata si calda. Dar in momentul in care se invecheste este nevoie de fier inrosit si de brici ca sa o vindece. Arata ca trebuie sa cureti, sa dai cu fierul inrosit si de carbuni, deci de foc. Arata ca rana invechita, greu, foarte greu se vindeca si cu multa suferinta. Insa acesta sa-l indemni mereu: “Sa nu deznadajduiesti! Nu cumva sa cazi in deznadejde pentru ca cazi in fiecare zi. Pentru ca vei cadea in fiecare zi”. Este ca si o profetie, ca atunci cand i-a spus Iisus Hristos lui Petru: “Inainte de a canta cocosul de 3 ori, de 3 ori te vei lepada de Mine”. Noi suntem in viata supusi greselii, cadem dar sa nu deznadajduim. Pentru ca ingerul va pretui rabdarea noastra, dar si harul lui Dumnezeu va fi mereu cu noi. Noi sa spunem “Doamne iarta-ne, ajuta-ne sa ne intoarcem si sa ne mantuim”.



Si iata ca la treapta a 4-a spuneam ca se vorbeste despre ascultare. Dar o ascultare nu neconditionata asa cum au formulat vesticii pentru ca noi avem, draga Doamne, in catehismul si in alte invataturi ale Bisericii- calugarul cutare sa faca ascultare neconditionata. Ei, nu-i chiar asa. Vedeti, stiti ce se spune la acest cuvant? Ascultarea daca este in dragoste e ascultare. nu poti sa conditionezi ascultarea cand ai spus neconditionata i-ai desfiintat -monahului aceluia, calugarului, omului aceluia- i-ai desfiintat liberul arbitru, chipul lui Dumnezeu in el. Adica ce devine el atunci, devine obiect, robot sau ce este el? Deci nu trebuie sa se cada in asemenea extreme, ci sa avem comportamentul Fecioarei Maria. A cerut explicatii, a primit si atunci vrednicia ei a fost si mai mare. Deci iata ca aceasta ascultare se refera efectiv la ascultarea de duhovnic, la ascultarea de mai marii nostri care sunt in duhul dragostei si atunci cand vedem ca acea ascultare nu este in duhul de a face mucenici, ci de a face mai mult fii ai pierzarii, atunci avem dreptul si libertatea noastra sa o refuzam. Desigur la Cartea a 7-a sau cuvantul al 7-lea se vorbeste despre darul lacrimilor. Zice: “Este foarte important cine are darul lacrimilor sa planga pentru pacatele lui pentru ca lacrimile pocaintei au aceeasi valoare ca si Botezul insusi”. Se refera desigur la cainta pentru pacatele noastre. Desigur mai sunt la (Cuvintul) 12, la 13 insa vreau sa poposesc pentru cateva cuvinte daca aveti astazi rabdare sa cititi la cuvantul 17, in care se trateaza despre o boala foarte actuala si anume despre NESIMTIRE. Este atat de actuala aceasta treapta incat la ora actuala te ingrozesti de cata nesimtire vezi peste tot. De sus pina jos, in special in lumea politicului este o nesimtire de-ti vine greu, nu stiu cum Dumnezeu mai rezistam. Ne intrebam: ”Doamne cum ii mai tii?” Pentru ca ne-au demolat, ne-au distrus, saracit, ne-au vandut ne-au facut sclavi datorita nesimtirii lor. Si acum iarasi vin tot ei la vot sa-i mai alegem odata. Avem cazuri nu stiu de m-am saturat si ma intreb Doamne, cum Dumnezeu de-a putut omul asta sa cada, sa ramana pe treapta 17 pentru ca aici nu se vorbeste numai despre virtuti, sa retineti ca unii fac confuzie. Nu este numai scara virtutilor. Este scara patimilor, care cuprinde despatimirea si despatimindu-te ajungi la virtute. De aceea este prezentata pana la cartea 20, doi cu doi. (de exemplu minciuna cu adevarul, iar nesimtirea cu buna cuviinta si cu buna simtire). Si acum un lucru extraordinar de important, stim prea bine, fiecare cunoasteti cati nesimtiti avem langa noi. O GROAZA! De la cap la coada, la toate nivelurile. Si Biserica e plina de multi nesimtiti. TOT! Sa nu credeti ca sunt altii curati si necurati. Sunt destui. O GROAZA! De ei ne-ngrozim de multe ori dar ne ducem cu gandul la acest cuvios. Ce spune? Care cedeti ca este remediul? Nu puteti sa credeti… Spune ca remediul pentru cei care sunt nesimtiti si care traiesc in aceasta boala, ca este o catastrofa.. Uitati cat de insuportabil este omul nesimtit. Avem o expresie si intre parinti o folosesc. Tot Ioan Scararul spune asa: ”Nesimtirea este mormantul sufletului”. Cat de important este asta? E mormantul sufletului! Iar la noi Sfintii Parinti vorbesc de mormantul nesimtirii. Adica esti atat de nesimtit incat tu deja esti mort si esti deja in mormantul nesimtirii. Vedem cat de greu ii suportam pe cei care au tupeu si au facut si manele. Cica “da-i-nainte cu tupeu si-ai sa vezi ca nu e greu!” Si astia-s nesimtitii de zi cu zi! De la televizor, de peste tot. Si din pacate se infiltreaza si in lumea bisericeasca. Si ii vezi nesimtitii sub forma cuviosiei. Vin stau aplecati, cu capu in jos, ca fac, ca dreg. De fapt ei sunt tricolici, care mereu vin si dezmembreaza cu vorba, merg de la staret, la episcop la mitropoliti, spun ce-au facut ceilalti, sunt un fel de tradatori, de iude, la nivel local. Ei, de acestia iubiti credinciosi trebuie fugit. Dar care credeti ca este remediul? Cititi va rog cuvantul al 18-lea care spune asa: “Boala nesimtirii si patima nesimtirii se vindeca prin cantarea bisericeasca a celor multi”. Extraordinar ce important! Deci n-a spus sa faca post, sa stea-n cap sa nu stiu ce. Nu! Prin cantarea in corul Bisericii. Extraordinar!

Astazi dupa ce am ascultat aceste doua guri minunate cei care am fost pe partea asta dreapta ne-am vindecat. Deci ne-am vindecat saracii de noi. Iubiti credinciosi. Este foarte simplu. Nu le-a spus sa citeasca, sa faca sau sa posteasca. Ca sa te vindeci de nesimtire trebuie sa cantam in corul bisericii.

Va rog daca aveti astazi rabdare cititi cuvantul 18. Este de o frumusete dumnezeiasca si arata si “de ce?”, ce se intampla cand auzi cantarea bisericeasca, pentru ca stiti prea bine ca cine canta la Biserica se roaga de doua ori, spun Sfintii Parinti. Si cel care canta, se roaga cel mai complet, de ce? Fiindca el pune si capul, si gatul si urechea.. si toata fiinta. Si este o munca si o greutate. De aceea cei care canta se aseamana cu ingerii. Si sa stiti inca un lucru: Nu trebuie sa se mandreasca cei care canta asa frumos ca nu e aceasta numai din vrednicia lor. E darul lui Dumnezeu. E un dar enorm de mare. Si stiti ce spune Sfantul Vasile cel Mare? Ca Dumnezeu isi alege pentru fiecare Liturghie din orice colt al lumii, El isi alege si cantaretii si isi alege si credinciosii pana la ultimul credincios care sa ia parte. Sa stiti ca nu sunteti la Biserica doar ca ati luat masina si sunteti aici. Nu! Pentru ca Dumnezeu v-a ales sa veniti, sa luati parte la aceasta Dumnezeiasca Liturghie. Sunteti alesii lui Dumnezeu pentru ca e Casa Lui: “Eu invit la casa Mea pe cine vreau. Nu pe cineva nesimtit.” Poate au venit si ei cativa dar poate s-au vindecat ascultand corul. Deci iata iubiti credinciosi cat de important este sa cunoastem vindecarea celor nesimtiti. Ei cred ca ar trebui facut pe la Parlament, pe la Guvern cate un cor bisericesc si cantat de dimineata pana seara poate s-or vindeca, ca tare mult ne-au chinuit si tare mult ne-au jefuit si umilit.



Iubiti credinciosi, deci iata pana la Cuvantul 20 merg in tandem. De la 20 pana la 25 arata dimensiunea aceasta a pregatirii in lumina dumnezeiasca. Iar de la scara a 25-a pana la a 30-a se vorbeste despre virtutile care se arata in lumina dumnezeiasca. Si aici revine la Tabor. Inclusiv Sfantul Grigorie Palama care stiti ca in secolul 14 este cel care de fapt este inspirat de Tabor. Vedem ca s-a inspirat inclusiv de la Grigorie Palama ca arata ca se cunostea aceasta carte si descrie virtutile care se lumineaza in ce? In lumina dumnezeiasca si in energia dumnezeiasca necreata. Este extrem de important acest lucru. Deci iata ca Scara spuneam nu este numai a patimilor sau a virtutilor. Ci este in primul rand: a despatimirii, a iluminarii, pentru ca vorbeste de la scara 25 pina la 30, de iluminare in lumina lui Hristos si a treizecea treapta se vorbeste de indumnezeire. Deci iata cele trei trepte ale divinei noastre hristice si vesnice: DESPATIMIREA, ILUMINAREA SI INDUMNEZEIREA. Iar cand ajungem la treapta a 30-a, Dumnezeu Insusi intinde mina si il ajuta sa-l traga in comuniunea dragostei si in lumina lui Hristos. In acel moment el se afla in armonie si spune foarte clar: Cel care a reusit sa nu mai aiba patimi, acela trebuie sa fie constient ca Dumnezeu este in el. Deja locuieste Hristos in El, cum spune Hristos la Ioan: “Voi lua pe Tatal si voi veni si voi face salas la el”. Din momentul acela salasluieste intreaga Sfanta Treime in acel om.



Iubiti credinciosi avand in vedere aceasta frumoasa scara duhovniceasca, si am un regret foarte mare pentru faptul ca la nici o Facultate de Teologie, retineti ce va spun, la NICIUNA! nu se preda morala crestina dupa Sfintii Parinti sau macar dupa Sfantul Ioan Scararul, ci se preda dupa scolastica occidentala. M-am saturate de…Si-ncep acolo sa spuna tot felul de minuni. Au alta ordine. Daca veti vedea scara acestui mare Sfant care este dumnezeiasca ea are o alta ordine. Nu asa cum am fost noi invatati, cu mindria, cu celelalte cu cele 7 pacate capitale. Nu sunt pacate capitale si… Toate pacatele sunt mari. Nu sunt pacate mici si mari.. Pacatele mici sunt inventate de scolastica. Pai a fost pacat mare ca Adam si cu Eva a mincat dintr-un mar. Au mancat si ei dintr-un mar. Au mancat din mar dar ce-a iesit? Nu inseamna ca sunt pacate mici si mari. Toate-s mari. De aceea Scara ar trebui predata in seminarii, la scoli generale, sau mai mult in Facultate. Cautati cati absolventi de Teologie sunt si au auzit de Scara dar n-au citit-o in viata lor si nici macar nu s-a predat, pentru ca altii predau alte chestii… Sa va uitati dumneavoastra ce-i cu atatea academice in care-ti baga psihologie, in care iti baga toate numai teologie numai morala nu dupa Sfintii Parinti, ci dupa alta optica. Spun cu mare durere acest lucru si am atentionat de multe ori.. Si le-am mai spus la unii ierarhi: ”Nu credeti ca ar trebui Scara Sfantului Ioan Scararul sa fie manual de morala? Si acesta sa fie studiat cu amanuntul. S-apoi daca mai este timp mai studiem si celelalte: morala, etica civila… Mai studiem altceva, dar nu ne neglijam credinta noastra doar invatand o filosofie morala a unor asa-zisi academicieni sau oameni de stiinta.

Iubiti credinciosi, deci iata ca sunt si lipsuri, dar sunt si indemnuri si sperante si vesti bune ca noi sa mergem pe scara dumnezeiasca a Sfantului Ioan Scararul, care desigur a fost prin revelatie dumnezeiasca. El nu a facut-o dupa capul lui, va dati seama.

La fel si cu Sfantul Grigorie de Nazianz, sau Teologul Sfintei Treimi, el n-a scris dupa ce a studiat, dupa ce stiu eu.. De ce? I s-a aratat in lumina. La fel si Grigorie Palama, el nu a scris doctrina sau catehismul despre energii dumnezeiesti necreate si despre Slava luminii dumnezeiesti dupa capul lui si dupa stiinta. Nici vorba! Ci dupa cum i s-a revelat de la Dumnezeu. La fel si Ioan Scararul! Nu a scris dupa ceea ce a auzit chiar daca era si el scolit si instruit. Ci dupa ceea ce a vazut in Slava si Lumina lui Dumnezeu. Deci iata foarte pe scurt, poate am lungit-o prea mult. Vreau sa fac acum o mica incheiere sau sinteza. Ce fel de scari urcam noi la Dumnezeu? Daca n-am ales macar in seminarii sau in Facultatile de Teologie, n-am ales sa ne urcam pe scara virtutilor si a lui Ioan Scararul. Ne urcam pe alte scari de valori …. SECULARE… De aceea vedem ca exista o tendinta de a ne lati… De a face catedrale mari.



Avem acuma si Catedrala Neamului, foarte frumos. E o prioritate pastorala. Pentru ca suntem un popor, desigur, mare, si credincios. Avem calitati deosebite si nu avem o catedrala patriarhala… E corect! Si e necesara! Dar in clipa in care daca facem aceasta Catedrala a Mantuirii Neamului si care neam sa mai mantuiesti ca e deja TERMINAT! E deja DEMOLAT! Pentru care neam? Poate daca vrei sa-i mai faci Parastasul! Pai de… Asa da! Si asa va trebui sa se numeasca: Catedrala Mantuirii Neamului Romanesc: Jefuit, Sclavagist, Omorat, Terfelit si Mort. Ei daca ii face Parastasul, ii bine.



Dar, iubiti credinciosi, este iarasi foarte important sa stim ca multi se chinuiesc sa faca cat mai mari asa turlele, exact cum au facut in Evul Mediu. Stiti prea bine ca in perioada respectiva se faceau mari catedrale, vrand sa aduca tot orasul, tot satul intr-o catedrala. Si daca va uitati in Occident sunt asa de mari si acum au devenit turnuri de vizita se urca sus, nu mai au nici zeppelin nici avion si se urca acolo, se plateste si vede orasul de sus. Au ramas doar la o functie turistica, de vizitare. Si retineti iarasi un lucru: Metoda de construire a acestor catedrale a fost atat de agresiva, incat cand au fost gata ce s-a intamplat: A venit Luther! Si a spus STOP! Gata ati terminat-o! Si a aparut reforma si bisericile s-au golit. Si goale au ramas pina in ziua de astazi. Ce vreau sa spun? Ca in momentul in care nu se tine cont ca noi trebuie sa ne urcam sa facem aceasta catedrala a neamului, dar pe scara virtutilor Sfantului Ioan Scararul, pastrand intai, construind, sau macar situandu-ne pe aceasta Scara. Ca daca o faci fara Scara, inalti zidurile devin doar turnuri inalte, dar distrugi efectiv scara din interior si pe omul cel viu, pe omul cel din interior, cel duhovnicesc. Deci eu vreau sa spun cu alte cuvinte, ca ar fi trist sa constatam, deja constat eu personal, ca in timp ce se construieste o catedrala pentru a mantui neamul, cei care sunt pusi responsabili eclesial, deci bisericeste sa sanctioneze moral pe cei care demoleaza neamul, eu cred ca o construim in zadar…aceasta este parerea mea.. Uitati-va ca in Grecia s-a luat o atitudine sinodala, cand Sinodul a spus: “Noi Ierarhii Bisericii din Grecia suntem vinovati ca am tolerat hotia tuturor partidelor. Nu am tras semnalul la timp!” Si iata ca acum cu mic, cu mare traiesc o rusine mondiala pentru ca au ajuns sa se imprumute peste tot. Ai nostri vad in fiecare zi cum suntem umiliti: De la cap la coada! Toate planurile! Cum suntem vanduti, cum suntem jefuiti,umiliti, batjocoriti, si TAC! Uitati ce paradox: ei construiesc Catedrala Mantuirii Neamului dar nu-si mantuiesc neamul de talharii care ne conduc care ne distrug! TAC! Cum il mai mintuiesti?? Il mantuiesti mort probabil! Cum spuneam doar Parastasul Da! Parerea mea este ca daca nu se ia o atitudine ferma In duh moral, bisericesc, profetic…

Sa se atentioneze cum a facut Grecia: Terminati cu jaful! Cu demolarea neamului, si vedeti si respectati neamul Atunci n-avem ce sa mai facem ca deja ne-au dezmembrat, am ajuns sclavi, suntem slugile unor banci si ai unor trusturi masonice, corporatiste, sataniste, anticrestinesti..pentru ca stiti prea bine si acest sef al FMI este mormon. Vine un mormon sa-ti faca tie legea in tara: cui sa dai, cate salarii… Pana unde am ajuns, in ce hal! Iar ei(ai nostri politicieni) imediat vin: Da, hai, gata, acum.



Cei care doriti sa luati parte, joi la Suceava am o conferinta tocmai despre Ortodoxia Romaneasca intre Mondializare si Trupul Tainic al lui Hristos, la Episcopie. Vin si alti preoti, joi seara, pe 29, la ora 18. Aduc carti, argumente, foarte clare, in care aratam ca oamenii care sunt la Uniunea Europeana nu fac altceva decat sa ne dezradacineze, sa devenim o marfa sclavi si o batjocura. Vin cu cartile lor si vedeti culmea, doar doua tari s-au sesizat: Anglia, care a intrat intro alerta cumplita si Cehia. Au zis Doamne gata, astia ne-au distrus.. In fine este prea mult subiect, nu vreau sa intru..
Insa din pacate, prin directivele, ca asa primim noi, de la Centru: Faceti inventarul, conform normelor europene, apoi faceti cutare conform normelor europene. Nu spune conform canoanelor, ci conform normelor europene.

Iubiti credinciosi, din pacate exista o tendinta de a alinia Biserica si de a nu o lasa sa fie Trupul Tainic al lui Hristos si sa aiba o alta scara de valori! Scara lui Ioan Scararul? NU! Ci scara valorilor seculare de la Bruxelles! In clipa in care Biserica Ortodoxa se doreste sa devina o parte a mondializarii si se dezbisericeste, din acel moment cu Biserica s-a terminat! Deci am terminat si cu neamul, o terminam si cu Biserica si ne mai intrebam ce mai ramanem.



Deci, atentie iubiti credinciosi, noi rezistam sa ne refacem neamul! Am credinta ca asa cum l-au vandut l-au chinuit acum mai vor sa vanda si energia electrica. A nins cu atata abundenta iarna aceasta cade apa in parau, se duce la hidrocentrala tot facut de pe vremea lui Ceausescu si iti vine lumina acasa. Si pe asta o vindeti ? Fereasca-ne Dumnezeu! Deci cand spui ca e demolare, e demolare totala! De ce? Pentru ca au in sinea si in fiinta lor tradarea. Nu mai iubesc neamul. Nu-i mai intereseaza. La ora actuala daca spui ca esti crestin-ortodox sau ca esti roman si iti iubesti neamul si tara, esti plecat, dus.

Astazi stim prea bine ca pe 25 martie 1927, Zelea Codreanu a instituit acea frumoasa Legiune(rectificare: Miscarea Legionara a fost infiintata pe 24 iunie 1927, iar ordinul Bunei Vestiri pe 6 Decembrie 1936) -si era in perioada interbelica, era Romania gata facuta(unirea)- ca sa dea demnitate poporului roman. Sa dea un har, sa ii dea o tinuta.

La noi ce desfiinteaza si istoria si vorbesc despre altii, alta istorie falsificata cum Dumnezeu, nu mai sunt oamenii care sa le formeze in spritul moral, traditional, sa ne urcam si cu tara pe scara aceasta, ca la judecata mergem cu neamul! Stiti prea bine. Nu mergem cu Catedrala, mergem cu neamul! Ei, cum te duci cu neamul?! Noi trebuie sa ducem neamul spre inviere! Nu spre ruinare, spre risipa si spre moarte. De aceea avem obligatia sfanta sa ne ingrijim de neam, sa nu cadem in extreme, fereasca Dumnezeu! Dar sa avem in vedere exemplele marilor inaintasi care au stiut in momente grele, sa trezeasca sentimentul national, sa-l aduca in fata si sa ne traiasca.



Cu aceste ganduri frumoase, cand serbam atatea astazi sa ne gandim ca noi putem exista si ca neam si ca Biserica doar pe scara aceasta a valorilor dumnezeiesti a Sfantului Ioan Scararul! Sa dea Dumnezeu har, pace, binecuvantare si sa intram si noi in Lumina lui Hristos, in vecii vecilor. Amin!



Multumim celor doi cititori ai blogului, Acsa si Adrian,
care s-au ostenit pentru transcrierea acestei predici.


sursa...  http://apologeticum.wordpress.com/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

va rog sa lasati impresiile voastre in scris dupa cele citite pe acest blog..va multumesc

FISIERELE MELE TRILULILU..