FOAMEA DE BUNAVOIE... IN VREMEA POSTULUI, ROD AL POCAINTEI

Foamea, in vremea Postului

 

Foamea nu sfinteste, dar, cu siguranta, ajuta semnificativ la pasirea pe Calea cea stramta si cu chinuri, care duce in Imparatia lui Dumnezeu. Deci, mai ales in vremea postului, este vrednica de dorit invatatura ce ne vine din buna intrebuintare a foamei.

Alimentele nu intineaza, nici nu sfintesc !

Alimentele difera intre ele mai ales prin gustul si energia lor. Din punct de vedere duhovnicesc, unele alimente ne inrobesc, altele nu. Cele care ne inrobesc sunt tocmai cele la care renuntam in vremea postului, adica cele care dau mai multa putere trupului si cele care sunt mai gustoase.

Pentru a intelege valoarea si scopul postului, mai intai trebuie sa intelegem ca "nu mancarea ne va pune inaintea lui Dumnezeu" (I Corinteni 8, 8), nici nemancarea, ci curatia inimii, impreuna cu pocainta, smerenia, dragostea, blandetea si milostenia.

"Iisus, chemand la Sine multimile, le-a zis: Ascultati si intelegeti: Nu ceea ce intra in gura spurca pe om, ci ceea ce iese din gura, aceea spurca pe om. Nu intelegeti ca tot ce intra in gura se duce in pantece si se arunca afara? Iar cele ce ies din gura pornesc din inima si acelea spurca pe om. Caci din inima ies: ganduri rele, ucideri, adultere, desfranari, furtisaguri, marturii mincinoase, hule. Acestea sunt care spurca pe om" (Matei 15, 10-20).

Postul este cale, nu scop

Postul nu are un scop in sine insusi. Nu postim de dragul postului, nici pentru a implini o porunca bisericeasca. Postim pentru a dobandi o curatie a inimii. Cand nu agonisim acest lucru, calea postului se dovedeste a fi fost stramba, iar nu dreapta.

Scopul principal al postului este despatimirea. Mai ales in post cautam sa ne vedem pacatele si sa dobandim harul sfintitor. Iar pentru aceasta se dovedeste a fi de un mare folos foamea, care trezeste sufletul si incordeaza mintea. Apoi, odata trezit sufletul, incepe lucrarea mintii, prin cercetare de sine si rugaciune, spre pocainta si smerenia.

Cum sa nu postim ?

Sa nu postim cu gandul ca, prin post, prevenim anumite boli si avem un trup mai sanatos. Cand omul accentueaza prea mult aspectul terapeutic al postului, el face din acest timp sfintitor o simpla metoda de tratament la domiciul.

Sa nu postim umbland dupa "retete de post". Aceasta ispita arata o neințelegere si mai mare a postului. In post, aragazul ar trebui sa fie scos afara din bucatarie. Asa, sa nu mai fie atat de la indemana. Mancare simpla, cu ingrediente putine. Timpul modest alocat pregatirii mesei il sporeste pe cel alocat ingrijirii sufletului si vietii practice.

Flamanzirea de bunavoie, rod al pocaintei

Cei din cetatea Ninive, cand si-au inteles pacatele, ca manifestare a pocaintei, nu au mai mancat si nu au mai baut nimic, vreme de cateva zile. Ei au lasat fara mancare pana si animalele lor (Iona 3, 7). La randul sau, dupa ce L-a cunoscut pe Dumnezeu si a inteles ratacirea in care se afla pana atunci, Sfantul Apostol Pavel nu a mai mancat si nu a mai baut nimic vreme de trei zile (Fapte 9, 9).

Cand este apasat de griji sau este foarte suparat, omul nu are pofta de mancare, iar daca mananca, o face cu mare greutate. Cand postim, daca nu simtim aceasta greutate in a manca, inseamna ca nu ne-am vazut inca pacatele si nu strigam cu pocainta adevarata catre Dumnezeu.

Flamanzirea de bunavoie este o reactie fireasca a celui care isi vine in fire si se pocaieste de faptele lui rele, asteptand mila lui Dumnezeu.

Foamea, in vremea Postului

Indiferent de durata lui, postul biblic, asa cum au postit Dreptii Vechiului Testament si Mantuitorul Iisus Hristos, insemna ajunare totala, adica ceea ce noi numim astazi "post negru". Fara apa si fara mancare, o zi intreaga sau mai multe. Acest post biblic ne-a invatat ca flamanzirea este cheia postului, iar nu schimbarea alimentelor.

In vechime, Postul Mare era tinut cu mare asprime de toti crestinii. Paine, fructe uscate si apa, luate cu masura, dupa apusul soarelui. Doar duminica si la praznice, dezlegare la ulei si vin. Din toate acestea razbate pana la noi chemarea la flamanzire pe care o striga postul.

Postul, deci, inseamna flamanzire de bunavoie, iar nu mancare "de post". In acest sens, frumos zice un parinte: "Cum postești, daca zici ca nu ți-e foame?!" Astfel, fructe si legume folosim nu pentru a ne satura, ci pentru a mangaia nevoile firesti ale trupului, care si ele sunt mai restranse.

Postul inseamna acceptarea foamei, intr-un soi de refuz al limitarii noastre la aceasta lume vazuta. Infometarea de bunavoie ne reaminteste faptul ca "nu numai cu paine va trai omul, ci cu tot cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu" (Matei 4, 4). Cand flamanzim, ne lepadam de noi insine si ne incredintam purtarii de grija a lui Dumnezeu.

Postul cel adevarat este acela in care omul flamanzeste, simultan, dupa paine si dupa dreptatea lui Dumnezeu. Fiecare zi de post ne pune inainte flamanzirea, iar serile in care ne culcam satui se arata a fi tot atatea zile in care nu am postit dupa cuviinta.

Foamea trebuie asumata in mod liber

Fiecare crestin are libertatea de a-si asuma sau nu propria infometare. Nimeni nu are dreptul de a impune cuiva masura postirii sale. Ba, inca si mai mult, cu cat crestinul va imbratisa flamanzirea, cu atat el ii va da celui de langa sine si portia sa.

Fiecare om flamanzeste in mod diferit. Astfel, se poate ca unul care mananca o paine intreaga sa fie mai flamand decat unul care mananca o singura felie. Dumnezeu singur cunoaste efortul fiecaruia de a se infrana de la bucate si a tanji dupa Imparatia Sa.

"Nu stiti voi postul care Imi place?"

Zice Domnul: "In zi de post, voi va vedeti de treburile voastre si asupriti pe toti lucratorii vostri. Voi postiti ca sa va certati si sa va sfaditi si sa bateti furiosi cu pumnul; nu postiti cum se cuvine zilei aceleia, ca glasul vostru sa se auda sus. Este oare acesta un post care Imi place, o zi in care omul isi smereste sufletul sau? Sa-si plece capul ca o trestie, sa se culce pe sac si in cenusa, oare acesta se cheama post, zi placuta Domnului?

Nu stiti voi postul care Imi place? Rupeti lanturile nedreptatii, dezlegati legaturile jugului, dati drumul celor asupriti si sfaramati jugul lor. Imparte painea ta cu cel flamand, adaposteste in casa pe cel sarman, pe cel gol imbraca-l si nu te ascunde de cel de un neam cu tine. Atunci lumina ta va rasari ca zorile si tamaduirea ta se va grabi. Dreptatea ta va merge inaintea ta, iar in urma ta slava lui Dumnezeu. Atunci vei striga si Domnul te va auzi; la strigatul tau El va zice: Iata-ma!

Daca tu indepartezi din mijlocul tau asuprirea, amenintarea cu mana si cuvantul de cartire, daca dai painea ta celui flamand si tu saturi sufletul amarat, lumina ta va rasari in intuneric si bezna ta va fi ca miezul zilei. Domnul te va calauzi necontenit si in pustiu va satura sufletul tau. El va da tarie oaselor tale si vei fi ca o gradina adapata, ca un izvor de apa vie, care nu seaca niciodata. (...)

Daca iti vei opri piciorul tau in ziua de odihna(Duminica) si nu-ti vei mai vedea de treburile tale in ziua Mea cea sfanta, ci vei socoti ziua de odihna ca desfatare si vrednica de cinste, ca sfintita de Domnul, si vei cinsti-o, fara sa mai umbli, fara sa te mai indeletnicesti cu treburile tale si fara sa mai vorbesti desertaciuni, atunci vei afla desfatarea ta in Domnul" (Isaia 58, 3-14).

*

Impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului este hranirea cu "painea vietii" si cu "apa cea vie", despre care ne-a vorbit Mantuitorul, zicand: "Eu sunt painea vietii; cel ce vine la Mine nu va flamanzi, iar cel ce va crede in Mine nu va inseta niciodata" (Ioan 6, 35); "Cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai inseta in veac, caci apa pe care i-o voi da Eu se va face in el izvor de apa curgatoare, spre viata vesnica" (Ioan 4, 14).

Teodor Danalache

Sursa http://www.crestinortodox.ro/post/foamea-vremea-postului-143966.html

Doamne ajuta...