CE INSEAMNA ...A FI ECUMENIST ??

-            A crede şi a spune că nu contează “biserica”, religia, credinţa din care faci parte, că toate sînt bune, că toţi avem acelaşi “dumnezeu”, dar numit în diferite chipuri, după “tradiţii”. 

-            A crede şi a spune că Vechiul şi Noul Testament sînt schimbate, răstălmăcite, falsificate, greşit scrise ori traduse de Sfinţii Părinţi şi de istoricii Bisericii, cu sau fără intenţia de a ascunde adevărul înşelînd pe credincioşi. 

-            A crede şi a spune că Biserica nu are, nu cunoaşte şi nu vesteşte: adevărul, mila, pacea, dragostea, dreptatea etc., aşa cum au fost acestea arătate şi lăsate nouă de Hristos la vremea sa, ci că dimpotrivă, ele sînt nesigure şi relative în Biserica Ortodoxă.

-            A crede şi a spune că Biserica încă nu există (şi că Biserica Ortodoxă e doar o parte a “bisericii adevărate” ce va fi “cîndva”), ci se formează în timp, începînd de acum, înaintînd spre viitor, prin urirea tuturor credinţelor şi religiilor lumii, creştine şi păgîne, rămînînd însă fiecare cu credinţa sa, ca şi pînă acum, dar sub o conducere mondială unică. 

-            A crede şi a spune că Biserica nu e numai una, ci mai sînt şi altele, “surori”: catolică, greco-catolică, protestantă, anglicană, baptistă, adventistă etc., uitînd că, precum un singur Hristos există, o singură Biserică avem. 

-            A te ruga, a sluji, a te împărtăşi la un loc cu ereticii creştini (chiar avînd poruncă de la duhovnic, stareţ, episcop). 

-            A moderniza Biserica şi legile ei (dogme, canoane, tradiţii, pravile şi rînduieli administrative, juridice, morale), prin reforme înnoitoare hotărîte de instanţe civile şi bisericeşti, după mintea lumii şi împotriva rînduielilor ortodoxe lăsate nouă de Sfinţii Bisericii. 

-            A crede şi a spune că important e să “crezi”, să ai “credinţă” - fără a preciza cum să crezi, ce să crezi, în cine să crezi, ce credinţă să ai – să fii “bun”, “liniştit”, “paşnic”, “cuminte”, “cinstit”, “harnic”, “muncitor” etc., neştiind că atît ereticii creştini, cît şi păgînii au în chip firesc aceste virtuţi, fără a fi însă ortodocşi, botezaţi în Biserica lui Hristos. 

-            A crede, a susţine, a propovădui următoarele înşelări drăceşti: spiritism (vorbirea cu morţii), yoga, reiki, zen, shiatsu, ki-kong, întemeiate pe credinţa în reîncarnare, nirvana, karma, suflet cosmic, lumi paralele, civilizaţii extraterestre, spaţii astrale, puterea horoscopului (zodiac), bioenergie şi radiestezie. 

-            A crede şi a practica felurite autovindecări: mantre, tratamente naturiste, energia palmelor, antrenarea reflexelor, folosirea cristalelor, pietrelor, culorilor, sunetelor, muzicii, rîsului, hipnozei, stimularea imaginaţiei, a gîndirii pozitive, educarea minţii / sinelui / conştiinţei, sacroterapiei. 

 

-            A citi publicaţii ocultist-eretice-sataniste, care popularizează cele de mai sus: Biblia ortodoxă ilustrată, Credinţa ilustrată, Formula As, Bărbatul As, Femeia As, Magazin, Paranormal, Revista fenomenelor paranomale, Lumea misterelor, Revista misterelor, Dracula;

Precum şi cărţi de felul acestora: Medicina isihastă, Gîndirea pozitivă, Programul Terra, Apocalipsa decodificată, Metode sfinte şi cereşti de vindecare şi sfînt tratat de medicină, Calea spre desăvîrşire, OZN-uri de pe celălalt tărîm, Fenomenul Valentina, Puterile gîndului, Programaţi-vă succesul, Divina iubire, Bioritmuri, Îndepărtează frica, Rezolvarea conflictelor, Reiki tradiţional, Yin-yang: secrete şi reţete, Dezvăluirea aurei, Fenomenul psi – spirit şi destin, Psihometria – capacitate paranormală, Fenomene parapsihologice, Hipnoza, Terapia destinului, Reîncarnarea într-o nouă perspectivă, Călătorii astrale etc;

Cărţi de demonizare a copiiilor. Colecţiile: Pokemon, Harry Potter, Micul vampir, Ştrumfii şi seria Aventurilor baronului Munchausen, Broscuţele ninja etc.; 

Cărţi fals-ortodoxe: Epistolia, Visul Maicii Domnului, Talismanul, evangehliile apocrife: după Toma, cea Eseniană, Cartea apocrifă a lui Enoh.  

 A viziona filme de felul: Stăpînul inelelor, Highlander, Frenkenstein, Secrete şi dezvăluirii, Extratereştri, Vrăjitoarele din Salem, Dracula, Cei şapte gladiatori, Un înger pentru May, Formula mortală, Întoarcerea morţilor, Zombi, Godzilla, Evadare imposibilă etc; 

Şi desene animate: Omul de tinichea, Omul păianjen, Batman, Frumoasa şi bestia, Broscuţe ninja, Vrăjitorul din Oz, Ştrumfii etc. 

- A crede şi a admira “puterile” marilor vrăjitori contemporani: Gregorian Bivolaru, Mihai Dogaru, Valeriu Popa, “fenomenul” Mudava, Ana Pricop, Desanca, Valentina, Ioan Negrea, Marian Zidaru, Vasile Andru, Mario Vasilescu; şi a înşelaţilor din Biserică: preot Vrăjitoru’ (Liteni-Suceava), preot Daniel Horga (Călugăreni – Suceava), preot Gabriel Nicu (Brăneşti – Ialomiţa), ieromonah Ghelasie Gheorghe (Frăsinei – Vîlcea); 

- A crede şi a admira puterile marilor “artişti magicieni”: Jozefini, David Copperfield, precum şi altor circari şi fachiri. 

-            A crede şi a spune că toate cele pomenite nu sînt erezii, nici înşelări, ci doar: “adevăr privit din mai multe unghiuri”, “părţi ale aceluiaşi adevăr”, “noi moduri de a percepe adevărul”, “moşteniri culturale şi etnice diferite”. 

SUNTEM CU HRISTOS IN PATIMI...ORI SUNTEM IMPOTRIVA LUI PRIN VIATA NOASTRA..

Fii împreună cu Hristos în Patimi și nu împotriva Lui!

Când auzi lovitura ciocanului asupra preacinstitelor Sale mâini, tu strigă: Au! Când sunt bătute cuiele în preacinstitele Sale picioare, tu iarăşi vaită-te, ca şi cum fierul s-ar înfige în trupul tău.

În această săptămână urmează paşii Domnului Hristos, şi fii mereu alături Lui, spre deosebire de judecătorii şi chinuitorii Lui. Şi iubeşte-l cu toată inima ta.

Când Evreii Îl pălmuiesc, tu întinde mana ta în apărare şi primeşte palma în locul Lui. Când Îl scuipă, tu spune: Scuipătorilor, ce veţi arunca unii altora în faţă, dacă asupra Lui folosiţi tot scuipatul vostru, toată alcătuirea voastră?

Mergi după El pe Calea Patimilor, şi poartă crucea Lui împreună cu Simon Kirineanul, şi împreună cu fericita Veronica şterge-i faţa de praf şi sânge, şi împreună cu Mironosiţeleplângi şi umezeşte-i buzele uscate cu un pahar de apă rece, şi răcoreşte-i fruntea înfierbântată. Dăruieşte-i întreagă inima ta şi iubeşte-l cu toată inima ta în ceasurile umilinţei Lui.

Când auzi lovitura ciocanului asupra preacinstitelor Sale mâini, tu strigă: Au! Când sunt bătute cuiele în preacinstitele Sale picioare, tu iarăşi vaită-te, ca şi cum fierul s-ar înfige în trupul tău.

Închină-te Preasfintei Sale Maici şi sărută poala şi mânecile veşmintelor sale. Nu-i spune nimic. Nu o întreba nimic. Închină-te încă o dată sfintei sale dureri. Şi încă o dată sfintei sale tăceri. Spune în sineţi: Preacinstită Maică, şi eu Îl iubesc cu toată inima mea.

Scoate inima ta şi pune-o în trupul Său şi uită de sine. Fii în El şi rabdă ce rabdă El şi cu totul să mori pentru sine. Mori înaintea Lui.

Când Iosif şi Nicodim Îl pogoară în mormânt, tu caută să fii împreună cu El în mormânt.Închipuie-ți că nu eşti viu în această lume. Ca o umbră să stai undeva aproape de mormânt, şi viaţa ta să o priveşti ca fiind în mormânt. Şi iţi va fi dulce, foarte dulce, moartea cu El şi intru El.

Oare cu cat mai dulce va fi învierea cu El şi intru El, când a treia zi te vor lumina îngerii la mormânt?! Oştenii Împăratului merg înaintea Împăratului, feţele lor-s ca fulgere arzătoare, iar veşmintele albe-s ca zăpada. Iar când îngerii lui Dumnezeu vor lumina în întunericul Golgotei şi în întunericul sufletului tău, atunci te vei simţi ca un om nou.

Şi când, tremurând, vei privi Minunea Minunilor, şi nu vei şti dacă să te ascunzi sau să fugi sau să i te arăţi, iată, El întâiul se va apropia de tine şi ca pe Maria te va chema după nume. Iar când El te va numi prin glasul Lui, ca printr-un fir electric va intra în tine un nou curent, o nouă viaţă, o nouă putere. Şi El iţi va întoarce inima ta, ţi-o va da şi pe a Lui. Şi tu, tremurând, vei cădea la picioarele Lui şi, printre suspine, vei striga precum Toma: Domnul Meu şi Dumnezeul Meu, slavă Ţie!


(Sfântul Nicolae Velimirovici, Inima în Marele Post, Editura Predania, București, 2010, pp. 23-25)



Sursa: http://www.doxologia.ro/viata-bisericii/cuvant-de-folos/fii-impreuna-cu-hristos-patimi-nu-impotriva-lui

Doamne ajuta..cu pasi repezi spre invierea Domnului..

SECTELE DIN VREMURILE DIN URMA...

Portile iadului sunt gurile sectarilor, asa le tilcuieste marele Atanasie। Cate secte sunt! Acestea au iesit ca ciupercile dupa ploaie. Toate sectele sunt buruieni crescute la umbra Bisericii. Ele nu rezista mult. Bunaoara baptistii, care-i cea mai veche secta, are acum 13 ramificatii in tara la noi. S-au impartit in 13 si pe urma pieirea lor, ca s-au despartit de trunchi. ERETICII sunt lupi rapitori in piei de oaie...

Cum trebuie sa ne purtam, noi, crestinii ortodocsi, fata de oamenii eretici? Nu cumva socotind noi ca iubim pe aproapele, sa ne lasam calcati de cei straini de dreapta credinta in Hristos, care voiesc a ne departa pe noi de la Ortodoxie si a ne impune credinta lor cea strimba si eretica। Iar daca voiesc a ne ataca credinta noastra cea sfânta sau Sfinta Traditie a Bisericii Ortodoxe, atunci trebuie sa o aparam cu toata puterea pina la moarte, dupa cum zice Sfintul Nicodim Aghioritul in Razboiul nevazut। Se cade, asadar, oricarui preot ortodox si oricarui crestin al Bisericii noastre dreptmaritoare, sa fie un bun ostas al lui Hristos cu toata evlavia si cu minie barbateasca si tare sa apere, prin cuvint si prin scris, adevarul dreptei noastre credinte. Nu se cuvine a fi blind acolo unde nu trebuie a te purta cu blindete.Acelasi lucru ne invata si Sfintul Pimen cel Mare, zicind: ''Se cade noua a rabda toate, macar de ne-ar scoate cineva si ochii sau ne-ar taia mina noastra cea dreapta, iar daca cineva voieste a ne departa si a ne desparti pe noi de Dumnezeu, atunci sa ne miniem'' (Pateric, Cuvintul 118). si iarasi zice: ''Intiia oara fugi, a doua oara fugi, a treia oara fa-te sabie cu cel ce vrea sa te desparta pe tine de dreapta credinta'' (Arhimandrit Cleopa Ilie ) Limbile bolborosite de penticostali nu pot fi insuflate de Duhul Sfint pentru urmatoarele motive: 1. Daca ar fi intr-adevar insuflate de Duhul Sfint, atunci ele ar trebui sa aiba rosturile si scopurile dumnezeiestii chibzuinte, pe care le-au avut si cele biblice, pe când limbile penticostalilor sunt foarte departe, si chiar impotriva celor biblice. 2. Daca penticostalii, prin vorbirea in limbi, ar avea scopul pe care l-au avut Apostolii la Cincizecimea Pogoririi Duhului Sfint, de a uni pe strainii de alte limbi si de a-i face prin aceasta sa cunoasca si sa primeasca si ei invatatura crestina, atunci am intelege ca se cuvine sa pretuiasca si sa foloseasca acest dar in lui Hristos.Nu exista o mie de Biserici. Una este: Biserica Soborniceasca masura cit mai mare. Deoarece ei insa incearca sa faca ce faceau crestinii din Corint, ceva fara de rost, nu intelegem de ce se folosesc ei intre ei peste masura de acest fel de a vorbi si de a se ruga. Sfinta Scriptura arata ca pe Corinteni, Apostolul i-a oprit sa intreaca masura si trebuie sa credem ca ei l-au ascultat, caci mai tirziu istoria nu ne mai aminteste ca prin Corint sau pe altundeva, crestinii ar fi folosit in predica si la rugaciunile lor din adunari, vorbirea in limbi. De ce astazi crestinii din Corint nu mai vorbesc in limbi? Pentru ca vorbirea in limbi a incetat,asa cum a prezis acest lucru Sfintul Apostol Pavel (I Corinteni 13, 8). Penticostalii insa, dupa 10 veacuri de crestinism, se intrec care mai de care sa vorbeasca in limbi si nu pentru straini necredinciosi, ci chiar pentru credinciosii lor. 3. In Ierusalim, la Cincizecime, a fost deplina rinduiala. Nu ni se spune si nu rezulta din nimic ca ar fi fost cea mai mica neorinduiala, caci altfel nu s-ar fi inteles nimic din ceea ce se predica acolo. In Corint insa, prin vorbirea in limbi era neorinduiala si de aceea Apostolul Pavel cere sa se inlature harmalaia care facea ca rugaciunea sa se faca in chip necuviincios, pentru ca: ''Dumnezeu nu este al neoririduielii'' (I Corinteni 14, 27-35). La penticostali este ceva mai mult decit cum trebuie sa fi fost in Corint pina in momentul cind a intervenit Apostolul. Ei vorbeau in limbi mai multi deodata si nu numai ca nimeni nu intelegea, dar in harmalaia cuvintarilor unii mai bateau si in palme, altii sareau in sus, ridicau miinile, cadeau in genunchi, tremurau, plingeau s.a., fiind o atmosfera generala care semana a bilci mai mult decit a rugaciune si care numai seriozitate si ordine nu putea dovedi. Cine i-a vazut vreodata pe acesti coplesiti de ''dar'' s-a putut convinge de aceasta; or neseriozitatea si dezordinea nu vine de la Sfintul Duh. 4. In adunarile penticostale, predicatorii adeseori gasesc prilejul, fie inainte, fie dupa ce au vorbit ''in limbi'' de a adresa cuvinte glumete, de batjocora si de ris, la adresa noastra, cum adeseori s-a intimplat, dupa care cad iarasi coplesiti de ''dar'' si vorbesc ''in limbi''. Oare este cu putinta ca intr-o astfel de atmosfera sa fie de fata Duhul Sfint, Care, in astfel de oameni sa-si risipeasca darurile Sale? Oare este Duhul Sfint si la indemina batjocoritorilor, care se fac judecatori trufasi ai altora, in locul Singurului Judecator, Dumnezeu? Cine poate crede asa ceva, injoseste sfintenia Duhului Sfint. 5. Oare prin astfel de mijloace cauta Dumnezeu sa-si raspindeasca darurile si adevarurile Sale si sa-si descopere tainele Sale? O bolborosire neinteleasa nu poate sa uimeasca, ci cel mult sa amageasca si nu poate convinge pe pagini de superioritatea crestinismului si de adevarurile Evangheliei daca nu este inteleasa. Avem doar mintea treaza si graiul limpede, cu inteles si Dumnezeu le-a dat tocmai pentru a ne da putinta sa descoperim prin ele adevarul si pentru a-I aduce laude. Dar cind El vrea sa ne descopere ceva ce n-am putea afla altfel, sau atunci cind ne cere sa ne rugam cit mai cu caldura, oare alege El cai intunecate si neintelese de noi? In loc de a ne deschide mintea si de a ne dezlega cit mai mult limba, sa le intunece si sa le lege El oare pe amindoua? Ce minte sanatoasa ar putea crede ca sa fie aceasta placerea cea mai mare si semnul celei mai mari iubiri catre noi? 6. Am spus ca limbile penticostalilor nu pot fi insuflate de la Duhul Sfint. Dar atunci ne punem intrebarea, de la cine sunt? Caci ceva totusi trebuie sa fie. Ce ii face pe penticostali sa bolboroseasca, facind fel de fel de miscari nefiresti si nepotrivite? Toate acestea sunt simulari (prefacatorii) sau urmari ale postului negru cu care penticostalii se indeletnicesc uneori, cite doua sau mai multe zile de-a rindul inainte de a vorbi in limbi, sau, in sfirsit, sunt semnele prezentei unui duh care numai de la Dumnezeu nu poate sa fie. In Sfinta Scriptura citim ca este un dar special de la Sfintul Duh prin care cineva poate deosebi duhurile (I Corinteni 12, 10). Dar nu numai Duhul lui Dumnezeu insufla pe oameni, ci si duhul satanei (I Corinteni 12, 3) si chiar duhul omului. Noi suntem datori a fi cu mare grija in a cunoaste ce fel de duh este cel ce a insuflat pe cineva. Sfintul Apostol Ioan ne sfatuieste, zicind: ''Iubitilor, nu dati crezare oricarui duh, ci ispititi duhurile de sunt (sau nu) de la Dumnezeu, fiindca multi prooroci mincinosi au iesit in lume'' (I Ioan 4, 1), iar in continuare ne spune ca acela este duh diavolesc care nu marturiseste pe Iisus Hristos, adica acela care tagaduieste pe Iisus Hristos. Dar sa nu uitam ca duh diavolesc poate fi uneori si cel ce marturiseste pe Hristos, ''deoarece insusi satana se preface in inger al luminii. Nu este dar lucru de mirare daca si slujitorii lui iau chip de slujitori ai dreptatii, al caror sfirsit va fi dupa faptele lor'' (II Corinteni 11, 14-15). Cuvintele Apostolului ne indreptatesc sa credem ca nu este Duh Sfint acolo unde se lucreaza cu scopul de a sparge unitatea Bisericii lui Hristos si de a face din ea mai multe turme si mai multi pastori, care sa se dusmaneasca intr-olalta spre pieirea tuturor si distrugerea legaturii de pace intre oameni. (Indrumari Duhovnicesti pentru vremelnicie si vesnicie -- Arhimandrit Cleopa Ilie ) Sfîntul Apostol Pavel spune corintenilor: „Au doara toti sunt apostoli? Au doara toti sunt prooroci? Au doara toti sunt tîlcuitori? Ce te faci pe tine pastor, oaie fiind? Ce te faci cap, picior fiind? Ce te apuci a comanda osti, fiind rînduit între soldati?" (I Corinteni 12, 29-30). „Cum vor propovadui daca nu sunt trimisi?" (Romani 10, 15).