Mănăstirea Petru Vodă: Precizări legate de Prea-cucernicul Mărturisitor al lui Hristos, Părintele Gheorghe Calciu

Precizări legate de Prea-cucernicul Mărturisitor al lui Hristos, Părintele Gheorghe Calciu

1. Noi, Mănăstirea Petru Vodă, mărturisim, pe temeiul ortodoxiei, vieţii, mărturisirii, jertfei, pătimirii şi morţii lor, sfinţenia de care au dat şi dau dovadă şi de dincolo de mormânt Arhimandritul Justin Pârvu, Părintele Gheorghe Calciu, Părintele Ştefan Marcu, Presbitera Elena Marcu, Toader Popescu, Radu Gyr, Florentina Gyr, Mihail Dumitrescu, Monahul Atanasie Ştefănescu, Monahia Heruvima Tănasă şi alţi plăcuţi ai lui Dumnezeu care odihnesc în cimitirul mănăstirii noastre. Canonizarea sfinţilor se face la vremea rânduită de Dumnezeu de către ierarhia Bisericii, aşa cum a fost întotdeauna rânduiala în Biserica Ortodoxă, şi credem cu tot sufletul că tot astfel se va proceda şi cu mulţi dintre cei menţionaţi aici. Până atunci respectăm hotărârile soborniceşti ale Bisericii Ortodoxe prin deciziile sinodale, totodată cinstindu-i pe Sfinţii Mucenici şi Mărturisitori cu toată dragostea şi recunoştinţa către Dumnezeu.
2. Întrucât s-a contestat în presă autenticitatea testamentului Părintelui Gheorghe Calciu, facem cunoscut faptul că acesta a fost semnat pe patul de spital de sfinţia sa şi a fost adus Părintelui Stareţ Justin Pârvu de către Ieromonahul Amfilohie Brânză de la Mănăstirea Diaconeşti, a doua zi după ce a fost scris, adică în data de 29 octombrie 2006. Textul scrisorii testamentare a fost publicat în anul 2007, nefiind niciodată contestat. Pe baza autenticităţii sale Părintele Gheorghe a fost îngropat la Mănăstirea Petru Vodă în ziua de 3 decembrie 2006, precum exprimă limpede testamentul, respectat de Mănăstirea noastră, de familia sa şi de fiii săi duhovniceşti din America. Din moment ce s-a respectat dorinţa testamentară a îngropării, aceeaşi valoare de adevăr testamentar o au şi precizările referitoare la eventuala sa dezgropare (dorinţa ca, de va fi dezgropat şi va fi găsit neputrezit, să fie imediat reîngropat, iar lucrul să fie făcut cu cât mai multă discreţie). Evlavia noastră la sfinţenia Părintelui Gheorghe Calciu se dovedeşte prin cinstirea şi respectarea mărturisirii sale de o viaţă, a învăţăturilor şi a scrierilor sale, şi cu atât mai mult a testamentului său şi a sfintelor sale moaşte.
3. Raportarea obştii noastre la cuvântul testamentar al Părintelui Gheorghe Calciu este nu doar ca la un text ce exprimă smerenia sa, cât mai ales ca la un cuvânt profetic, care s-a împlinit întocmai în urmă cu două luni (din păcate într-o manieră regretabilă). Statornicia Părintelui Gheorghe în adevărul lui Hristos şi al Bisericii Ortodoxe nu putea să îl facă vreodată să atribuie diavolului lucrările lui Dumnezeu. De altfel, în Biserica Ortodoxă criteriul sfinţeniei moaştelor nu îl reprezintă faptul că ele sunt sau nu întregi, ci faptul că ele aparţin unor plăcuţi ai lui Dumnezeu care au făcut dovada sfinţeniei şi ortodoxiei lor prin viaţa şi învăţătura lor, sfinţenie şi ortodoxie recunoscute de soborul întregii Biserici.
4. Conform sinaxelor din data de 11 noiembrie 2013 şi din data de 18 noiembrie 2013, la care a participat integral Consiliul Duhovnicesc şi obştea, s-a hotărât prin vot deschis respectarea hotărârii testamentare a Părintelui Gheorghe, după cum urmează: la prima sinaxă a fost unanimitate de voturi împotriva dezgropării (prin vot deschis), iar la a doua sinaxă au fost 80 voturi (în scris, cu semnătură) împotriva faptei deja petrecute a dezgropării – pentru re-îngroparea sfintelor rămășițe ale Părintelui Gheorghe și pentru canonisirea celor vinovați –, şi 4 voturi pentru (aparţinând făptaşilor). Hotărârile sinaxei sunt în deplină conformitate cu legile bisericeşti, monahale şi civile.
5. La cererea directă a Stăreţiei, precum prevede legea bisericească şi legea civilă, a fost contactat exclusiv în scris fiul părintelui, Dl. Avocat Andrei Calciu. Domnia sa poate da mărturie că nu a fost contactat telefonic, niciodată, de către nimeni din Mănăstirea noastră, nici nu a fost în vreun fel influenţat în hotărârea sa. Dacă domnia sa va dori, vom face publică respectiva corespondenţă şi/sau mărturia sa că nu a comunicat verbal cu nimeni din obşte.
6. Prin urmare, toate atacurile pe acest subiect asupra deciziilor noastre consimţite în plen, asupra persoanei mele ca stareț, cât şi asupra persoanei monahului Filotheu, sunt atacuri împotriva întregii obşti a Mănăstirii Petru Vodă şi împotriva Consiliului Duhovnicesc, dar, dincolo de acestea, sunt acţiuni împotriva Canoanelor Sfintei Biserici Ortodoxe şi a rânduielii ei stabilite de Sfinţi, pe care noi le cunoaştem şi le respectăm.
7. Dorinţa noastră a fost şi este una singură, aceea de a păstra pacea Bisericii, pe cât este posibil. De aceea ieşirile noastre în mass-media şi precizările legate de acest caz au fost minimale, dorind mântuirea tuturor credincioşilor şi îndreptarea celor ce au greşit. Dacă există persoane care doresc să conteste hotărârile canonice ale Sfintei noastre Mănăstiri, le rugăm să se adreseze în scris, cu argumente aferente şi cu mărturii apostolice şi patristice, către instanţa Arhiepiscopiei Iaşilor, căreia ne supunem canonic şi care a aprobat până acum deciziile obştii noastre.

Stareţ,

Protosinghel Hariton Negrea

MARTIRIUL SI PROFETIA PARINTELUI IUSTIN PARVU,PENTRU VREMURILE CE VIN..MAI SUNT 12 LUNI SI VINE URGIA..

Cuviosul Justin de la Petru Vodă – sfântul care va încălzi inima poporului român. Jurnalul suferinţei şi ultima profeţie

EDITORIAL de Monahia Fotini

Şi s-a dus lumina noastră, s-a furat nădejdea noastră. Moartea a furat-o pe ea. O, lucruri nefireşti şi negrăite, pline de durere şi de tânguire! Cum a murit cel ce a înviat sufletele noastre din moartea păcatelor? Cum a încetat să bată inima celui ce bătea în pieptul unui neam întreg? Cum te vom îngropa, Părinte? Cum să îţi îngropăm zâmbetul cald şi mâinile care au binecuvântat creştetele noastre? Cum să îţi închidem ochii dulci cu care ne înconjurai pe noi şi gura ta cea grăitoare de adevăr? Cu ce mâni ne vom atinge de trupul tău curat de patimi? Sau cu ce cântări vom cânta ducerea ta dintre noi, Părinte, cel care ne-ai încântat inimile şi ne-ai alinat durerile? Ce limbă va putea grăi tainele şi minunile tale? Ce minte le va cuprinde pe ele? Cum ai apus, lumina sufletelor noastre?



Acestea erau gândurile şi simţirile ce năpădeau inimile noastre, ale celor câţiva ucenici şi câteva cadre medicale, ce stăteam cu frică şi cutremur la căpătâiul Părintelui nostru iubit. Răsuflarea din ce în ce mai greoaie, aparatele ţiuind din ce în ce mai des, aşteptam cu toţii cu frică şi cu cutremur clipa despărţirii. O clipă de coşmar ce parcă nu ne venea să credem că o trăim. Mă rugam încă să fie doar un vis.

Începutul Golgotei

Primele semne ale bolii

Cu doar două luni în urmă, Părintele era acelaşi, vioi, puternic, primea pelerinii până la miezul nopţii, gura sa sfinţită glăsuia sfaturi şi învăţături, ochii lui zâmbeau încă împreună cu ai credincioşilor. Nimic nu ar fi dat de bănuit că părintele suferă de o aşa cumplită boală. La slujbele de noapte nelipsit ca de obicei, cânta chiar împreună cu noi. Şi deodată primele semne ale bolii au început să se arate: obosea foarte repede, nu mai putea mânca şi cel mai adesea stări de vomă. Iar părintele ne liniştea, asigurându-ne că nu are nimic decât o simplă indigestie. Până la sfârşit, a vrut să sufere discret, în taină, nevrând să supere pe cineva. Nu l-am auzit vreodată plângându-se de vreo durere trupească. Până în ultimul ceas, când îl întreba unul dintre noi dacă îl doare ceva, cu toate că se putea citi pe chipul său durerea din faţa transpirată de suferinţă şi ochii sfârşiţi de durere, Părintele răspundea, clătinând din cap: Nimic!

Ultima slujbă de Înviere

„Doar pentru voi dacă mai trăiesc. Cui vă las pe voi”?

Ultima slujbă la care a participat a fost Învierea Domnului, şi aceasta prăznuită nu în mănăstirea lui, ci într-o mănăstire străină, la Căşiel, fiind mai aproape de spitalul unde era internat, în Cluj, de unde cu toţi aflarăm cumplitul diagnostic: cancer de stomac. A petrecut în mănăstirea Căşiel, Deniile mari din săptămâna patimilor şi, deoarece în acea mănăstire nu se cântau cântări psaltice, părintele fiind un mare iubitor de muzică psaltică bizantină, a rugat-o pe maica stareţă (cea care i-a fost ucenica de taină cea mai apropiată, alături în toate suferinţele şi necazurile bătrâneţii, ea însăşi fiind cadru medical) să ne cheme din Petru Vodă pentru a cânta noi slujba Învierii. Aşa s-a şi petrecut. Prin bunăvoinţa Părintelui Serafim şi a maicilor din mănăstirea Căşiel, am săvârşit slujba Învierii împreună şi atunci l-am auzit pentru ultima dată pe Părintele strigând, cu glasul stins de durere dar care emana dragoste parcă mai mult ca oricând: Veniţi de luaţi lumină! Toată slujba aceea de Înviere a fost împletită cu lacrimi, simţind cumva că va fi ultima Înviere săvârşită împreună aici, pe pământ. Însuşi părintele părea şi el trist. Numai sfinţia sa ştie câte eforturi o fi făcut să reziste în acel scaun până la sfârşitul slujbei. După slujbă părea oricum epuizat şi l-am întrebat de ce este trist? Părintele a răspuns: Sunt trist pentru că nu sunt împreună cu fiii şi fiicele mele din Petru Vodă, în mănăstirea mea.



Cu o zi înainte ne spovedisem şi îl rugam pe părintele că dacă Domnul va dori să îl ia la El, să Îl roage să îl mai ţină o perioadă pentru noi, ucenicii lui, să nu ne lase orfani. Părintele, zâmbind, a răspuns: „Păi aşa mă gândeam şi eu, doar pentru voi dacă mai trăiesc. Cui vă las pe voi”? Această frământare părintele o avea demult şi ne mai împărtăşea uneori teama – ce se va întâmpla cu mănăstirea după plecarea sa la Domnul, în ce relaţii vom fi cu Mitropolia, câţi ne vor iubi şi cum se vor manifesta cei ce ne urăsc, iar ceea ce nu-şi dorea sigur era să nu ne risipim.



Ne-am despărţit la mănăstirea Căşiel, Părintele plecând spre „tăiere” iar noi spre mănăstire şi cu sufletul la gură, l-am întrebat: Părinte, ce să facem pentru sfinţia voastră? Părintele a răspuns cu multă căldură: Privegheaţi pentru mine! Şi au plecat. Imediat m-am dus cu mintea tot la Mântuitorul în gradina Ghetsimani, când îi mustră pe apostoli pentru că nu au privegheat un ceas cu el. Şi mă gândeam cu spaimă: Doamne, oare Părintele se duce spre Golgota?

Examenul operaţiei



„Doamne, treacă acest pahar de la mine dacă este cu putinţă”

Urma operaţia – o problemă spinoasă şi cel mai greu examen, cred eu, din viaţa tuturor vieţuitorilor celor două obşti, de călugări şi de maici. Toată suflarea mănăstirii, de la mic la mare, a fost în această perioadă de cruntă suferinţă pentru păstorul ei, într-o neîncetată priveghere şi rugăciune. Câtă osteneală şi câte lacrimi nu au curs pe pământul din Petru Vodă?! Privegheri de noapte, masluri, paraclise, acatiste, neîncetat se săvârşeau rugăciuni, o nevoinţă peste firea noastră aproape, pe care numai dacă iubeşti cu adevărat o poţi săvârşi. Atâta unitate şi rugăciune nu ştiu să fi fost vreodată în mănăstirea Petru Vodă.



Atât medicii cât şi ucenicii i-au explicat Părintelui Justin riscurile majore ale operaţiei: ori anestezia, ori recuperarea postoperatorie. Cu lacrimi în ochi ucenicii cei mai apropiaţi care l-au însoţit la spital, îl rugau să nu se opereze totuşi, existând riscul să nu se mai trezească din operaţie. Această teamă era uriaşă. Părintele însă a vrut să se opereze. Personal cred că Părintele Justin s-a asemănat în acest moment de decizie tot cu Mântuitorul în grădina Ghetsimani, când cuprins de suferinţă L-a rugat pe Tatăl Său ceresc: „Doamne, treacă acest pahar de la mine dacă este cu putinţă. Dar nu voia Mea să se facă , ci voia Ta”. Aşa cred că a simţit şi părintele. A dorit să mai trăiască, pentru a mângâia sufletele necăjite ale ucenicilor săi, dar a lăsat în voia Domnului hotărârea. Sfinţia sa a încercat să se trateze pe cât era omeneşte posibil.



Nu acuzăm pe nimeni de rea intenţie sau premeditare. Atât doctorii cât şi asistentele din spital erau pur şi simplu fermecaţi de sfinţenia şi harul Părintelui Justin, pe care îl emana în jurul său, încât şi cei mai necredincioşi se lăsau pătrunşi de puterea harului său şi îl îndrăgeau pe loc. Asta este o altă poveste – câţi doctori şi asistente şi-au schimbat viaţa doar îngrijindu-l sau cunoscându-l pe Părintele Justin. Înainte de operaţie, chirurgul care urma să îl opereze l-a întrebat cu frică, aproape tremurând de emoţie: Părinte, sunteţi sigur că vreţi să vă operăm? Părintele, ca dovadă că nu se temea de moarte, a răspuns în acelaşi ton glumeţ cu care eram obişnuiţi: „Măi, nu îţi face griji. Doar bisturiul să nu fie ruginit. În rest… nu mor acum. Mă aşteaptă 150 de fete şi 80 de băieţi acasă”.


Izvora mir încă de pe patul spitalului


Şi într-adevăr a supravieţuit, dar ce a urmat a fost o lună de chin cumplit şi suferinţă. Intubare, infecţie, suprainfecţie, tuburi de dren, tuburi de oxigen… Organismul nu voia parcă să se refacă. Maica stareţă şi cei doi părinţi care l-au îngrijit cu multă dragoste până la capăt, au trăit clipe de coşmar. Maica povestea cu durere cum imediat ce medicii reuşeau să îi stabilizeze un organ, se îmbolnăvea altul; nu apucau să se bucure decât câteva ore de stabilizarea părintelui, că apărea o altă urgenţă medicală… Când stomacul, când intestinul, când inima, când plămânul şi toate de parcă fiecare organ al trupului său trebuia să pătimească până la maximum de suferinţă. Cu toţii erau însă uimiţi de răbdarea şi forţa părintelui de a îndura suferinţa. Şi ceea ce i-a uimit şi mai mult a fost faptul că părintele, încă de pe patul spitalului, mirosea a mir şi trupul său izvora mir, ori de câte ori îi schimbau hainele sau îl întorceau de pe o parte pe alta, simţeau şi vedeau acest lucru minunat.

Discreţia şi nobleţea sfinţeniei

Ştia sau nu ştia Părintele de mai înainte de boala cumplită ce îl cuprinsese?

Doctorul chirurg l-a întrebat după operaţie: Părinte, ştiaţi de acest cancer? De când îl aveţi? Părintele a răspuns: „Da, îl am de 5 ani, cam de atunci mă necăjeşte”.


Aceasta era una din laturile cele mai caracteristice ale personalităţii părintelui Justin – discreţia şi nobleţea duhovnicească. Această discreţie a sfinţeniei ne-a uimit mereu şi pe noi, fiii duhovniceşti mai apropiaţi. Părintele atât de mult îşi ascundea darurile duhovniceşti, încât te făcea să crezi că este un om cât se poate de simplu şi obişnuit. Dar nu era deloc aşa; părintele avea darul înaintevederii, numai că mult mai târziu înţelegeam noi, cei slabi în nevoinţa duhovnicească.



Părintele nu povestea niciodată, sau poate foarte rar, trăirile sale mistice, convorbirile cu Dumnezeu, modul în care se ruga. Nu, părintele nu vorbea mai niciodată despre sine. Toată viaţa l-a ascultat pe celălalt, i-a alinat suferinţa celuilalt, bucuria aproapelui era şi bucuria lui. Părintele a avut virtutea care le întrece pe toate, mamă a tuturor darurilor duhovniceşti – dragostea de aproapele. Această dragoste poporul a simţit-o prea bine şi l-a urmat, recunoscând în el păstorul cel bun, care îşi pune viaţa pentru oile sale. Iar această discreţie a sfinţeniei are un singur nume: smerenia.


Împodobit cu aceste două podoabe de mare preţ, inima smerită şi plină de iubire, cuvântul părintelui avea putere iar mâna sa cu care binecuvânta răspândea tămăduire.

Învăluit în harul rugăciunii

Cunoscând că sfârşitul i se apropie, Părintele a cerut să fie externat şi să se întoarcă la mănăstire, unde să îşi dea obştescul sfârşit. A ajuns în mănăstire în ziua sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena. Voievozii Ortodoxiei universale au adus acasă pe voievodul Ortodoxiei româneşti, după cum este supranumit de popor.



Ca şi ceilalţi care au stat neîncetat la căpătâiul lui, a fost şi pentru mine poate cea mai mare binecuvântare de până acum să stau aproape, la căpătâiul lui, în aceste ultime zile din viaţa Părintelui Justin. În aceste ultime zile, Părintele era cufundat cu totul în rugăciune. Era pentru prima dată când îl vedeam cum trăia rugăciunea. Când adormea pe buzele părintelui se putea distinge rugăciunea: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul. Chiar dacă mai avea putere să vorbească în şoaptă câte ceva, Părintele nu vorbea nimic, decât lucruri esenţiale. Se vedea deja cum suferinţa îi şlefuise cu desăvârşire sufletul. Credeam că Domnul îi va lua sufletul, în acea stare de rugăciune harică. Dar părintele a ţinut să se reîntoarcă la mănăstirea de călugări pentru câteva zile ca să numească stareţ peste călugări, pe cel ce îl va urma în stăreţie: Părintele Hariton Negrea, fost călugăr în mănăstirea Petru Vodă, actualmente duhovnic al mănăstirii Durău. Aceasta a făcut-o în prezenţa Mitropolitului Moldovei, IPS Teofan, care a arătat foarte multă dragoste şi milă faţă de suferinţa Părintelui. Împăcat cu toată lumea, de la vlădică până la opincă, Părintele a dorit în cele din urmă să îşi dea duhul în mănăstirea de maici, unde a vieţuit ultimii 3 ani din viaţă.

Ultimul cuvânt, ultima profeţie: Mai sunt 12 luni!

Simţeam cu toţii că se pregăteşte, demult nu mai voia să mănânce nimic, chiar dacă ar fi putut, era hrănit doar artificial, prin perfuzii. Cu 5 zile înainte de a-şi da duhul, a fost ceva mai bine, parcă îşi revenea şi prinsese ceva putere. În această ultimă perioadă toţi ucenicii mai apropiaţi au luat un ultim cuvânt de învăţătură de la părintele, un ultim sfat. Eu nu reuşisem, parcă nu îndrăzneam să îl întreb nimic. Atâtea cuvinte mi-a spus în ultimii ani, încât nu ştiu dacă am vreo întrebare fără răspuns şi nu voiam să îl mai necăjesc pe părinte. Mergeam lângă patul sfinţiei sale, îi sărutam mâna şi mă aşezam în genunchi să mă rog în tăcere lângă sfinţia sa. În acea zi am simţit că părintele vrea să îmi spună totuşi un ultim cuvânt. Se pare că acesta a fost ultimul cuvânt rostit de părintele pe patul de suferinţă, în prezenţa a 5 dintre ucenicii săi, care pot depune mărturie pentru acest cuvânt.

Am intrat să îi sărut mâna şi voiam să mă retrag. Părintele a deschis ochii şi m-a întrebat uşor, cât avea putere să vorbească: „Ce faci, maică?” „Ne rugăm pentru sfinţia voastră să vă însănătoşiţi, părinte”, i-am răspuns. „Ce se mai întâmplă în ţară?” M-a întrebat părintele, aşa cum obişnuia să întrebe când era bine. Toţi cei din jur s-au mirat că vorbeşte şi au venit cu toţii să asculte. Eu, împreună cu Părintele Justin cel tânăr, am început să îi relatăm câte ceva din cele mai importante probleme, constituţia, homosexualii şi războiul dat familiei creştine, retragerea cetăţeniei de onoare lui Valeriu Gafencu şi altele, lucruri pe care părintele le asculta cu foarte multă atenţie. Şi mai zicea, oftând din când în când: Măi, măi… Am reuşit să îl bucurăm cu o veste pe care o aflasem recent – Mitropolitul Vladimir din Basarabia îşi dăduse binecuvântarea pentru construirea unui paraclis închinat martirilor din temniţele comuniste din pământul Basarabiei, ceea ce însemna recunoaşterea sfinţeniei lor, inclusiv a lui Valeriu Gafencu. Părintele a zâmbit şi a zis: Mare biruinţă!



Apoi l-am întrebat o problemă care mă frământa demult, o întrebare pe care până acum m-am ferit să i-o pun în mod tranşant de teama posibilelor reacţii dure – până unde putem merge cu lupta împotriva actualelor cipuri din actele noaste de identitate? Şi l-am întrebat mult mai concret. Relatez întocmai. „Părinte, ştiţi problema cardurilor de sănătate, ele nu au intrat încă în vigoare. Dar ele vor fi pe viitor totuşi obligatorii. Vă întreb: ce să facă o mamă care are un copil bolnav în stare critică şi este necesară o intervenţie chirurgicală, pentru că altfel ar muri? Ca să îl opereze va trebui internat, ca să îl interneze, are nevoie de cardul de sănătate cu cip. Ce sa facă mama? Să îşi interneze copilul sau să îl lase să moară? Părintele foarte grav a răspuns, ridicând din mâini în semn a protest: „Nu, să nu îl lase să moară. Eu nu îmi pot asuma această decizie. Nu trebuie ajuns nici la extreme. Acest cip nu e pecetea, nu e lepădare… Dar fiecare să facă după conştiinţa şi puterea lui. Cât puteţi luptaţi împotriva lor cu toată forţa şi unitatea, dar fără atitudini extreme, încă nu e cazul. E vorba însă că mai sunt 12 luni… Aici Părintele s-a oprit. Noi am întrebat: „12 luni şi scăpăm de cipuri”? „Nu”, a răspuns Părintele, 12 luni de libertate şi vine urgie”. Cineva a întrebat să explice mai clar, dar părintele nu a mai răspuns. Atunci eu am zis: „În acest caz părinte, trebuie să vă însănătoşiţi că nu are cine să ne ajute”. Părintele a răspuns iar cu umor şi zâmbetul cel mai frumos din lume: „Măi, să ştiţi că nici eu nu ştiu ce să fac. Nu m-am hotărât dacă să trăiesc sau să mă duc. Nici eu nu mai ştiu ce vreau”. A luat o gură de mâncare şi ne-am retras unul câte unul, luând binecuvântare. Am luat şi eu binecuvântare şi părintele, în marea lui dragoste, nu m-a lăsat fără cuvânt şi mi-a dat, strângându-mă de mână, ultima binecuvântare: Maică, să nu laşi revista! Ţine tare, înainte!”

Această făgăduinţă am să încerc să o ţin cât voi putea cu ajutorul celorlalţi fraţi şi surori, colegi de redacţie.


Sfântul Voievod Constantin cel Mare îl adună în ceata Sfinţilor Părinţi

Se pare însă că Părintele Justin se hotărâse să treacă în cealaltă împărăţie, a veşniciei. Începând cu ziua următoare, Părintele se simţea din ce în ce mai rău; nu mai vorbea, nu mai mânca, puterile îi slăbiseră şi plămânul abia mai rezista. Duminică dimineaţa, 16 iunie, în timpul slujbei Praznicului Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic, am aflat că Părintele se simţea mult mai rău, şi că intrase într-un fel de comă. Sfântul voievod Constantin cel mare l-a adus din spital în mănăstire, şi acum tot Împăratul Ortodoxiei, Sf. Constantin, cel care a adunat de pretutindeni pe cei 318 Sfinţi Părinţi la Sinodul I Ecumenic, pentru a osândi pe ereziarhul Arie şi a formula simbolul credinţei, parcă a vrut să mai întregească ceata Sfinţilor Părinţi cu încă un iubitor al Adevărului, pe care L-a mărturisit până în ultima clipă, luându-l astfel şi pe Părintele Justin în ceata drepţilor, în ceata Sfinţilor Părinţi.

Părintele Justin nu ne-a părăsit!

Un sfânt ocrotitor al tuturor românilor



Chiar dacă durerea şi jelirea se vedeau pe feţele tuturor, simţeam însă cu toţii un har, mângâiere şi o dulceaţă de nedescris. Îl simţeam pe Părintele viu, că nu murise, mai viu ca niciodată şi îl auzeam parcă poruncind în inimile noastre: „Să înceteze lacrimile voastre, schimbându-le întru bucurie”. Pentru că, după mărturia multora, Părintele Justin se simţea prezent ca un sfânt, iar nu ca un muritor de rând. Curând trupul său plin de har a început să izvorască mir cu bun miros, încredinţându-ne că am câştigat un sfânt cu sfinte moaşte. Timp de 4 zile trupul plin de cancer, în loc să răspândească miros urât, răspândea mireasmă deosebită şi atâta bucurie încât nu te mai puteai desprinde de lângă sicriul, sau mai bine zis, racla sfintelor sale moaşte. Şi bătrâni, şi tineri, şi copii erau fascinaţi de sfinţenia şi harul trupului său, doar câţiva demonizaţi urlau cât puteau de tare, arşi de puterea harului Părintelui: Vai de noi! E Sfânt!



Iată de ce cred că şi-a asumat Părintele Justin această suferinţă – Cea mai mare durere a lui era aceea că moare şi nu va mai avea cine să încălzească inimile credincioşilor. Murea şi nu ştia în grija cui ne lasă. Nu avea de fapt cui ne lăsa. A găsit, ca de obicei, soluţia – să sufere până la sfinţenie, ca să devină el ocrotitor ceresc, adică sfânt. Cine poate încălzi inima cuiva mai mult decât un sfânt? Cine poate tămădui boli şi suferinţe mai bine decât un sfânt? Cine poate fi grabnic ajutător mai mult decât un sfânt? Atâtea minuni şi vindecări minunate am auzit în aceste zile lângă racla părintelui, încât până şi noi, cei care i-am fost apropiaţi, ne minunăm şi aproape că nu ne vine să credem lângă cine am stat. Părintele ne-a depăşit orice aşteptări. Iată că tot în grija sfinţiei sale a vrut să fim Părintele. Un sfânt ocrotitor al tuturor Românilor. Îmi povestea maica stareţă un lucru minunat – cu câteva zile înainte de a-şi da ultima suflare, Părintele, într-o dimineaţă, în zori, şi-a ridicat uşor capul şi, binecuvântând în văzduh, spunea: Doamne, binecuvintează pe toţi românii din această ţară!, apoi a doua oară: Doamne, binecuvintează pe toţi românii de pretutindeni, apoi a treia oară: Doamne, binecuvintează această ţară, România!



Şi, cu adevărat, Domnul a binecuvântat-o cu un nou sfânt ocrotitor: Sfântul Justin Românul!



Îmi povestea mai demult că în tinereţe era foarte milos faţă de oamenii bolnavi şi că la hirotonia întru preot a cerut dar de la Dumnezeu, să poată tămădui bolile oamenilor. Nu vrem să îl declarăm sfânt mai înainte de vreme sau fără temei. Dumnezeu cred că i-a dat acest dar al tămăduirii şi timpul ne va arăta şi îi va descoperi sfinţenia. Un sfânt, grabnic ajutător şi tămăduitor de boli…

Preacuvioase Părinte Justin, roagă-te pentru noi, păcătoşii!

                                                 apărut în nr. 29 al revistei ATITUDINI


sursa..
http://atitudini.com/cuviosul-justin-de-la-petru-voda-sfantul-care-va-incalzi-inima-poporului-roman-jurnalul-suferintei-si-ultima-profetie/

PUTEREA SFANTULUI MASLU..EXORCIZARI SI MINUNI DIN ZILELE NOASTRE..VA ROG SA CITITI CU ATENTIE SI CU RABDARE CA... SA LUATI MULT FOLOS...partea 1

VINDECAREA CELOR DEMONIZATI IN TRECUT SI ASTAZI

Crestinii posedati de diavol din totdeauna au format o categorie speciala de bolnavi,caci produc tuturor frica si emotie.Nimeni ,afara de Dumnezeu,nu stie de ce intra diavolul in unii oameni.

Aceasta ramane o taina divina.Nici Mantuitorul nu ne spune din ce cauza a fost posedata fiica femeii cananeenci (Matei 15,22-28).Sau de ce a intrat o legiune de diavoli in cei doi oameni legati in lanturi din tinutul Gadarenilor (Matei 8,28-34).Sau de ce s-a diabolizat copilul lunatic (Matei 17,14-21).
Un lucru stim: ca diavolul intra in om numai cu ingaduinta lui Dumnezeu,pentru unele pacate mari,personale sau ale intregii familii si ca nu are voie sa se atinga de sufletul omului,nici sa-l ucida,ci numai sa-l chinuiasca in trup cu dureri nevazute si greu de suportat.Dar nici scoaterea diavolilor din oameni nu se face fara voia si porunca lui Dumnezeu . Ei asculta numai de Dumnezeu si nu au voie sa intre nici in porci fara ingaduinta Lui (Matei 8,31-32).
Numai sfintii pot izgoni pe diavoli din oameni cu mai multa usurinta.Ei au fost din totdeauna cei mai tari in credinta,in rugaciune ,in smerenie si post,caci erau plin de harul Duhului Sfant.
In lipsa unor barbati sfinti,credinciosii bolnavi alergau,ca si astazi ,la moastele lor,la icoanele facatoare de minuni si la duhovnici harismatici.
Aici li se facea Sfantul Maslu si li se citeau molitfele Sfantului Vasile cel Mare,care sunt cele mai puternice rugaciuni de izgonire a diavolilor din oameni.
Venind odata la Sfantul Antonie cel Mare un om demonizat,el l-a trimis sa-l vindece ucenicul lui,Cuviosul Pavel cel smerit(prost).
Facand ascultare,ucenicul s-a urcat pe o piatra cu mainile in sus si a postit 30 de zile ,repetand mereu aceasta rugaciune: ''Doamne Iisuse Hristoase,Fiul lui Dumnezeu,pentru rugaciunile Sfantului Antonie,izgoneste demonul din zidirea Ta!''
Dupa multe zile de post si rugaciune a iesit diavolul din om ca un balaur urias si s-a facut nevazut.
Sfantul Vasile cel Mare este recunoscut ca cel mai mare exorcist si izgonitor de diavoli din Biserica lui Hristos.
Odata a fost adus la el un tanar care s-a lepadat de Hristos prin declaratie scrisa,pentru fiica stapanului sau,pe care a luat-o de sotie.
Marele ierarh l-a inchis intr-o camera la rugaciune si post aspru mai multe zile,fiind cumplit chinuit de diavoli.Sfantul venea uneori la el si il imbarbata:''Nu te teme,fiule!Numai sa crezi in puterea lui Hristos!''
Apoi l-a dus in biserica cu mult popor,cantand cu totii ''Doamne miluieste!''.Satana racnea cumplit impotriva Sfantului Vasile,sfasiindu-i vesmintele cu ghiarele si strigand:Ma nedreptatesti,Vasile!El a venit la mine si s-a lepadat de Hristos!''Iar sfantul pastor zicea catre popor:" Inaltati mainile voastre in sus si strigati:"Doamne miluieste!".
Dupa multa rugaciune,a cazut din vazduh scrisoarea tanarului prin care se lepadase de Hristos si asa a scapat de diavoli.
Un sfant parinte a fost rugat sa izgoneasca demonul dintr-un tanar.Dar diavolul nu  voia sa iasa.Apoi zicea:
"Daca ma scoti de aici,intru in tine!"Iar cuviosul i-a zis:"Iesi din el si intra in mine!"
Si astfel s-a vindecat tanarul,iar cuviosul s-a ostenit mult cu rugaciunea si cu postul pana a fugit demonul din el.
Asa s-a intamplat si in zilele noastre.A venit la Manastirea Sihastria un om demonizat,prin anul 1932.Staretul de atunci,fiind foarte nevoitor,a facut Sfantul Maslu si s-a vindecat bolnavul.Dar duhul rau a intrat in el si il chinuia greu.Atunci staretul a zis ucenicilor sai:"Parintilor ,pentru pacatele mele a iesit diavolul din omul bolnav si a intrat in mine.Sapte zile voi sta inchis in chilie sa ma rog lui Dumnezeu cu lacrimi,cu psalmi si cu post,pana va fugi diavolul.Rugati-va si voi pentru mine!"Facand asa,dupa sapte zile a fugit demonul de la el si s-a vindecat,dand lauda lui Dumnezeu.
Iata cat de greu ies diavolii din oameni,caci si ei se tem de iad.Numai cu multa rugaciune si cu post pot fi alungati,cum ne invata Hristos in Sfanta Evanghelie.
La schitul Icoana langa Manastirea Neamt se nevoia prin anii 1920-1940,un sihastru cu viata aleasa,anume Ieromonahul Iosif Craciun.Era un mare nevoitor si postitor.De aceea a dobandit de la Dumnezeu darul izgonirii diavolilor din oameni.Veneau la el multi bolnavi si demonizati si iata cum ii vindeca:
Postea trei zile si trei nopti atat el ,cat si bolnavii,cu toate rudele lor,fara sa guste nimic,si citeau ziua si noaptea la Psaltire.
Apoi se spovedeau toti,faceau multe metanii,participau la toate slujbele din biserica si li se citea in fiecare noapte molitfele Sfantului Vasili cel Mare.
A treia zi parintele savarsea Sfantul Maslu cu trei preoti si din toti bolnavii,unii se intorceau acasa sanatosi,iar ceilalti repetau acelasi program de post si rugaciune cu Sfantul Maslu,pana se vindecau.
Ieromonahul Iosif Craciun a fost cel mai mare exorcist din Moldova,in prima jumatate a acestui secol,urmat de Protosinghelul Ioanichie Moroi de la Sihastria,Conon Gavrilescu din Schitul Cozancea si Vichentie Malau de la Secu.
Amintim si alti duhovnici harismatici mai renumiti din ultimele decenii,trecuti deja la cele vesnice,care au vindecat cedinciosi bolnavi si demonizati,precum Protosinghelii Marchian Ciubotaru(+1991 din Manastirea Bistrita-Neamt si Elefterie Mihai (+1990) din Manstirile Agapia veche si Secu si Ieroschimonahul Paisie Olaru (+1990) din Manastirea Sihastria.

Arhimandrit IOANICHIE BALAN

Acum va redau cateva marturii din zilele noastre

Vindecari de boli si izgoniri de duhuri rele din oamnei au loc,mai ales,la sfintele moaste cu traditie din tara,precum:Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava,Cuvioasa Paraschiva de la Iasi,Sfantul Ierarh Calinic de la Cernica si Sfanta Filofteia de la Curtea de Arges.
 Alte vindecari au loc la icoanele miraculoase si la duhovnicii batrani din manastiri.Dintre acestea amintim icoana Sfintei Ana de la Manastirea Bistrita-Neamt,icoana Maicii Domnului din Manastirea Putna,icoana Maicii Domnului  din Catedrala Mitropolitana -Iasi,''Iconita'' Maicii Domnului de la Manastirea Bisericani-Neamt si altele.
Cei mai multi credinciosi bolnavi din toata tara merg ,in ultimele decenii,la Manastirea Cernica de langa Bucuresti.Aici se face de trei ori pe saptamana Sfantul Maslu cu sapte preoti,langa moastele Sfantului Calinic si se alina multe suferinte si lacrimi.
Tot aici se citesc regulat molitfele Sfantului Vasile cel Mare cu post si pregatire duhovniceasca,si nu putini bolnavi si demonizati se vindeca si se usureaza de duhurile rele.
Au fost multe vindecari de boli la racla Sfantului Calinic si sub epitrahilul duhovnicilor,dar majoritatea s-au dat uitarii si nimeni nu le-a consemnat spre folosul celor mai multi si spre lauda lui Dumnezeu.
Alte biserici unde se aduna vinerea numerosi crestini bolnavi la Sfantul Maslu sunt Catedralele mitropolitane de la Iasi si Suceava si Catedrala Patriarhala din Bucuresti.Sfintele moaste ce se pastreaza in aceste catedrale alina si vindeca multe suferinte trupesti si sufletesti.
Participari mari de credinciosi la Sfantul Maslu se intalnesc in toate catedralele eparhiale din tara si la marile manastiri de calugari ca: Bistrita,Sihastria,Secu,Neamt,Putna,Pangarati,Frasinei,Brancoveanu si altele.

Iata acum cateva vindecari miraculoase si izbaviri de demoni din zilele noastre...

Prin anul 1960 zacea greu bolnav la sanatoriul TBC Bisericani un tanar Gheorghe Ciumasu,din comuna Agapia-Neamt.Doctorii nu aveau ce-i mai face.Auzind mama lui de icoana Maicii Domnului din stejarul de la Bisericani,numita de popor "Iconita",la sfatul egumenului Agatanghel,a fagaduit cu lacrimi de mama Preasfintei Fecioare ca,daca ii va vindeca fiul de boala si moarte,il va darui Bisericii ca sa slujeasca lui Hristos.
Intr-adevar , fiul ei s-a vindecat in chip minunat si a intrat in viata monahala cu numele de Atanasie.Apoi a randuit Maica Domnului sa ajunga preot si egumen chiar la Manastirea si Sanatoriul Bisericani unde se afla si astazi.

Intre anii 1984-1985 venea un tanar inginer din Piatra Neamt pe numele Nicolae,sa-i citeasca parintii la icoana Sfintei Ana de la Manastirea Bistrita,fiind greu chinuit de un duh rau trimis de o femeie vrajitoare.
Ani de zile a suferit,mergand din manastire in manastire cu speranta vindecarii.
Dar Dumnezeu l-a vindecat la icoana Sfintei Ana unde se ruga mult si statea regulat la Sfantul Maslu.
Iar duhovnicul lui,Protosinghelul Marchian Ciubotaru,vestit exorcist,ii citea regulat molitfele Sfantului Vasile cel Mare.La indemnul lui,bolnavul a fagaduit lui Dumnezeu,ca daca il va vindeca,va intra in viata monahala.
Dupa putina vreme,tanarul Nicolae s-a izbavit de demoni si s-a facut calugar cu numele de Nicodim,chiar la manastirea unde a fost vindecat.

Tot la icoana Sfintei Ana  de la Bistrita s-a vindecat o femeie demonizata din Constanta,in vara anului 1989,facandu-se de trei ori Sfantul Maslu.La a sasea Evanghelie,femeia a cazut jos,chinuita de diavoli.Apoi a fugit repede la icoana Sfintei Ana si ,plangand cu lacrimi,s-a sculat sanatoasa.

La Manastirea Putna s-au vindecat recent doua crestine demonizate.Prima la 15 februarie 1993 si a doua la 5 martie acelasi an. In primul caz s-a facut Sfantul Maslu cu 7 preoti impreuna cu Episcopul Gherasim de la Radauti,avand in fata icoana miraculoasa a Maicii Domnului donata Manastirii Putna de binecredinciosul Voivod Stefan cel mare si Sfant,in anul 1488.
Dupa terminarea Sfantului Maslu,bolnava a fost dusa sa se inchine la icoana,in timp ce se canta "Aparatoare Doamna".Deodata crestina s-a luminat la fata si a cantat aceasta cantare de lauda:
"Bucura-te ,Mireasa,pururea Fecioara!".In clipa aceea a iesit diavolul din ea!

A doua femeie s-a vindecat dupa mai multe Sfinte Masluri,avand inainte icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului si moastele Sfantului Ierarh Ghenadie.Slujba s-a facut cu 3 preoti si 2 diaconi.Din timp in timp diavolii din femeie racneau si ziceau: Ioana (vrajitoarea) de la Capul  Campului ne-a trimis!"
Iar la urma.cand bolnava voia sa se inchine la moastele Sfantului Ghenadie,demonizata a racnit puternic si indata s-a vindecat de demoni,spre lauda lui Dumnezeu.

Spre sfarsitul lunii martie ,1993,a venit o tanara demonizata sa se inchine la moastele Sfintei Paraschiva de la Iasi si sa stea la Sfantul Maslu.Demonii o chinuiau cumplit.Dupa terminarea slujbei a fost miruita cu untdelemn sfintit.Apoi,la cererea ei,i-a citit  episcopul molitfele Sfantului Vasile cel Mare langa sfintele moaste.Toti cei de fata se rugau pentru ea.La sfarsitul rugaciunilor femeia s-a vindecat,cu harul Duhului Sfant.

Un caz deosebit  s-a petrecut si la Manastirea Sihastria,din judetul Neamt, in zilele de 24-29 ianuarie 1993.

Aici pe mai tarziu o sa postez si inregistrarea facuta de parintii prezenti la Sfantul Maslu cu bolnava Maria..
acum va redau doar o mica parte din inregistrare..e ceva de groaza cu vocea celui rau si vaietele sale cat si marturisirea de cum sa facut vrajile si despre cum se osandesc crestinii din zilele noastre crezand ca pot sluji la mamona si la Dumnezeu ..

ASCULTATI AICI VOCEA DEMONULUI DIN BOLNAVA MARIA...exorcizarea sa facut de pr.Ioanichie Balan la Manastirea Sihastria 1993

Redam in scris toate Sfintele Masluri cat si convorbirea demonului ...dupa cum urmeaza:

O tanara crestina din partile Dambovitei,chinuita de duhuri rele datorita unei vrajitoare din sat,a venit la manastire cu multa credinta pentru Sfantul Maslu,insotita de rudele ei.Dupa ce a fost marturisita,i s-au facut 9 Sfinte Masluri cu sapte preoti,fiind greu muncita de demoni.Pe langa marea credinta a bolnavei,intarita de multa rugaciune si de post,de smerenie si rabdare, uimesc,mai ales,cuvintele rostite de demoni in timpul sfinteleor slujbe,pe care le redam in contiuare,spre folosul credinciosilor.

Acesta este un caz foarte rar,diavolii din ea fiind siliti de Hristos sa se marturiseasca public cum si de ce se lupta atat de mult cu crestinii ortodocsi,de ce nu vor sa iasa ei din oameni si ce scop urmaresc.

LA AL DOILEA SFANT MASLU in seara zilei de 24 ianuarie 1993

In timp ce rudele aduceau bolnava Maria la Sfantul Maslu,diavolul din ea spunea:

-Nu te mai lupta cu mine,ca ai sa mori!Degeaba te lupti cu noi,ca nu plecam!Santem tot iadul pe tine.Santem capetenie.Fa voia noastra,esti tanara,ai sa mori!Nu plecam din tine decat moarta...

Unde sa ne ducem?... Unde sa ne ducem? intrebau diavolii.

Iar din mijlocul celor sapte preoti,preotul proiestos(pr Ioanichie Balan) le-a zis:

Duceti-va in locuri pustii si fara apa! Diavolii au raspuns:

Nu plecam in pustie,ca acolo nu sunt oameni!

Pleaca,duhule necurat,in iad! i-a spus acelasi preot.

 Iar diavolul a raspuns din nou:

Nu plec fara sufletul asta. 

Pleaca,duhule rau,dintr-ansa,a zis iarasi preotul.

Este al nostru sufletul ei,au raspuns diavolii din ea.

Dupa inceperea Sfantului Maslu cand preotii o insemnau cu  Sfanta Cruce,diavolul striga cu groaza: Ma arde!...Ma arde!...

In momente linistite,cand bolnava se inchina si se insemna cu semnul Sfintei Cruci,diavolul din ea urla ,amenintator:

Nu te inchina! fa crucea stramb,caci toti care fac crucea stramb sunt ai nostri,iar cei ce o fac drept ne biruiesc!

 

In timpul molitfelor de dupa Sfanta Evanghelie, diavolii din nou strigau cu manie:

Suntem in ochi,suntem in gura,suntem in urechi,suntem in maini,suntem in picioare,suntem in toate madularele tale...Nu plecam,esti data noua...

Dupa continuarea rugaciunilor de sanatate,diavolii au strigat:

Degeaba va luptati,ca nu plecam.Este data noua!

La stropirea cu aghiazma de catre preoti,diavolii iarasi strigau:

Ma arde!...Ma arde rau!... Nu putem sa ne intoarcem in iad fara sufletul ei.Este a noastra.Ne-a fost data noua!..Iar catre femeia bolnava zicea cu manie:
Fa voia noastra si vei scapa!

Dupa citirea Evangheliei a doua ,diavolii strigau:

Unde sa ne ducem?... Unde sa ne ducem?...

Duceti-va la vrajitoarea care va trimis!le-a spus preotul din mijloc.Iar demonii au raspuns:

E moarta Gheorghita(vrajitoarea).Gheorghita ne-a trimis!

Iar preotul le-a spus din nou:

Duceti-va la Gheorghita!E in iad ,si trebuie sa te luam si pe tine(Maria ) acolo.
E vai de noi daca plecam fara tine in iad! au raspuns demonii.

La alta rugaciune de la Sfantul Maslu,pe cand diavolii o chinuiau cumplit pe Maria bolnava,preotul proiestos a zis:
Iesi duhule rau din ea!Iar ei au raspuns:

N-a sosit vremea noastra.De ce sa plecam din ea, daca s-a dat noua?...

La alta rugaciune citita pe capul bolnavei Maria,diavolii indemnau:

Fa voia noastra si vei scapa de chinuri!...Nu putem pleca in iad fara tine...

Intr-un moment de liniste,bolnava spunea:

Au venit din trei parti asupra mea...

In timpul stropirii cu aghiazma si insemnarea bolnavei cu Sfanta Cruce,diavolii strigau cu jale:

Ne topeste!..Ne arde!...Ne biruie!...

Iar bolnavei ii zicea cu amenintare:

Nu te mai lupta cu noi,ca vei muri!Esti tanara,ai sa mori!Noi plecam, dar vei muri...

Preotii iarasi ziceau la rugaciune:
Iesi ,demone,dintr-ansa!

Nu plecam!Nu plecam!Nu putem sa ne intoarcem in iad fara tine.Esti data noua!Gheorghita e la noi!
Trebuie sa vii si tu...Nu te inchina!Vei muri! 

strigau diavolii poruncitor.Apoi mieunau ca pisica...
Dupa alta Evanghelie,strigau din nou:

Fa voia noastra si vei scapa.Vino cu noi!...

La stropirea cu aghiasma,dupa ultima molitfa,diavolii strigau:

Aoleuuu!...Ma topeste!...Ma arde!...De ce m-ati adus aici?
Dati-mi tuica si carne sa mananc...Mantuirea ta nu e aici... 

Ca replica,la ectenia preotilor pentru lume,"Sa ne rugam pentru pacea lumii...",diavolii strigau:
Lumea e a noastra!suntem peste tot! Noi vom birui !...




                                  LA SFANTA LITURGHIE de luni 25 ianuarie

Asistand la Sfanta Liturghie,bolnava Maria statea jos,sub apasarea duhurilor rele.Iar la iesirea cu Sfintele Daruri,diavolii au strigat cu vaiete prelungi:

Aoleuuuu!...Ma ardeee!...Ma ardeee!..Ne biruie!...Aoleuuuu!...O castiga Hristos!O pierdem!O pierdem !
Ne-o ia Hristos!...Suntem capetenie,unde sa plecam?Unde sa ne ducem?Noi plecam.dar ea moare!

Cand bolnava se inchina in biserica,diavolii strigau:

Nu te mai inchina drept! Fa voia noastra si te scapam de chinuri!Fa voia noastra!...Nu plecam fara tine in iad.Nu stii ce ocara primim!De sufletul ei nu ne putem atinge...

Dupa terminarea slujbei,bolnava Maria ne marturisea ca in timp ce se trageau clopotele pentru inceperea Sfintei Liturghii,ea vedea cum diavolii ies pe poarta manastiri afara.

                       LA AL TREILEA SFANT MASLU din noaptea de 25-26 ianuarie

Dupa inceperea primelor rugaciuni,demonii marturiseau cu jale.

Arhanghelii ne topesc!...Arhangheliiiii!...

Dupa prima Evanghelie din nou strigau:

Ce sa ma fac?Unde sa ma duc?...Nu o mai chinui... 

Dupa rugaciunea intaia,ziceau:

Nu avem voie sa plecam fara sufletul ei...Degeaba ne-am ostenit!Se duce osteneala noastra!...

In timpul citirii Evangheliei a doua,strigau din nou:

Ne temem!Ne temem!Nu trebuie sa plecam fara sufletul ei!... 

In timpul rugaciunii a doua,ziceau cu manie:

Vai de mine ce ocara am!Unde sa ma duc?Avem invoiala(voie) sa chinuim lumea...Cine ne face voile noastre(pacate),nu le facem nimic.Cine vrea sa ne ia locul nostru(in rai) ne luptam cu ei!...

In clipa aceea,bolnava Maria zacea jos si,cuprinsa de grea durere,striga:

Doamne , ce sageti au infipt in mine!

Iar demonii raspundeau:  

O sa plecam...Toate sagetile sunt asupra ei!...Sa faca voia noastra si o lasam in pace!...

In timpul citirii altei Evanghelii,diavolul se vaita:

 Ce patesc eu pentru preoti!...Arhanghelii o izbavesc!...

La citirea ultimei Sfinte Evanghelii,diavolul striga cu groaza:

Nu mai am putere!Ma arde ca focul!Nu mai am deloc putere...Mi-a luat toata puterea...Smerenia ne topeste si milostenia!

Doamne,ce sageteaza ! striga de durere bolnava.Ma jupoaie de vie!...

Iar la ultima rugaciune,cand s-a deschis Sfanta Evanghelie pe capul bolnavei,demonii strigau cu durere catre preotul care citea:

Ne topeste! Nu mai am putere cum am avut!Inainte am avut putere mult mai mare!Nu mai citi ca o sa plec!Mai taci din gura!Nu stii ce batjocura am eu in iad..Tot te chinui.Nu te mai lupta cu mine, 

striga demonul catre bolnava.

Suntem in ochi,suntem in maini,suntem in picoare,suntem in toate madularele ei...

                                        SFANTA LITURGHIE din 26 ianuarie

La iesirea cu Sfanta Evanghelie,demonii au inceput a o munci pe bolnava Maria, trantind-o la pamant si strigand cu glas jalnic:

Nu ne mai chinui Iisuse!Nu ne mai chinui Iisuse!...prea ne arde!...Prea ne arde!..Nu ne mai chinui...Ne ardeee!..

Apoi,cand preotul citea Sfanta Evanghelie,la auzul cuvintelor"Caci,cand vor invia din morti,nici nu se mai insoara,nici nu se mai marita,ci sunt ca ingerii in ceruri,diavolul urla infricosator:

Vaiiiiii!..Nu vreau sa ne ia locul!...Nuuuuuu....

Iar la pomenirea numelui Sfantului Ioan Botezatorul,raspundeau cu aceeasi spaima:

 Botezatorul ne topeste!...Nu ne arde!...Nu ne arde!...Ea e de vina ca nu-mi face voile mele...De aceea o chinui...Nu pot sa-i iau sufletul... 

Si cand un crestin ia spus bolnavei:
Nu te descuraja!Maica Domnului te ajuta.Diavolul i-a raspuns: 

E rana de mult plans!..Nu mai zice!..Ea scoate multi crestini din mainile noastre!Aoleuuu...

La cantarea Heruvicului,dupa un urlet groaznic,demonul a strigat:

Auuuu!..Nu ne pedepsi!...Tu ne-ai ingaduit sa o chinuim.Nu ne pedepsi!.Aoleuuuuuu!..Ne pierde!..
Vai mie!...Unde sa ma duc?
Degeaba ne-am ostenit! Degeaba ne-am ostenit!S-a dus osteneala noastra!Degeaba ne-am ostenit!...

Cand a iesit preotul cu cadelnita sa tamaieze prin biserica,diavolul a inceput s-o scuture cu putere si sa marturiseasca cu voce tare:

Gheorghita m-a trimis!..E acolo!..Eacolo in iad! E a noastra!..Ea mi-a dat sufletul.Mi l-a legat.M-a legat de suflet pe toata viataaaa.M-a legat de suflet...

Apoi iar continua sa urle:

Nu ma lasa!Nu ma lasa!.. Nu ma lasa Creatorul vostru sa-l iau...Nu vreau sa plec!Nu vreau sa pierd sufletul ei...Nu plecam!Nu plecam!..Aoleuuuu!...Vai noua!Vai noua!Un iad nu-i in stare de un suflet!Vai de noi cand pierdem un suflet!Vai de noi,ce jale pe noi!Vai de noi!

La iesirea preotului cu Sfintele Daruri demonul a urlat cu groaza mare:

Nu ne arde!.. Nu ne arde!...Auuuuuuuuu!...Vaaaaaaaai!..Ma arde rau! Ma arde rau!Ma arde! Ma topesc ca ceara!Pier ca focul!Ma sting ca fumul!O pierdem!Auuuuuu!..Auuuuuu!...

Apoi a inceput a boci in tot felul,a mieuna ca pisica , si a se tangui amarnic:

Incotro s-o iau?...Incotro s-o iau?..De la Gheorghita am venit...Spun tot!Spun tot ca sunt blestemat!Spun tot ca sunt blestemat...de Creatorul vostru...Nu e a voastra!Ea lui Hristos!Aoleuuuu!...Cat ai sa mai rabzi sa te luptam?Noi ii acaparam repede pe crestinii de azi..

Ne mai putand sa suporte sfintele rugaciuni,demonii din bolnava strigau catre capetenia lor:

Iesi capetenie,,sa iesim si noi!Nu mai putem sa stam!Ne arde rau!Nu mai putem rabda chinurile... si batjocura...Au!..Au!..Ce sa ma fac?Aoleuuu!Ce raspuns sa dau?Nu stii ce ocara am?Nu stii ce ocara am?

Dupa o pauza,diavolul a inceput din nou sa se vaiete:

N-am stiut unde ma duce!Nu i-am stiut gandul!Nu i-am stiut gandul!Oooooo...ticaloasoooo!Ai lucrat in taina...Ma distruge!...Mi-a aflat toate viclesugurile...Aaaauuuu!...Ne-a mai ingaduit cateva zile,si apoi nu ne mai lasa sa o chinuim..O pierdem!O castiga Hristos!O pierdem!Vai noua!Tot iadul nu-i in stare de un suflet!

Apoi,la auzul cuvintelor "si iarasi va sa vina cu slava,sa judece viii si mortii..." din Crez,demonul striga cu putere:

Nuuuuuu! Nu vreau judecata!Nu vreau judecata,ca ma tem!Ma tem!...Vor sa ne-o ia!Vor sa ne-o ia!

La cantarea"Pe Tine Te Laudam,pe Tine Te Binecuvantam..."cand se sfintesc Sfintele,diavolii strigau:

Voi Il laudati,dar noi Il URAM!Voi Il laudati,dar noi Il uram!,,E vrajmas...E vrajmas pentru noi!

La rostirea rugaciunii Tatal nostru,cand se zicea:'si ne iarta noua gresalile noastre.."diavolii strigau:
Va iarta!..Va iarta!..

Iar la citirea rugaciunii de multumire a preotului,diavolul se vaita cu amar:

Ce patesc eu printre preoti!...

                           LA AL CINCILEA SFANT MASLU marti 26 ianuarie

 La al cincilea Sfant Maslu,facut imediat dupa Santa Liturghie in ziua de 26 ianuarie,marti,cu participarea a circa 50 de parinti si frati din obstea manastirii si numerosi credinciosi,bolnava Maria a venit la Maslu insotita de mama ei,de rude si de alte femei,cantand cantari bisericesti.
Indata ce a intrat in incapere,au inceput sa o chinuiasca demonii,ca sa nu se apropie de preoti.Apoi,au inceput a o salta  in aer si a o arunca la pamant,cu o cumplita manie si o putere suprafireasca si demonii au inceput din nou a vorbi prin gura ei:

Nu vreau!Nu vreau sa plec fara sufletul ei!Voi da raspuns mare,inaintea intunicimii!..Ce sa fac?..Ce sa fac?..Unde sa ma duc?.. 

Noua nu ne trebuie trupul,noua ne trebuie sufletul!...

La cantarea"Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu,miluieste-ne pe noi" diavolul a spus:

Sa va miluiasca pe voi!...Sa va miluiasca pe voi!... ca e vai de capul vostru(crestinilor).

Apoi,la rugaciunea a doua de sfintire a uleiului,cand preotul se ruga pentru indepartarea demonilor
din bolnava,duhul necurat striga dintr-ansa:

Nuuuu!...Nu ma izgoni!Nu ma izgoni!E vai de pielea mea!E vai de pielea mea!Ma bate de ma face cobza!...Nu te mai lupta cu mine!..Ai sa mori,esti proasta,fa-mi voile(pacate),ca sa traiesti...
Aoleuuuu!...Unde sa ma duc?Unde sa ma duc?...Cine are CANON,nu ne putem apropia de ei,cine are CANON nu ne putem apropia de ei...

La citirea Apostolului de la Evanghelia a doua,cand se pomenea de rabdarea lui Iov,diavolii indemnau pe bolnava:

CARTESTE!...CARTESTE!.. Nu vezi ca nu te scapa nimeni?.. 

Iar la Evanghelia Samarineanului milostiv demonii strigau din nou:

Nu ne suferim intre noi!..Noi nu ne suferim intre noi!

Dupa cea de a doua Evanghelie ,cand se citeste rugaciunea de izgonirea a diavolilor,iarasi se auzea strigand:

Aoleuuuu!...Nu ne izgoni!Nu ne izgoni! E vai de pielea noastra!Unde sa ne ducem fara sufletul ei?

La iad! a spus unul din preoti.

Vai de mine! Nu ne primeste fara suflet. Vai ce ne face noua!..Aoleuuu!...Aoleuuuuuuu!Noi dupa cum ducem osteneala primim cate un grad.Primim cate un grad!...Am pierdut tot!Am pierdut tot!Sunt capetenie!Mi-am pierdut gradul!Mi-am pierdut gradul!

La alta rugaciune de izgonire a demonilor,el a raspuns:

Aoleuuuu!..Nu ma indur!Nu ma indur sa plec!..Gheorghita!...M-a legat de suflet,pe toata viata!...Pe toata viata!...Sufletul ei mi l-a daruit mie! M-a legat de suflet pe toata viata,
Sufletul mi l-a daruit mie!M-a legat de suflet,pe toaaaaaata viataaaaa...Aoleuuuuuuu!..
Spun tot!Spun tot!Ca sunt blestemat...Unde sa ma duc?Unde sa ma
duc?Aoleuuu!Aoleuuuu!..Degeaba ne-am chinuit...Eu am pus-o sa faca pacate...Aoleuuu!unde sa ma duc?E pacat de moarteeee...Crucea ta ma biruie!Spun tot!Spun tot! Am bagat cearta in casa ei!Sa se certe cu mama-sa cu tata-sau!S-o izgoneasca de acasa, din curte!I-am facut-o si pe asta!Degeabaaaaaa....Degeabaaaa!..Degeabaaa!..Aoleuuu!..Unde sa plec?Iadul este asupra ei!Cu ce sa mai incerc?Cu toate am incercat.E in zadar!...E in zadar!..Arhanghelii o izbavesc!Arhanghelii o izbavesc si Botezatorul!Toti Sfintii o izbavesc!Aoleuuu!Aoleuuu! Pe toti(tot cerul) ii aduce asupra noastra .

In momentul cadirii la Apostol,demonii iarasi au strigat:

Aoleuu!Ne izgoneste puterea Duhului Sfant!Ne izgoneste!Ne izgoneste!..
Nu mai avem putere,nu mai avem ce-i face!Nu mai e a noastra!Ce raspuns vom da?Ce raspuns vom da?Incotro sa ne ducem?De zece ani m-am ostenit intr-una!Aoleuu!M-a trimis in casa ei,dar eu n-am avut aminte ca sa ma bag..Cine n-are credinta tare,in ala ma bag!...Il chinui ca sa-mi faca voile(pacate)!...
In timpul rugaciuni a doua,diavolul spunea despre bolnava :

In loc sa se razbune,plange,plange si ma ataca rau...Lacrimile ma ataca!...Ma ataca supunerea fara cartire,milostenia..Smerenia ma ataca foarte mult!De postit,postesc si eu,de privegheat ,priveghez si eu,dar smerenia nu o pot face!

Dupa Evanghelia a treia iarasi se tanguia diavolul:

Aoleuuu!..Aoleuuuu!Ce sa ma fac?Ce sa ma fac?Nu-mi mai trebuie in veci!...Nu-mi mai trebuie in veci sa viu in ea!Ma arde ca focul!Ma batjocoreste!Ma batjocoreste!...Ma tine cu un corn!Ma tine cu mere>Sa-mi dea carne si vin ca o las in pace!Gheorghita(vrajitoarea)carne imi dadea,cand ma tinea la ea!Ce sa mananac?Ea ma tine nemancat si doua zile la rand...Nu-mi da sa mananc...Cum o chinuiii...Nu stiu de unde este!E proasta,ca moare...Ea moare,daca mai posteste asa!

In timp ce preotul o insemna cu Sfanta Cruce si o stropea cu aghiasma,diavolul racnea:

Ma arde Cruceaaa!Ma arde Cruceaaa!Ma arde cu puterea ei de nadejde!...Ea ne-a surpat iadul!Ea ne-a surpat iadul!Ce patesc eu printre preoti!..Ce patesc..Vai de mine!Sunt slugile Domnului!Apostolii Domnului ne chinuie,ne chinuiee!..Sunt o capetenie..Nu plec asa usor!Nu plec asa usor1..Nu e boala la ea..e FERMECATORIE!..Aoleuuu!E fermecatorie cu vraja de mort!..

La a patra cadire cu tamaie,iarasi striga demonul:

Ma ineaca tamaia!Ma ineaca tamaia!..Nu mai suport!..Nu mai suportttt!...Aoleuuu!Daca as avea putere,acum as trati-o la pamant si as omora-o!..Aoleuu!Nu ne chinui Iisuse,ca tu ne-ai ingaduit s-o chinuim!Trebuie sa se aleaga dreptii de pacatosi!Ca n-ai spus ,ca cel ce va rabda pana la sfarsit,acela se va mantui?N-ai zis sa o chinui sa-i incerc rabdarea?Nu ma pedepsi!Nu ma pedepsi!Nu stiu cate suflete am pierdut pe laga ea!Castigam nu stiu cate suflete,cate am pierdut pe langa ea!Degeaba!..Aoleuuu!..E moarta..E vrajita cu spalaturi din scaldatoare de mort,cu spurcaciuni si bale din iad...E cea mai mare facatura(vraja) de pe fata pamantului din ea si nu ne induram sa plecam..Ma trimitea,vedea ca nu reuseste,incerca cu altceva,mereu,mereu,foarte mult.A avut necaz pe ea(Maria) ca nu l-a luat pe fiu-sau de barbat!Aoleuuu Spun tot!Spun tot,ca sunt blestemat sa spun tot...Aoleuuu!..Spun tot!...Cununiile le are ingropate la cap de mort...A zis(vrajitoarea) cum intepeneste mortul,sa intepeneasca si Maria!A mai spus s-o omor,dar nu mi-a ingaduit Hristosul vostru!E vrajmas noua! E vrajmas noua!..Poate reuseam s-o omor,pe Gheorghita,dar n-a mai suferit-o n-a mai suferit-o Creatorul!A luat-o,a luat-o si a dus-o in iad!


 Cand preotul citea Evanghelia a cincea cu fecioarele neintelepte,care strigau:''Doamne ,Doamne , deschide-ne noua'',demonii raspundeau:

Aoleuu!Va deschide!Va deschide!Va deschide!...Aoleuuu!Unde sa ma duc?Daca am putea sa ne smerim si noi,ne-am mantui !Dar nu putem!Nu putem!..Cat ne-am batut joc de ea! Nu i-am dat odihna de zece ani!Am trantit-o la pat de nu stiu cate ori.Am zis, gata,moare!Nu stiu cum a scapat? Nu stiu cum a scapat?Are mintile legate.Asa am facut..I-am legat mintile...

In timp ce se citea rugaciunea a cincea despre nevrednicia preotilor,diavolii au raspuns:

Nu va mai smeriti atat!Nu va mai smeriti atat!..ca ne distrugeti!..Ne distrugeti!...Sa-mi dea si mie pentru plecare niste carne sa mananc...Sa-i mai usurez chinurile!...Sa nu plec flamand!...Spun tot!Eu fac multe in lumea asta...Duminica indemn pe crestini sa nu merga la biserica...Le dau dureri de cap, le dau ameteli,dureri in trup,somn dulce; daca e iarna , le dau caldura in pat,daca e vara le dau somn dulce sa nu plece la biserica,iar cand ies din biserica,ii indemn,sa mearga sa faca treaba, sa se distreze,sa se certe,sa doarma...
Dimineata le dau in gand sa nu faca rugaciuni,sa se duca intai la gaini si la porci..Eu fac multe in lumea asta...Multe fac!..Aoleuuu!Aoleuuu!..Ne arde Crucea!..si noi o stim pe a noastra...Dupa cum ducem suflete in iad..Daca nu ducem nimic,ne pedepseste satana!

La a sasea Evanghelie strigau demonii:

Sunt capetenie..Sunt capetenie..Aoleuu!..Aoleuu!...Spun tot!Spun tot!Am fost trimis!Sunt legat pe toata viata..S-o chinui in trup!Am fost trimis in lume..Nu vezi ca mori?Nu vezi ca mori? Du-te la spital ca mori!...Nu tie frica ca mori? Nu mai sta aici,ca mori! Ai sa mori!...

La rugaciunea a sasea demonii strigau din nou:

Eu sunt capetenie.sunt mai cumplit(decat demonul din fiica Cananeenci). Sunt capetenie!Eu nu plec asa usor!Nu plec asa usor...Sunt legat pe toata viata de sufletul ei!E legatura diavoleasca si viata si sufletul ei ni l-a dat noua ,Gheorghita.
M-a trimis in apa si in mancare...I-a pus in ciorba,in oala de pe foc...I-a bagat in mancare,In mere,in nuci,in oua..M-a facut de m-am imprumutat la ea ,de nuci...Ne-a trimis in 9 grame de argint...Sunt in ochi,sunt in cap,sunt in dinti,sunt in masele,sunt in urechi,sunt in gat,sunt in maini,sunt in burta,in stomac,in fiere,in ficat,in inima,in toate madularele ei...Peste tot sunt!..Aoleuuuu!...Tare ne mai chinuim aici.Nu mai e la noi!..Nu vrem sa ne ia locul in cer!Nu vrem sa ne ia locul in cer!Venim sa ne luptam multi(diavoli)!...SUNT ANII DIN URMA!..Trebuie sa luptam mult1..Noi vrem sa luam cat mai multe suflete in iad!Sa le chinuim in foc, acolo in iad!De ce sa se duca in cer?Nu vrem!..

La Evanghelia a saptea.demonii iarasi au zis:

Aoleuuu!..Cununiile (Mariei) sunt ingropate la un pom...Ma-sa le-a dat drumul la vraji.la indemnul Gheorghitei...Noi nu putem sa ne smerim!..Nu putem sa ne smerim!..Ne-am mantui si noi!Ne-am mantui si noi!Dar nu putem face asa ceva!Din mandrie am cazut!Numai am gandit sa ne mutam scaunul mai sus si ne-a aruncat...si ne-a aruncat...

Cand preotul a zis:"Du-te demone,in loc pustiu si fara de apa",diavolul a zis:

Aoleuuu!..Nu-i lume acolo!N-am pe cine ispiti acolo!..Nu ma izgoni acolo!N-am pe cine sa ispitesc!..Trebuie...Am ingaduiala..SA SE ALEAGA DREPTII DE PACATOSI!...

La cantarea:"Doamne,arma asupra diavolului Crucea ta ai dat noua.."diavolii au raspuns cu jale:

PRIN EA VINE MANTUIREA!..Ne distruge!..Ne distruge!..Aoleuuu!..Ne adunam sa plecam!Ne adunam sa plecam!..Armele crestinilor impotriva noastra sunt CRUCEA,POSTUL si RUGACIUNEA...Ne-a aflat toate viclesugurile,ticaloasa!

 Ticaloasa!...Spune mereu rugaciuni...Spune mereu..Fuge de lume,proasta!...M-am ostenit degeaba...Ma topesc ca ceara..Pier ca flacara...Nu ma certa(nu te ruga)!Nu ma certa(nu te ruga)!..Cine nu ma cearta(nu se roaga),inseamna ca imi face voile(pacate)!Cine nu ma cearta(nu se roaga),inseamna ca ma iubeste!...

 La rugaciunea a saptea,cu Sfanta Evanghelie deschisa pe capul bolnavei,diavolul spunea:

Nu ma mai lasa nici sfintii s-o chinui!...Paraschiva,Mina sunt langa ea!Nicolae e langa ea!Ioan Botezatorul,Arhanghelii,toate puterile ceresti sunt langa ea!Filofteia,ea ne topeste!Mucenicul Gheorghe o ocroteste...Aoleuuu!..Botezatorul..toate puterile o ocrotesc..Ma tem!Ma tem!..Ma arde rau!..A voastra este!Nu e a mea!..A voastra e! Nu e a mea!..Aoleuuu!..vin de la vrajitoare.. Vin de la o vrajitoare..de prin poieni..de prin poieni e vrajitoarea...s-a dus cu o gaina neagra si 500 de lei..gaina a fost din curtea ei...Spun tot!..Spun tot ca sunt blestemat!..

Cand preotul citea rugaciuni de izgonirea demonilor,ei strigau inspamimantator:

Nu mai zice,ca ne arde rauuu!..Ne arde rauuu! Aoleu!..Vai de mine!...Vai de mine!..Aoleuu!..Unde sa ne risipim?..Incotro s-o luam?Nu plec fara suflet!Nu intelegeti?Are sufletul legat!
Are sufletul legat!...Nu ma lasa Creatorul vostru sa il iau!...Lumea o chinuie!.. Noi nu ne suferim intre noi!Noi nu ne suferim !..

La sfarsitului Sfantului Maslu,dupa ce s-au miruit toti crestinii,s-a apropiat si Maria,s-a inchinat,a sarutat Sfanta Evanghelie si Sfanta Cruce,apoi a fost miruita si stropita cu agheasma,fiind luminata la fata si linistita.
Dar deodata si-a schimbat privirea si a exclamat!!!!Diavoliii!...Diavoliii!si indata a fost aruncata in sus si chinuita cumplit.Dupa cateva clipe si-a revenit,s-a inchinat si s-a inseninat la fata.

Preotii au intrebat-o:

Sora Maria ,ce ai vazut? Ca tare ai fost muncita!

N-a facut nimeni ce am facut eu!Iertati-ma, va rog!

Ai vazut diavolii?

Au venit cu furcile la mine. Erau multi?
Vai ce multi erau!Puhoi mare...Nici nu e lume aici cati erau ei!Aici era totul negru de ei.Unii erau cu furci,altii aveau coarne,altii erau broaste,altiii capre... 

 LA AL SASELEA SFANT MASLU din 26-27 ianuarie

 In timpul savarsirii acestui Sfant Maslu,diavolii au spus urmatoarele cuvinte prin gura bolnavei:

Aoleuu!Vai de mine ce sa ma fac?Ma tem,ma tem si eu!Maica voastra(Maica Domnului) nu ma mai lasa s-o chinui!Ma zdrobeste!Pe Eva am inselat-o,pe Eva am inselat-o in Rai;dar pe Stapana voastra n-am putut.Ea ma zdrobeste!O chinui,o chinui...Iisuse, nu ma chinui,nu ma pedepsi!Tu mi-ai ingaduit s-o chinui!Vai de mine,ce sa ma fac?Vai de mine!Ce sa ma fac?Crucea ma arde!Cine o face dreapta,ma arde;cine o face stramba(fluturand cu mana),ma bucur de ea!Daca stiam ca imi pierd vremea,n-o mai chinuiam degeaba.Am pierdut toata osteneala.Intorceam multe suflete,intorceam multe suflete cat timp am pierdut pe langa ea(Maria).Vai de mine!Vai de mine,s-a dus toata osteneala mea!In atatia ani acaparam multe suflete pentru iad.Cum sa plec fara suflet?Noua nu ne trebuie trupul,ne trebuie sufletul;dar nu ne da voie.Nu ne da voie..

Catre femeia bolnava spunea diavolul:

E pacat de tine! Ai sa mori,ticaloaso!E pacat de tine ca esti tanara!Esti o proasta!Fa-mi voile(pacate),ca te las in pace!Du-te acasa,ca te striga copiii!

Apoi zicea diavolul:

Vai de mine,eu nu mai am nimic scris!Nu mai am nimic scris!Cu ce sa ma arat eu la intunecime?Vai de mine!Vai de mine,ce sa ma fac?Vai de mine , ce sa ma fac?Nu stii ce ocara iau!Nu stii ce ocara iau!Vai de mine,vai de mine! 

Rar gasim asa crestini!Rar gasim asa crestini...Noi tabaram repede pe crestini,mai ales pe cei care se duc la hora si la dans.Acolo(hora) este intunericul nostru!Le dam bice peste picioare sa sara mai tare!

Aoleuuu!..Voi nu stiti nimic..voi pierdeti vremea(mantuirea) cu mine..Daca as avea o putere as omora-o!Puterea Domnului vostru a fost cu ea.De la nastere am vrut s-o omoram!Am vrut s-o omor...Spuneti-i si voi(calugarii) sa faca voiile lumii,ca e din lume!Spuneti-i!...Sa nu fuga de lume!E proasta!Fuge de lume!Spune ca-i ispita lumea!Sa faca voile(pacatele)lumii!..Aoleuuu!..Ma distruge!...Ma distruge!Spune ca nu are pe nimeni!Spune ca nu are pe nimeni,decat pe Domnul vostru!Ma ard cuvintele acestea! Ma topeste1Ma topeste!...
Cate nu i-am facut!Cate nu i-am facut!Am bagat vrajba intre colegi la serviciu.O urau toti.O batjocoreau toti.Pe la spitale a fost batjocorita...Cate nu i-am facut!Degeaba!..Degeaba!..Ea a plans si a tacut si m-a terminat,m-a terminat.M-a distrus!...Ma distruge1..Nu ma indur sa plec...Gheorghita,mi-a dat sufletul ei,mie...E legatura diavoleasca pe suflet! Stiu ca stau degeaba!Dar vreau s-o chinui!S-o chinui!...Trebuie s-o chinui!

A zis sa vada lumea!...Spun tot,ca sunt blestemat!Sunt blestemat!Eu va fac multe voua crestinilor!Eu multe va fac!...Numai voi ortodocsii va mantuiti!Ceilalti(catolicii,protestantii,ecumenistii,
budistii si toate sectele),NU SE MANTUIESC,toti care faceti voile(pacate) noastre!
Noi nu avem treaba cu ei si nici cu sectele!Aia-s ai nostri,sectantii.Aoleuuu!Vai de mine!Vai de mine!Ce sa ma fac?N-am mai putut vedea atata rabdare!Vai de mine!Vai de mine!Trebuie s-o chinui!Si mi-e teama de Domnul vostru!E cu voi!Nu ma lasa s-o chinui cum vreau eu!Eu vreau s-o omor de to!Dar nu ma lasa...Numai cand zice El , o chinui!...

Intr-un moment de limpezire,bolnava se ruga incet,zicand: 

Trage satana de sufletul meu.Nu ma lasa sa plec la Domnul!Cum sa plec?Nu ma lasa sa plec...vai de sufletul meu!Nu vrea sa ma lase sa plec!Ma cheama Domnul si nu ma lasa sa plec...Vai de mine!Pe mine ma cheama Domnul!...Ai grija de ele(de fetitele ei).Sa nu le certati!Sa le dati in mana Maicii Domnului!
Acolo nu le mai cearta nimeni!..Eu mai am de chinuit!!...

In acest timp ce se citea Sfanta Evanghelie,diavolul se tanguia in tot felul si mieuna ca pisica.Iar la citirea rugaciunii catre sfinti si catre puterile ceresti,a strigat.

Toti sfintii ne topesc!Toate puterile ceresti ma topesc!...Cei care ne fac voile(pacatele) noastre,sunt robii nostri!Sunt robii nostri!..
Vai ce arma e Crucea!...Cea mai puternica arma e asupra noastra!...Ma topesc ca ceara!...Pier ca flacara!..Spun tot ca sunt blestemat!...Face parte din Treime!.. Ce sa ma fac?Ce sa ma fac? Vai de noi!Noi nu ne inchinam Lui!Il uram!E vrajmas ! E vrajmas pentru noi,ca ne-a aruncat din cer!.. Noi ne luptam cu crestinii care vor sa se mantuiasca,sa ne ia locul in cer!.. 

Aoleuuu!..Vai de mine!Vai de mine!Da!..Noi suntem rai!Vai ce jale!Vai ce jale pentru noi,pentru un suflet pierdut!...Vai ce jale pentru un suflet!Se mai pierd multe..Vai de noi!Am avut ordin sa o tinem legata,sa nu mai amageasca(sa nu aduca la credinta adevarata) si pe altii!Dar n-am putut , ca ne ia sufletul..A zis ca pleaca la plimbare sa se distreze,sa ne faca voile(pacate),ticaloasa!Dar n-am stiut ca nu ne face voile!Ne amageste..Vai de noi!

Crucea e cea mai tare arma a voastra!Armele voastre sunt;Crucea,rugaciunea si postul..Ne doboara!..Din mandrie am cazut!Doar cat am gandit sa ne mutam scaunul mai sus si ne-a aruncat!Vai de mine!Vai de pielea mea!...Sunt cele mai puternice vraji in ea(Maria).Nu plecam asa usor,nu plecam usor...sunt cele mai puternice vraji...Ce sa ma fac?Ce sa ma fac?E aleasa pentru Ierusalim!Ce sa ma fac?Ce sa ma fac?Aoleu!Ce sa ma fac?Trebuie s-o chinui!Trebuie s-o chinui,ca nu-mi face voile!Face parte din Treime(adica se inchina cu credinta Prea Sfintei Treimi) si trebuie chinuita..si trebuie chinuita...sa-mi faca voile

Ah,avem necaz mare pe ea!Avem necaz mare pe ea!Cum sa ne chinuie ea?Nu trebuie sa ne lasam chinuiti de ea!Dar Dumnezeu ne biruie,ca nu mai avem scris nimic!Nu mai avem scris nimic!Vai de noi!Ce mare necaz!..Tot iadul suntem asupra ei!Cate nu i-am facut!...Degeaba!..Degeaba!..Ea s-a supus si a rabdat!Asta ne-a atacat!...Cum sa nu ne mire ca o pierdem.Ca am indemnat-o la pacate si ea nu ne-a facut voile!Cum sa plecam , ca nu ne-a facut voile?..


 Spun tot!Spun tot!..Am inceput s-o chinui de la 14 ani,pentru ca a fost o copila cuminte,aleasa de Domnul si de crestini din sat..Trebuie chinuita,adusa in groapa;adusa in groapa moarta!Atat trebuie s-o chinuim.Cum se poate s-o chinuim mai mult?..Vai de mine!Vai de mine!Unde s-o iau? Unde sa ma duc?Incotro s-o apuc?..

Cand preotul o ungea cu Sfantul Mir,diavolul a inceput s-o chinuie din nou.Iar la porunca de a iesi dintr-ansa,demonul a strigat:

Cand mi-o porunci Domnul vostru, plec!Nu mi-a poruncit!O pierdem!...Ce ma fac?..O pierdem!... O castiga Hristos!O pierdem!..Vai!..Nu te mai lupta cu mine,ca ai sa mori!Nu ti-e frica de moarte?Mori!Mori! E pacat ca esti tanara! Vrei sa te duci in pamant? Distreaza-te,esti tanara,proasto!..Vai de noi!.. Vai de noi!Ne-am ostenit degeaba!Vai de noi!..Scapa de noi!Scapa de noi!..Va deschide Hristos!...Scapa de noi!..Ce patesc eu printre preoti!Aveti putere preotii!Santeti slugile Domnului...Apostolii Domnului..O pierdem!...Aveti dar mai mare decat ingerii din cer!...
In loc sa ma cinsteasca,ma osandeste!... Nu pot pierde sufletul ei!In loc sa ma cinsteasca , ma osandeste...Vai de mine! Vai de mine!Incotro s-o apuc?Unde sa ma duc?Ea se mantuieste!O pierd!Ne bate(satana) de ne face cobza!Ne  bate de ne face cobza acum!...Noi avem iad mare,sa chinuim pe cine ne face voile(pacate)!

Am spus la lume sa se fereasca ca e nebuna!Degeaba!Ea s-a rugat pentru ei(oameni) si n-am putut sa scriem pacatul lor,pentru ca sa rugat pentru ei!Cine se roaga pentru altul,noi nu mai putem sa scriem pentru acela nimic!Ea isi vede de mantuirea ei si vrea si pe altii sa mantuiasca(sa deschida ochii).De aceea o chinui eu,sa se sature sa se mai roage pentru altii!...Am pus doctorii s-o chinuie in toate felurile.Am bagat-o la curent electric,am bagat-o in tot felul de chinuri(cand a fost internata la psihiatrie)!..Degeaba!...Degeaba!...

Nu ne mai ingaduie Hristos!Vai!Vai de noi! Nu ne mai ingaduie!...Nu va mai smeriti atat!Nu va mai smeriti atat ca ne distrugeti!Pe noi ne distruge smerenia!Noi nu ne putem smeri!Vai de noi!
Vai!Vai!Vai!Aici nu-i nimic,sa va duc in iad sa vedeti!...Ma topesc ca ceara!Pier ca focul!...Sunt in cap,sunt in ochi,sunt in urechi,sunt in inima,sunt in ficat,sunt in stomac,sunt in fiere,sunt in plamani,sunt in burta,sunt in maini,sunt in picioare,in toate  madularele ei sunt!...
Sunt capetenie,ne arde ca focul in iad!Sunt capetenie,ne arde ca focul in iad!..Nu va mai smeriti atat,nu va mai smeriti atat!Aoleuu!Ma ataca!Ma ataca!.. O pierdem,o castiga Hristos!

Intr-un moment de liniste,bolnava a rostit aceasta rugaciune:

Doamne,iarta-ma ca te-am maniat mereu si pe Tine si pe Maica Domnului!Iarta-i pe toti si pe vii si pe morti,ca eu Te-am rastignit pe Golgota!Ai grija de copilasii mei.Sa nu-i lasi in lume sa-i chinuie si pe ei!Daca o vrea Maica Domnului,sa-i iau cu mine!Nu-i las ca stiu,plang rau fara mine...Si asa n-a fost bine cu ei niciodata.Eu am fost bolnava si n-au stiut mangaierea mea,decat cearta de la toti...Ai mila si ia-ne la tine si ne acopera cu cinstitul Acoperamant... 

La sfarsitul Sfantului Maslu,parintele proiestos(Ioanichie Balan ) a tinut un scurt cuvant in legatura cu cazul bolnavei Maria,pe care il redam in continuare:

Iubiti credinciosi
Aceasta femeie,chinuita de diavoli,a fost trimisa de Dumnezeu pe la manastiri sa capete sanatate si mangaiere.Rabdarea si smerenia ei,formeaza o lectie de invatatura si de intarire in credinta pentru noi toti.
Iata un suflet care se chinuie.Sunteti datori sa va rugati pentru Maria,ca Dumnezeu s-o scape de lucrarea diavolului,care a intrat intr-ansa datorita unei vrajitoare.
Sa ne rugam pentru Maria!Faceti metanii si rugaciuni pentru sufletul acesta,ca azi , maine sau cand Dumnezeu va binevoi s-o elibereze de duhul cel rau,sa-i dea liniste si sa ne scape pe toti din robia diavolului!
Dumnezeu sa binecuvanteze pe roaba Sa, Maria,S-o faca sanatoasa si tuturor sa va daruiasca sanatate,har si izbavire de nevazutii vrajmasi..

Apoi,in timp ce se inchina,preotul a zis:

Duceti-o la odihna ca a fost chinuita si este obosita!Dumnezeu sa te binecuvanteze,sora Marie!
 Eu nu sunt obosita,a raspuns Maria.Pe cat se lupta cu mine,eu prind puteri mai mari!La inceput se luptau cu mine dar acum nu mai au putere cum au avut...
 

LA SFANTA LITURGHIE din 27 ianuarie

Imediat ce a intrat in biserica,bolnava a inceput sa fie muncita de diavoli.O aruncau cu mare manie in toate partile,vrand sa o izbeasca de pamant si de pereti,pentru a nu mai intra in

biserica.Apoi,cand era tinuta la podea de mai multi crestini,demonii au si inceput sa urle cu manie:

Nu ne trebuie trupul,ne trebuie sufletul ei!Dar nu ma lasa Creatorul vostru sa-l iau...Noi avem mare ura pe ea,ca vrea sa se mantuiasca...Credeam ca nu mai scapi,cate ti-am facut azi-noapte...Vai ticaloasa ce rau imi face!Mai taci din gura!Ma ard lacrimile tale!..Nu te mai lupta cu mine!Eu sunt cumplit!..Noi suntem tot iadul asupra ta.Nu vrem sa te pierdem!Sufletul era dat noua...Legat pe toata viata...Nu ne intoarcem fara suflet...Vai de imparatia noastra!Vai de noi!...Cine ne face poftele,sunt ai nostri...Femeile sulemenite(machiate) si femeile in pantaloni sunt papusile iadului...Noi le punem sa faca asta,dar ele nu ne vad.Noi le spunem cu ce sa se infrumuseteze,sa se faca frumoase...Vai de ele...Nu ne chinui Iisuse!...Tu ne-ai ingaduit s-o chinuim!...Ai vazut ca are rabdare!...Eu am zis ca carteste,dar ma biruie...Tu te lauzi cu dreptii Tai!..Ma chinuie...Tu ai stiut inima ei...Eu n-am stiut-o...Ca aurul in foc te-am incercat..Rabdarea ma biruie...Blesteama-l(pe Hristos)!...

Nu vezi ca nu te ajuta?..Pe Domnul vostru sa-l blestemi!..Nu vezi ca ma chinui?..Nu carteste niciodata si ma topeste!..Ticaloasa!..Ma biruie credinta ei...Cum sa n-o chinui?Are atatia bani si nu cheltuie.Cand are bani,ii da pe icoane si carti sfinte...Spune ca nu-i trebuie bani....E proasta ea..Sa se distreze!E tanara!...Cine iubeste banii si averile,sunt robii nostri.Iar robii nostri se duc la hora si la nunti cu lautari si le dam cu biciul peste picioare ca sa sara si mai mult...Ma ineaca tamaia..Ce sa ma fac?ca Judecata e aproape!

Dupa ce sa citit Apostolul si preotul a spus:" Sa ascultam Sfanta Evanghelie.." imediat demonul a strigat din bolnava:

Nu vreau sa asculte!Ca nu-mi place mie!Ma arde pe mine Evanghelia!Nu vreau sa ascult!Eu vreau s-o fac ca sa n-asculte nimic!Scoateti-o afara ca nu vreau sa asculte nimic!Scoateti-o afaraaaa!Nu stiu gandul eu!Nu stiu gandul eu!...

Iar la cuvintele"Pastorul cel bun,sufletul sau isi pune pentru oi.."diavolul a zis din nou:

Al vostru e Pastorul,nu al meu!Pentru mine e vrajmas!..M-a aruncat din cer.. Da , ma tem si eu de El! Ma tem!...Spune-i sa-mi dea carne!Spune-i sa manance carne,nu vede ca moare!Ce mananca numa mere?Nu vezi ca moare?Dati-i carne,sa se intareasca!..Gheorghita imi dadea carne mie!..Mie imi dadea primul!...N-am stiut ca asta nu-mi face voile!..Ca nu veneam in veci in ea!In veci nu-mi trebuia sa intru in ea!Nu te mai lupta cu mine!O sa te chinui pana o sa cada carnea de pe tine! Eu sunt intarit!Am vraji multe in tine!Nu pot sa plec repede!Nu te mai lupta cu mine!Noi suntem multi!Tot iadul suntem asupra ta!Cand vrea un suflet sa se mantuie,tot iadul suntem asupra lui! Noi n-avem treaba cu sectantii! Avem treaba cu ortodocsi crestini!Astia se pot mantui.Ceilalti sunt deja ai nostri!

La cantarea "Doamne miluieste!'' de asemenea,demonii strigau:

Miluiasca-va pe voi,nu pe noi! Miluiasca-va pe voi,nu pe noi! Dute acasa ca moare taica-tu!Dute acasa!Cand o auzi ce e,face infarct si moare!...El nu se duce la Domnul,ca-mi face mie voile(pacate)..N-ai vazut!Il las sa mearga la biserica!Dar dupa aceea ii dau sa bea..Imi face voia mea!...Bautura e duhul iadului!..Cu asta acaparam pe multi crestini la noi!..Ii punem sa omoare la betie...Cate nu-i punem sa faca dupa aceea!..Aoleuuu!..Carteste! 

Nu mai zi asa(nu te mai ruga)..Carteste! Nu mai zi asa!Daca as avea putere,acum as zdrobi-o!...Dar nu mai am putere!Mi-a aflat toate viclesugurile!..Nu vezi ca nu ies afara?.. Te omor! Te omor!...N-am mai vazut asa(crestina)!Rar intalnim asa crestini!Rar!..Aoleuuu!...Aaaauuu!

Cand a inceput cantarea Heruvivului,cu glas tare si infricosator,diavolii strigau:

Aaaoleuuuu!...Scoateti-o afara ca ma arde rau!..

Apoi la iesirea preotului cu Sfintele Daruri,imediat diavolii au tipat groaznic:

Ma arde rauuuu!...Nu pot sa Te suport!..Iisuse ma arzi ca focul!..Tu ai biruit iadul!...Nu Te apropia de mine!...Iisuse nu Te apropia de mine!..Al vostru e!..Al meu e vrajmas!..Ne-a aruncat din cer!..Pe mine ma ineaca tamaia...Eu nu pot sa suport tamaia!...Eu suport fumul de tigara!..Aceea e tamaia iadului! Mie aceea imi place!Aceea e tamaia noastra!..

La rostirea Crezului diavolul a zis:

Credeti voi!Vai de noi!..Vai de noi!..N-am stiut ca Domnul vostru lucreaza in taina..N-am stiut!..N-am stiut!..Aoleu ce sa ma fac?..Eu nu mai am nimica scris!... Ce sa ma fac?

In momentul rostirii cuvintelor"sus sa avem inimile",diavolul iarasi raspunde:

Nu toti le aveti!..Nu toti le aveti!...

La incheierea Sfintei Liturghii,diavolul iarasi a continuat sa vorbeasca:

Aproape toata lumea am acaparat-o noi!..Am intrat si-n manastiri noi!Nu haina de monah va mantuie!

Ci inima!..Aoleuuu!..Trebuie sa alerg acum!E sfarsitul aproape!...Nu vrem sa pierdem suflete!...Vrem sa le luam cu noi,sa le chinuim in iad!..Intram in biserici,nu-i lasam pe crestini sa asculte atent slujba,ii punem sa vorbeasca.Ca sa avem ce scrie,sa fie ai nostri..Ce raspuns dam noi acum la "intunecime"?...Ne-am ostenit in zadar atatia ani!..De zece ani m-a trimis Gheorghita. Degeaba m-am ostenit!Degeaba!...

VA URMA...Doamne miluieste pe toti care vor citi si le lumineaza mintea ca sa poata sta impotriva celui rau si sa nu cada in plasa sa cu fel de fel de pacate..Ci sa te Slaveasca pe Tine cu adevarat, stand impotriva celui rau,ca niste robi nevrednici ce suntem .Amin.

AICI VA REDAU CONTINUAREA ...

http://crestiniisecolului21.blogspot.ro/2013/03/puterea-sfantului-maslu-partea-2.html