CUM PETRECEA REVELIONUL SFANTUL VASILE CEL MARE...

După ce praznicul Nașterii Domnului s-a încheiat, Sfântul Vasile cel Mare și-a luat toiagul și a început să meargă prin cetăți ca să vadă cine s-a pregătit cu inimă curată și pentru sărbătoarea sa. A traversat tot felul de regiuni și sate mari de la acea vreme, însă, oriunde ar fi bătut, nimeni nu avea să îi deschidă, crezându-l cu toții un cerșetor. Simțea câtă durere au îndurat inimile săracilor din cauza nepăsării pe care i-au arătat-o și lui și de aceea, pleca amărât de la fiecare, deși el nu dorise nimic de la ei. Într-o zi, pe când ieșea dintr-un sat fără milă precum acesta, a trecut pe lângă cimitir, unde a văzut mormintele aflate în paragină, pietrele de mormânt sfărâmate și răsturnate, iar mormintele proaspăt acoperite, scurmate de către animale. Fiind sfânt, a auzit pe morți vorbind și spunând: Când eram pe pământ, am lucrat, am trecut prin munci grele și am lăsat ca în urma noastră să vină copiii și nepoții noștri să ne aprindă o lumânare sau să tămâieze la mormântul nostru pentru noi; dar n-am văzut niciuna dintre acestea petrecându-se, niciun preot nu a venit să ne facă o slujbă de pomenire, nici colivă, nici nimic, de parcă n-am fi lăsat pe nimeni în urmă. Astfel, Sfântul Vasile cel Mare s-a tulburat din nou și pe când se îndepărta de cimitir, singur, prin zăpada rece a iernii, a spus în sinea sa: oamenii acestui sat nu-i ajută nici pe cei vii nici pe cei morți.
În ajun de Anul Nou a ajuns într-un anume cătun, unul dintre cele mai sărace din întreaga Grecie. Vântul rece vuia printre stâncile de piatră și printre tufișuri și nici un suflet viu nu putea fi găsit prin bezna nopții. Apoi, a văzut undeva în fața sa o mică colină sub care era ascunsă o stână. Sfântul Vasile a intrat în țarc și bătând cu toiagul său în ușa colibei a zis: Aveți milă de săracul de mine pentru sufletele adormiților voștri căci și Hristos a viețuit ca un sărac pe acest pământ. Trezindu-se câinii au început să latre la el.
Dar cum se apropiau mai mult de el și-l puteau mirosi, s-au îmblânzit, au început să dea din coadă, și s-au așternut la picioarele sale, scoțând sunete de bucurie. După care, un cioban, un tânăr de aproape 25 de ani, cu barbă neagră cârlionțată a deschis ușa și a ieșit la dânsul. Era Ioan Barbakos, un om solid dar sfios, adică un cioban. Și înainte de a se uita mai bine la cine i-a bătut la ușă îi spune: Intră, vino în casă. Bună ziua și La mulți ani!
În cabană, o lampă era pusă pe un leagăn prins între două bârne. Lângă vatră era patul lor în care dormea atunci soția lui Ioan. Imediat ce Sfântul Vasile a intrat înăuntru, Ioan, văzând că este preot, i-a luat mâna și i-a sărutat-o spunând: Binecuvântați părinte!, ca și cum îl cunoștea de dinainte și i-ar fi fost preotul său. Iar Sfântul i-a spus: Binecuvântarea și pacea Domnului să fie peste tine, peste casa și peste turma ta. Soția s-a ridicat și ea, i-a sărutat mâna și a binecuvântat-o și pe ea. Sfântul Vasile arăta mai mult a cerșetor decât a călugăr, având o scofie veche, cu o rasă purtată și peticită și cu încălțările pline de găuri, iar pe o parte, purta o traistă care arăta ca fiind goală. Ioan a pus lemne pe foc și de-ndată coliba a început să strălucească precum un palat. Căpriorii păreau să fie poleiți cu aur, în timp ce tifoanele cu brânză atârnate la uscat arătau ca niște candele, iar butoaiele de lemn, presele și toate lucrurile folosite de Ioan ca să facă brânză erau de culoare argintului, părând a fi bătute cu diamante, și împreună cu acestea toate celelalte lucruri pe care le mai avea fericitul Ioan prin coliba sa. Focul din vatră trosnea și cânta precum păsările raiului, împânzind o mireasmă de sfințenie. Cei doi l-au poftit pe Sfântul Vasile să se așeze lângă foc iar femeia i-a adus câteva perne ca să se odihnească. Atunci Sfântul și-a dat jos traista împreună cu haina pe care o avea pe deasupra, rămânând în straiele de pe dedesubt.
Împreună cu ajutorul său, Ioan a mers să mulgă oile și să dea deoparte mieii care tocmai au fost fătați și după aceea a separat și oile care erau gata să fete iar la restul  le-a dat drumul să pască. Turma sa era mică și Ioan era sărac însă el era fericit. Tot timpul era cuprins de bucurie mare, ziua și noaptea, pentru că era un om bun și avea o soție bună. Oricine trecea pe la casa lor era primit precum un frate și de aceea a găsit și Sfântul Vasile adăpost în casa lor și s-a așezat în ea ca și cum ar fi fost a sa, binecuvântându-o cu toate ale sale. În noaptea aceasta era așteptat în toate satele și cetățile lumii de căpetenii, ierarhi și alții dar nu a mers la niciunul dintre aceștia, ci a mers ca să șadă în casa fericitului Ioan.
Așadar Ioan, după ce s-a îngrijit de oi a venit înapoi și i-a spus Sfântului: Părinte, sunt cuprins de o bucurie mare și aș vrea ca să-mi citești cele scrise despre Sfântul Vasile cel Mare (i.e. cântările din canonul Sfântului). Sunt om neștiutor de carte, însă iubesc scrierile religiei noastre (i.e. cântările și slujbele bisericești). De fapt, chiar am o carte mică de la un stareț din Sfântul Munte și de câte ori trece pe la mine cineva care știe să scrie și să citească îi dau să-mi citească din ea, pentru că noi nu avem biserică pe aici.
La răsărit se ivea soarele. Sfântul Vasile s-a ridicat și s-a întors către răsărit făcându-și semnul Sfintei Cruci. S-a închinat până la pământ, a scos o carte din traista sa și a zis: Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Ioan s-a așezat în spatele său și apoi s-a alăturat și femeia cu mâinile puse cruciș la piept după ce hrănise copilul. Apoi Sfântul a cântat Dumnezeu este Domnul … și troparul praznicului Pogorându-Se Mântuitorul la neamul omenesc a primit înfășare cu scutece…, sărind troparul său care spune În tot pământul s-a răspândit vestire ta… . Vocea sa era smerită și dulce, iar Ioan împreună cu soția sa au fost cuprinși de un adânc duh de pocăință chiar dacă nu înțelegeau fiecare cuvânt ce era citit. Sfântul Vasile a continuat, cântând toată slujba Utreniei împreună cu Canonul Praznicului: Veniți popoare să cântăm cântarea lui Hristos Dumnezeu …, sărind din nou peste canonul său care spune: Vasile, glasul ar trebui să vină în ajutorul celor ce vor să înceapă laudele tale … . Apoi, a rostit cu glas mare toată slujba Sfintei Liturghii, a făcut binecuvântarea de final și a binecuvântat toată casa. Așezându-se la masă, după ce au terminat de mâncat, soția a adus Vasilopeta (prjitură sau pâine dulce făcută de Anul Nou în cinstea Sfântul Vasile cel Mare) și a așezat-o pe masă. Atunci, Sfântul a luat un cuțit și cu el a trasat semnul Sfintei Cruci pe Vasilopetă, zicând: În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin! Prima bucată a tăiat-o zicând: în numele Domnului, a doua:în numele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, și apoi pentru Ioan, stăpânul acestei case. Atunci Ioan a spus: Părinte, ai uitat să tai pentru Sfântul Vasile cel Mare! și Sfântul i-a răspuns: Adevărat! și îndată a spus: pentru slujitorul tău, Vasile și a continuat cu pentru Ioan stăpânul acestei case, pentru stăpâna acestei case, pentru copil, pentru ajutorul de la stână, pentru animale și pentru cei săraci. Dar îndată, Ioan a spus: Părinte, de ce nu ai tăiat o bucată și pentru sfinția ta? Sfântul i-a răspuns: Dar am făcut, o fericitule! Însă Ioan, acest om binecuvântat de Dumnezeu nu a înțeles răspunsul Sfântului.
După aceea, Sfântul Vasile s-a ridicat și a spus rugăciunea: Doamne Dumnezeul meu, știu că nu sunt vrednic să intri sub acoperământul casei sufletului meu… iar Ioan i-a spus:  Mă întreb, poate poți să-mi spui părinte, pentru că știi atât de multe, în ce palate a poposit Sfântul Vasile cel Mare în această noapte? Iar căpeteniile și ierarhii, ce păcate au aceștia? Noi cei săraci suntem păcătoși pentru că sărăcia noastră ne-a adus la păcat. Sfântul Vasile a spus din nou aceeași rugăciune, dar cu lacrimi de această dată, schimbându-o puțin: Doamne Dumnezeul meu, am privit și am văzut că robul tău Ioan este smerit și vrednic ca Tu să intri în casa sa. E prunc și el dar pruncilor le-a descoperit Tainele Tale. Și din nou fericitul Ioan, nu a înțeles nimic…


sursa..
 http://www.doxologia.ro/viata-bisericii/marturii/ce-face-sfantul-vasile-noaptea-de-revelion

LA MULTI ANI..
Doamne ajuta

CUVINTE DE INVATATURA SANATOASA DE LA SFANTUL IOAN DE KRONSTADT

Sfântul Ioan de Kronstadt: CUVINTE DE FOLOS

La toţi ne place să ne îmbrăcăm curat şi cu gust. La îmbrăcămintea cea nestricăcioasă, pe care ne-am întinat-o cu păcatele şi în care ne vom înfăţişa cu toţii înaintea lui Dumnezeu, la Judecata din urmă se gândeşte oare cineva? O spală cineva cu lacrimi de pocăinţă, cu fapte de milostenie, o împodobeşte cu postul, rugăciunea, privegherea, cugetarea la cele dumnezeieşti?

* * *

Nu te bucura atunci când, îndestulându-te cu mâncăruri şi băuturi alese şi plăcute, faţa îţi radiază satisfacţie, fiindcă chipul lăuntric al sufletului îţi este în clipa aceea hidos, ca de mort.

Ţi se potrivesc cuvintele Mântuitorului, Care zice: „Semănaţi cu mormintele cele văruite, care pe dinafară se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de mort şi de toată necurăţia” (Matei 23, 27), adică de făţărnicie şi de fărădelege.

* * *

Nu salvăm casa de incendiu când a fost cuprinsă de flăcări, ci atunci când a izbucnit focul. Întocmai așa se întâmplă și cu sufletul: sufletul este casa; patimile – focul.

* * *

Să nu-ți fie frică de luptă, nu fugi de ea. Când nu se luptă, nu sunt nici virtuți; când nu ne sunt puse la încercare credința și dragostea, nu putem ști dacă avem credincioșie și iubire către Dumnezeu. Credința, nădejdea și dragostea noastră pot fi manifestate numai în situații de luptă, în condiții grele și apăsătoare, subiective sau obiective, la boală, la necaz, la lipsuri.

* * *

Milostenia este ca o sămânță. O sămânță bună poate da rod bun, însutit; fă ca și sămânța milosteniei tale să fie aleasă, să o dai cu inimă bună, curată, milostivă, compătimitoare.

* * *

Gândeşte-te neîncetat că fără Dumnezeu ești blestemat, sărac, orb, gol sufletește; că Dumnezeu înseamnă pentru tine totul. Îți este adevăr, lumină, bogație, îmbrăcăminte, totul.

* * *

Recunoștință fățarnică este atunci când, primind de la Dumnezeu bogate, dar nemeritate daruri spirituale și materiale, Îi mulțumim cu gura, dar le folosim doar în profitul nostru, fără să le împărțim cu semenii. După ce le-am primit le ascundem în tainițe, în cufere, în rafturi, lipsindu-i prin aceasta pe mulți frați ai noștri de învățătură duhovnicească, de cuvânt de folos, de mângâiere sau de mâncare, băutură, îmbrăcăminte, casă, asistență medicală, sau de posibilitatea de a se deplasa dintr-un loc în altul pentru obținerea celor de trebuință. O asemenea recunoștință este fățarnică și potrivnică lui Dumnezeu. Înseamnă că-I mulțumești lui Dumnezeu cu gura, prin fapte însă te arăți nerecunoscător și imoral. Și cât de mulți sunt acești ”recunoscători”, mai bine zis nerecunoscători.

* * *

A birui păcatul care sălășluiește în noi sau patimile ”active„ este știința științelor. Dai dovadă de o mare înțelepciune, de pildă, atunci când nu te superi de nimic și de nimeni, atunci când nu gândești niciodată rău de cineva, chiar dacă ți-a făcut un rău, ci cauți mai degrabă să-l dezvinovățești pe acela prin toate mijloacele.

Înțelepciunea este să disprețuiești câștigul, să nu te arăți lingușitor față de nimeni, ci să spui oricui, fără teamă adevărul în față, înțelepciunea este să nu te lași dus de frumusețea chipului, și să respecți în fiecare om, urât sau frumos, chipul lui Dumnezeu, același la toți. Înțelepciunea este să îți iubești vrăjmașii, să nu le porți răzbunare nici cu cuvântul, nici cu gândul, nici cu fapta; înțelepciune este să nu aduni bogății pentru sine, ci să dai milostenie săracilor, pentru a-ți agonisi comoară nesecată în ceruri. 

Vai nouă, am învățat aproape toate științele, dar n-am învățat știința de a ne feri de păcat, arătându-ne, de cele mai multe ori, cu desăvârșire neștiutori în această știință morală. Rezultă de aici că adevărații înțelepți, adevărații dascăli au fost sfinții, adevărații uncenici ai Adevăratului Învățător – Hristos, noi toți, cei care ne socotim învățați, fiind niște ignoranți și cu cât suntem mai savanți, cu atât devenim mai neștiutori, fiindcă nu cunoaștem și nu facem singurul lucru care se cuvine făcut, ci lucrăm doar pentru iubirea de sine, de slavă, de câștiguri și de defăimări lumești. 

* * *

Mântuitorul a binevoit a Se Întrupa nu doar spre a ne mîntui atunci când păcatele, patimile ne-au biruit, când suntem împotmoliți de ele, ci și spre a ne mântui, la rugăciunile noastre, atunci când păcatul și patima încearcă pline de stăruință să pătrundă în noi când ne dau război. Nu trebuie să dormim și să ne încrucișăm mâinile ca niște puțini la suflet atunci când patimile ne luptă, ci tocmai atunci să stăm de strajă, să priveghem și să ne rugăm lui Hristos ca El să nu îngăduie să ajungem la păcat. Casa nu trebuie salvată de incediu atunci când focul s-a întins deja în ea, ci atunci când vâlvătaia este la început. Așa e și cu sufletul. Sufletul este casa, patimile sunt focul. Nu dați loc diavolului (Efeseni 4, 27)

* * *

Mulți păcătuiesc și nădăjduiesc că se vor pocăi înainte de moarte, arătând spre pilda tâlharului înțelept. Dar cine este în starea de nevoință asemenea lui? Domnul l-a pomenit pe tâlhar în ultima clipă, pentru ca nimeni să nu deznădăjduiască. Dar numai pe unul singur, ca nimeni să nu nădăjduiască prea mult în milostivirea Sa.

Sursa: http://www.doxologia.ro/sarbatoare/sfantul-ioan-de-kronstad

SFINTENIA PARINTELUI CALCIU DUMITREASA

SFANTUL IOAN CEL NOU DE LA SUCEAVA,PREDICA AUDIO PR.GHEORGHE ANITULESEI

predica audio..

Poate o sa va placa si astea..

http://paisiee.blogspot.ro/2012/07/predica-ips-teofan-la-hramul-sf-ioan-de.html?utm_source=BP_recent

http://paisiee.blogspot.ro/2013/05/pe-toate-sa-le-infruntaticu-iubirecu.html?utm_source=BP_recent

Doamne ajuta...

VIATA SI ACATISTUL SFANTULUI IOAN RUSU DIN EVIA GRECIA..AUDIO

Pomenirea sfântului Ioan Rusul, marturisitorul si facatorul-de-minuni

                                                                            (+ 1730)

Aici va redau un video cu pelerinaj la Sfantul Ioan Rusu la Evia in noul Procopie unde este si biserica sa

27 MAI

Sf. Ioan Rusul / Saint John the Russian / ΑΓΙΟΣ ΙΩΑΝΝΗΣ Ο ΡΩΣΟΣ

Sfântul Mărturisitor Ioan Rusul s-a născut în Mica Rusie în jurul anului 1690, fiind crescut în evlavie şi dragoste pentru Biserica Domnului. La maturitate a fost chemat în armată unde a fost simplu soldat în armata lui Petru I şi a luat parte la războiul ruso-turc. În timpul Campaniei din Prutsk în 1711 el împreună cu alţi soldaţi au fost capturaţi de tătari şi au fost predaţi comandantului cavaleriei turceşti. Acesta i-a dus pe prizonierii ruşi în Asia Mică, în satul Prokopion.

Turcii au încercat să-i convertească pe soldaţii creştini la credinţa musulmană prin flatări şi ameninţări iar cei care nu au primit au fost bătuţi şi torturaţi. Alţii, însă au renunţat la Hristos şi au devenit musulmani, în speranţa că-şi vor îmbunătăţi soarta. Sf. Ioan nu a fost cucerit de promisiunile bunătăţilor lumeşti, suferind cu curaj umilinţele şi bătăile.

Stăpânul său îl tortura frecvent în speranţa că sclavul va ceda şi va accepta islamismul. Sf. Ioan a fost neînduplecat în hotărârea sa spunînd stăpânului: “Nu mă vei putea întoarce de la credinţa mea prin ameninţări sau cu promisiuni de bunătăţi şi bogăţii. Am să mă supun ordinelor tale de bunăvoie dacă mă laşi să-mi urmez liber credinţa. Mai degrabă îţi dau capul meu decât să-mi schimb credinţa. M-am născut creştin şi am să mor creştin.”

Cuvintele înălţătoare şi credinţa tare, precum şi smerenia şi umilinţa Sf. Ioan au îmblânzit în cele din urmă inima sălbatică a stăpânului său. Acesta l-a lăsat în pace şi nu l-a mai forţat să renunţe la creştinism. L-a pus să stea în grajd cu animalele de care avea grijă şi Ioan era foarte bucuros să se nevoiască în grajd şi să aibă ca pat ieslea, aşa cum s-a născut şi Mântuitorul.

De dimineaţa până seara muncea pentru stăpânul său turc, îndeplinind toate ordinele. Fie că era iarnă sau vară, sfântul umbla desculţ şi cu puţine haine pe el. Alţi sclavi îşi râdeau de el, vâzîndu-l atât de râvnitor dar Ioan nu s-a supărat niciodată pe ei, dimpotrivă, îi ajuta şi pe ei cum putea, uşurându-le neputinţele.

Blândeţea sfântului şi bunătatea sa au sensibilizat sufletele sclavilor şi al stăpânului său, astfel încât aga şi soţia lui au ajuns să-l îndrăgească şi au hotărât să-i dea o cameră lângă podul de uscat fânul. Sf. Ioan nu a acceptat, preferînd să rămână în grajd cu animalele. Acolo se culca pe fân şi se acoperea cu o haină veche. Astfel grajdul a devenit locul său de pustnicie, unde se ruga şi cânta psalmi, umplând locul de bună mireasmă.

Prin simpla lui prezenţă în casa turcului, sfântul i-a adus numai binecuvântări. Ofiţerul de cavalerie s-a îmbogăţit şi a devenit în scurt timp unul dintre cei mai influenţi oameni din Prokopion. El era conştient de ce i s-a schimbat atât de mult soarta şi nu se ferea să spună şi altora despre asta. Uneori sfântul pleca seara la biserica Sf. Mucenic Gheorghe unde priveghea în pronaos. În duminici şi sărbători se împărtăşea cu Sfintele Taine.

În tot acest timp a continuat să-şi slujească stăpânul ca şi până acum, şi, în ciuda sărăciei sale, întotdeauna ajuta pe nevoiaşi şi pe neputincioşi, împărţind hrana sa puţină cu aceştia.

Într-una din zile, ofiţerul a plecat în pelerinaj la Mecca. Soţia lui a făcut un banchet peste câteva zile la care şi-a invitat rudeniile şi pe prietenii soţului ei, rugîndu-i să pună o rugăciune pentru întoarcerea cu bine acasă a stăpânului. Sf. Ioan servea la masă şi a luat o farfurie cu pilaf, mâncarea preferată a stăpânului său şi a pus-o pe masă. Soţia amintindu-şi de mâncarea preferată a soţului i-a spus lui Ioan: “Ce bucuros ar fi stăpânul tău dacă ar putea fi aici să mînânce cu noi din acest pilaf!” Atunci sfântul i-a cerut o farfurie cu pilaf spunînd că o va trimite stăpânului său la Mecca. Musafirii au râs la auzul acestor cuvinte iar soţia a pus să i se pregătească o farfurie plină ca să o mănânce el sau ca să o dea săracilor. Primind farfuria s-a dus cu ea în grajd şi s-a rugat la Dumnezeu să-i trimită farfuria stăpânului său, fiind convins că Dumnezeu va găsi o cale să-i îndeplinească rugăciunea. Numaidecât farfuria dispăru din faţa lui şi atunci Ioan a intrat în casă să-i spună stăpânei că farfuria a fost trimisă.

După câtva timp stăpânul s-a întors acasă cu farfuria de cupru în care a fost pilaful, povestind tuturor cum într-o zi (chiar în ziua când s-a ţinut banchetul), întorcându-se de la moschee la locul unde era cazat, deşi nu era nimeni acasă, a intrat şi a găsit pe masă o farfurie aburindă plină cu pilaf. Neînţelegînd cum ar fi putut intra cineva cu farfuria dacă uşa era încuiată, s-a uitat mai atent la farfurie şi a văzut numele său gravat pe ea. Uimit, a mâncat totuşi mâncarea cu mare plăcere.

Când familia şi servitorii au auzit povestea s-au minunat foarte. Atunci soţia i-a spus că Ioan a fost cel care i-a trims mâncarea şi că toţi au râs de el când le-a spus că a reuşit să o trimită la Mecca. Atunci au înţeles că ce le spusese sfântul s-a adeverit. (comparaţi cu povestea lui Habakkuk, care în mod minunat i-a dus mâncare lui Daniil în groapa cu lei [Dan. 14:33-39], Septuaginta).

Spre sfârşitul vieţii sale grele Sf. Ioan s-a îmbolnăvit, simţind că i se apropie sfârşitul. A chemat preotul ca să-l împărtăşească dar acestuia i-a fost frică să vină direct cu Sfinta Împărtăşanie în casa musulmanului, aşa că le-a băgat într-un măr şi aşa le-a dus lui Ioan.

Sf. Ioan a slăvit pe Dumnezeu, a primit Trupul şi Sângele Domnului şi apoi a răposat, ducîndu-se la Domnul pe care L-a iubit în 27 mai 1730. Când stăpânul său a fost anunţat că a murit Ioan, acesta a chemat preoţii şi le-a dat trupul neînsufleţit pentru a-l îngropa creştineşte. Aproape toţi locuitorii creştini din Prokopion au mers la înmormântare, petrecînd trupul sfântului până la cimitirul creştin.

După trei ani şi jumătate preotului i s-a descoperit în mod miraculos că rămăşiţele trupeşti ale sfântului s-au făcut moaşte. La scurt timp, moaştele sfântului au fost transferate la biserica Sf. Mucenic Gheorghe şi puse într-o raclă specială. Noul sfânt al lui Dumnezeu a început să fie slăvit pentru nenumăratele sale minuni despre care s-a dus vorba până în cele mai îndepărtate oraşe şi sate. Credincioşi din toate locurile veneau la Prokopion să se închine sfintelor moaşte ale Sf. Ioan, primind tămăduire prin rugăciunile lui. Pe lângă creştini veneau la el şi armeni şi turci care se rugau sfântului să nu-i dispreţuiască.

În anul 1881 o parte a sfintelor moaşte au fost mutate la Mănăstirea Sf. Mare Mucenic Pantelimon, din Rusia, de către călugării Muntelui Athos, după ce aceştia fuseseră salvaţi de sfânt în vremea unei călătorii periculoase.

Din cauza deteriorării serioase a vechii biserici unde se aflau sfintele moaşte ale Sf. Ioan, s-a început construcţia unei noi biserici în anul 1886, cu ajutorul mănăstirii şi a locuitorilor din Prokopion. În 15 august 1898, noua biserică cu hramul Sf. Ioan Rusul a fost sfinţită de Mitropolitul Ioan al Cezareei, cu binecuvântarea Patriarhului Ecumenic Constantin al V-lea.

În 1924 a avut loc un schimb între populaţia Greciei şi cea a Turciei, adică mulţi musulmani s-au mutat din Grecia şi mulţi creştini s-au mutat din Turcia. Oamenii din Prokopion, mutîndu-se şi ei pe insula Euboia, au luat cu ei şi o parte din sfintele moaşte ale Sf. Ioan Rusul.

Timp de câteva zeci de ani moaştele au stat în biserica Sfinţilor Constantin şi Elena din Noul Prokopion de pe insula Euboia, iar în 1951 au fost mutate într-o biserică nouă, cu hramul sfântului. Mii de pelerini s-au adunat acolo din toate părţile Greciei, mai ales de hram, în 27 mai.Sf. Ioan este la mare cinste în Muntele Athos, mai ales la mănăstirea rusă a Sf. Pantelimon.

Călătorii şi cei care duc cu ei lucruri multe pe drum lung, caută ajutorul Sf. Ioan Rusul, care îi ocroteşte pe aceştia în călătoriile lor.

ACATIST AUDIO

Troparul Sfantului Ioan Rusu

Cel ce te-a chemat pe tine de pe pamant la lumea cea cereasca, tine si dupa moarte, neschimbat, trupul tau, Sfinte. Caci tu in Asia ai fost dus prizonier si acolo te-ai unit cu Hristos, Ioane. Deci pe Acela roaga-l sa mantuiasca sufletele noastre.

Condacul 1

Veniti, credinciosilor, sa-l laudam pe cel care, rob fiind, a stapanit peste patimi! Veniti sa-l laudam pe cel in care s-a oglindit Rasaritul Rasariturilor! Celui care din Rusia a fost adus, ca sa imparta lumii intregi bincuvantarile lui Dumnezeu, sa-i cantam: Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!

Icosul 1

Hranitu-te-ai din tinerete cu lumina adevarului, o, prea minunatule Ioane, sorbind dulceata invataturilor dumnezeiesti. Ai urmat cuvantul Celui Ce a zis: “Cine crede in Mine, sa-si ia cruce si sa-Mi urmeze Mie”, si pentru aceasta noi te laudam:

Bucura-te, podoaba a Bisericii sobornicesti, Mireasa lui Hristos;

Bucura-te, masa duhovniceasca a celor doritori de curatenie;

Bucura-te, odrasla sfanta a pamantului rusesc trimisa la tainic apostolat;

Bucura-te, mostenitor al infranarii Cuviosilor Antonie si Teodosie de la Pecerska;

Bucura-te, ca ai crescut intr-o familie binecredincioasa;

Bucura-te, ca ai luptat impotriva turcilor hulitori ai lui Hristos;

Bucura-te, ca nu te-ai biruit de deznadejde cand ai primit crucea robiei;

Bucura-te, ca intarit fiind de Dumnezeu ai rabdat batai nenumarate;

Bucura-te, ca scuiparile nu au intinat frumusetea ta launtrica;

Bucura-te, piatra de care s-au sfaramat sfaturile cele nelegiuite ale chinuitorilor;

Bucura-te, ca desi ti-au ars parul si pielea capului, nu te-ai plecat lor;

Bucura-te, ca ai fost vrednic urmas al cetelor de mucenici si mucenite;

Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!

Condacul 2

“Cine poate sa ma desparta de dragostea Hristosului meu? Ca rob ascult poruncile tale, dar in credinta mea in Domnul Hristos nu imi esti tu stapan. Imi amintesc patimirile Sale si sunt bucuros sa primesc si eu cele mai cumplite chinuri, dar de al meu Iisus Hristos nu ma lepad”, i-ai spus stapanului turc, cantand in inima ta: Aliluia!

Icosul 2

Au parasit dreapta credinta cei care s-au temut de suferinta si cei iubitori de desfatari, primind invataturile ratacite ale lui Mahomed, dar tu te-ai aratat ca un nou Ilie, neplecandu-ti genunchii la dumnezeu strain. Rugandu-te sa pazesti turma lui Hristos de orice inselare, te cinstim ca pe un parinte al nostru:

Bucura-te, ca nu ai cartit impotriva lui Dumnezeu pentru patimirile tale;

Bucura-te, ca ai primit rastignirea voii tale prin loviturile celor ce te prigoneau;

Bucura-te, cel ce unindu-te cu Hristos te-ai asemanat lui;

Bucura-te, ca desi ai fost pus sa traiesti intre animale, ai vietuit ingereste;

Bucura-te, ca prin nevointele tale grajdul se umplea de buna-mireasma;

Bucura-te, ca sfintindu-l prin rugaciune, nu ai primit sa te muti din el;

Bucura-te, ca te impartasesti in fiecare saptamana cu Sfintele Taine;

Bucura-te, ca ai purtat cu sfiala si smerenie numele Botezatorului;

Bucura-te, ca ai purtat in minte si in inima pilda sa jertfelnica;

Bucura-te, ca fara tulburare din furtuna incercarilor ai iesit;

Bucura-te, ca prin statornicia in credinta esti pilda tuturor;

Bucura-te, candela care ai ars cu undelemnul rabdarii;

Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!

Condacul 3

Nu numai credinciosii au priceput sfintenia vietuirii tale, ci si inchinatorii lui Allah, caci prin rugaciune ai trimis stapanului tau o farfurie cu mancare, din Procopie pana la Mecca, pe care lucru neputand sa-l inteleaga, toti au strigat: Aliluia!

Icosul 3

Nimic nu este cu neputinta celor ce cred cu tarie ca Facatorul cerului si al pamantului degraba plineste rugaciunile lor. Chiar de nu am vazut cu ochii trupesti, dar cu inima credem ca ai facut si ceea ce parea cu neputinta, numai pentru a arata stapanului tau si celor dimpreuna cu el puterea Domnului tau. Pentru care iti cantam:

Bucura-te, ca nu te-ai indoit in credinta ta, avand nadejde neclintita in Dumnezeu;

Bucura-te, ca de la Procopie la Mecca ai trimis o farfurie cu mancare;

Bucura-te, ca desi turcii au ras de tine, ai simtit binecuvantarea cereasca;

Bucura-te, ca sapanul tau intorcandu-se acasa a inceput sa te cinsteasca;

Bucura-te, ca pana si cei intunecati la minte au priceput sfintenia ta;

Bucura-te, ca la inmormantarea ta au venit chiar si musulmani si armeni;

Bucura-te, din randuiala cereasca farfuria aceea este si astazi semn al minunii savarsite de tine;

Bucura-te, ca dupa multe veacuri aratandu-te femeii la care se afla farfuria i-ai cerut sa o aduca la biserica;

Bucura-te, ca cei care cereau semne si minuni au primit cu prisosinta;

Bucura-te, ca te-ai asemanat proorocilor din legea cea veche;

Bucura-te, stavila care opresti ratacirile si izgonesti lupii de la turma cea cuvantatoare;

Bucura-te, ca pe toti i-ai coplesit prin virtutile si minunile tale;

Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!

Condacul 4

Nu a tinut Dumnezeu lumina ascunsa sub obroc, ci a randuit ca moastele tale intregi si bine mirositoare sa fie primite de credinciosi ca o pecete a binecuvantarii tale. Pentru care si noi, bucurindu-ne cu cei care s-au atins de ele, Ii cantam celui care da adevarata viata celor care cred in El: Aliluia!

Icosul 4

Degeaba a incercat vrajmasui mintuirii, diavolul, sa nimiceasca prin foc moastele tale, caci trupul tau s-a miscat in mijlocul flacarilor ca si cum nu s-ar fi cunoscut moartea. Turcii care au vazut aceasta s-au infricosat si au fugit, lasand in urma odoarele bisericii pe care vroiau sa le fure, iar crestinii s-au umplut de mirare, cantandu-ti:

Bucura-te, nou Ilie prin ravna catre cele ceresti;

Bucura-te, ca la fel ca acela te-ai lasat mistuit de dragostea Sfanta;

Bucura-te, ca nu imbracamintea, ci trupul tau ne-ai lasat noua ca acoperamant;

Bucura-te, ca deasupra mormantului tau a stralucit o lumina cereasca;

Bucura-te, ca gasind moastele tale, credinciosii au tresaltat cu duhul;

Bucura-te, ca toti cei ce le saruta, iau binecuvantare;

Bucura-te, ca inchinandu-se lor, gasesc scapare din framantarile lor;

Bucura-te, ca ele sunt marturie ca Domnul pe care L-ai slujit este adevaratul Dumnezeu;

Bucura-te, ca El a dat viata mostelor tale cand au fost aruncate in foc;

Bucura-te, ca trupul tau s-a miscat in mijlocul flacarilor;

Bucura-te, ca a ramas nevatamat, aratand sfintenia ta;

Bucura-te, ca a fost adus in Grecia, pentru a fi martor al minunilor tale;

Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!

Condacul 5

Cine stie multimea minunilor tale? Cine cunoaste cata multime de oameni ai ajutat spre slava Dumnezeului parintilor nostri? Doar o mica parte din lucrarile tale afland noi, Ii multumim Celui Ce te-a proslavit intre cei iubiti ai Sai, si Ii cantam: Aliluia!

Icosul 5

Nou Doctor fara-de-arginti fiind, urmand Doctorului sufletelor si al trupurilor, nu ai pregetat sa sari in ajutorul bolnavilor care te-au chemat cu credinta, ci le-ai adus grabnica tamaduire. Iar noi, auzind acestea, te laudam asa:

Bucura-te, impreuna cu Cosma si Damian, cu Chi si Ioan;

Bucura-te, cu toti doctorii fara-de-plata;

Bucura-te, ca nu de la tine, ci de la Domnul ai adus izbavire din dureri;

Bucura-te, vistierie nesfarsita de tamaduiri;

Bucura-te, ca celui paralitic de zece ani i-ai vindecat picioarele;

Bucura-te, ca el nu a sovait a merge la biserica ta sa iti multumeasca;

Bucura-te, ca prin mir ai dat sanatate unei femei bolnave;

Bucura-te, de laudele celor cinci copii ai ei;

Bucura-te, ca asculti rugaciunile copiilor pentru parintii lor;

Bucura-te, ca Atanasia a adus barbatului ei aghiasma si ulei din candela ta;

Bucura-te, ca ungandu-se cu credinta, acestuia i s-a tamaduit pieptul;

Bucura-te, alinatorul durerilor celor in suferinta;

Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!

Condacul 6

Un bolnav din Atena a refuzat sa primeasca ajutorul doctorului, temandu-se ca isi va pierde viata, dar tu te-ai aratat in vis nepoatei sale, indemnand-o sa-l trimita la acela pentru tamaduire. Auzind ca nu i se va intampla nimic rau si ca vei tine chiar tu mana celui care il va opera, el a primit cu incredere sfatul tau si a aflat tamaduirea, pentru care a cantat Domnului cu multumire: Aliluia!

Icosul 6

Vindecand prin harul lui Dumnezeu boli de nevindecat, desi nu ai invatat de la oameni mestesugul doctoricesc, te-ai aratat mai iscusit decat cei ce si l-au insusit pe acesta prin stiinta lumeasca. Iar cei ce cunosc puterea ajutorului tau iti canta:

Bucura-te, vas de mir neimputinat si de sanatate izvorator;

Bucura-te, venind in sprijinul celor neputinciosi pe care ii bantuiesc deznadejdea;

Bucura-te, cel ce prin suferintele tale ai primit darul de a alina suferintele celor aflati in nevoi;

Bucura-te, ca ai indepartat chiagurile de sange din capul Vasulei;

Bucura-te, ca unui copil i-ai tamaduit picioarele paralizate;

Bucura-te, ca mama caruia i-ai vindecat copiii a venit sa iti multumeasca;

Bucura-te, cel ce vindeci copiii incercati de boala;

Bucura-te, ca parintii lor alearga la tine cu nadejde;

Bucura-te, ca unei batrane garbove i-ai indreptat spatele;

Bucura-te, ca in chip de doctor te-ai aratat unui medic necredincios;

Bucura-te, ca vindecandu-se de cancer, aceasta a crezut in Dumnezeu;

Bucura-te, ca ai izbavit de o veche suferinta pe preotul care slujea in biserica ta;

Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!

Condacul 7

“Sfinte Ioane, ma urasti?” – a intrebat cuprinsa de deznadejde Arhondula, parandu-i-se ca rugaciunile ei pentru a avea urmasi nu au avut nici un folos. Tu insa i-ai aparut nu dupa multa vreme si i-ai spus ca sfintii nu urasc pe nimeni, si ca voia Domnului era ca sa se bucure de copii abia dupa doi ani. Iar ea, dupa ce a vazut implinirea cuvintelor tale, i-a cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 7

De multe ori am crezut ca rugaciunile noastre sunt zadarnice, ca pentru pacatele noastre fata Domnului s-a intors de la noi si ne asteapta pierzania, dar la vremea cuvenita El a plinit toate cererile noastre cele bune: Sfinte Ioane, ajuta-ne sa simtim in toate zilele vietii noastre ocrotirea cereasca, ca sa iti putem canta:

Bucura-te, reazem al celor impovarati de greutatile vietii;

Bucura-te, ca auzi suspinurile si stergi lacrimile oamenilor;

Bucura-te, cel ce nu te-ai maniat pe Arhondula care a cartit impotriva ta;

Bucura-te, cel ce i-ai spus ca sfintii nu urasc pe nimeni;

Bucura-te, ca deznadejdea care o bantuia i-ai schimbat-o in nadejde;

Bucura-te, ca la vremea randuita de Domnul, ea s-a invrednicit sa aiba copii;

Bucura-te, ca pentru rabdarea ei a fost rasplatita nu doar cu un copil, ci cu mai multi;

Bucura-te, ca ne-ai intarit evlavia fata de cei proslaviti de Dumnezeu;

Bucura-te, podoaba cereasca care nu cruti osteneala pentru a-i sprijini pe oameni;

Bucura-te, folositorul cel prea cald al credinciosilor care cred minunilor tale;

Bucura-te, ca familia ta este Biserica Mantuitorului;

Bucura-te, ca celor ce nu fug de greutatile vietii le dai curajul sa iasa intariti din ele;

Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!

Condacul 8

Ca o fiara urla Caterina, cand era chinuita de diavol, inspaimantandu-i pe cei care o vedeau, dar a alergat fara sa se indoiasca la ajutorul tau, si aparandu-i in vis i-ai vestit izbavirea. Si noi cadem, sfinte, inaintea ta rugandu-te sa ii eliberezi pe toti cei care sunt robiti de ingerii cazuti, ca sa cante impreuna cu noi Celui Ce a infrant puterile intunericului: Aliluia!

Icosul 8

Cazi inaintea tronului Dumnezeirii, Sfinte Ioane, si mijloceste pentru toti cei care suntem ispititi de vrajmasul diavol ca sa primim ajutor in lupta duhovniceasca si sa dobandim tarie in credinta noi, cei ce te laudam:

Bucura-te, ca ai gonit pe diavolul care o chinuia pe Caterina;

Bucura-te, ca dupa aceasta, multi demonizati au fost adusi la racla ta;

Bucura-te, purtatorule de Duh Sfant care ai mijlocit tamaduirea lor;

Bucura-te, ca prin lacrimi si nevointe i-ai infricosat pe diavoli;

Bucura-te, caderea nelegiuitilor vrajmasi si ridicarea celor ce lupta cu acestia;

Bucura-te, lant care fereci pe faptuitorul celor rele;

Bucura-te, ca pe cei care sufera de tulburarile mintii ii izbavesti;

Bucura-te, cel ce avand harisma deosebirii vezi lucrarea diavolului;

Bucura-te, ca ne povatuiesti cum sa scapam din cursele lui viclene;

Bucura-te, ca si in vremurile de pe urma vei fi calauza pentru credinciosi;

Bucura-te, ca impreuna cu tot soborul sfintilor vei veghea asupra lor;

Bucura-te, cel ce prin suportarea prigonirii ai ajuns pavaza pentru crestinii prigoniti;

Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!

Condacul 9

Precum s-a intors fiul cel risipitor la tatal sau, asa si tanarul Tanasia care dupa multe rautati a ajuns sa isi loveasca mama, prin tainica ta mijlocire s-a intors cuprins de pocainta inapoi la dragostea cea fireasca. La fel i-ai cantat Dumnezeului indurarilor: Aliluia!

Icosul 9

Multi sunt cei care apuca pe drumuri gresite, iar rudele lor sunt cuprinse de jale. Vino si intoarce-i la slujirea lui Hristos pe cei care au cazut in pacat, fiind prinsi in cursele vrajmasilor si biruiti de patimile ucigatoare de suflet, ca sa iti cante alaturi de noi:

Bucura-te, ruda duhovniceasca a Sfantului Stelian;

Bucura-te, cel ce ocrotitor al tinerilor fiind, te intristezi de caderile lor;

Bucura-te, mangaiere prea-dulce pentru parintii fiilor risipitori;

Bucura-te, ca mama lui Tanasis si-a vazut dorinta implinita;

Bucura-te, ca vazandu-si fiul acasa s-a bucurat impreuna cu cetele ingeresti;

Bucura-te, ca te ingrijesti ca cei ce s-au pocait sa nu se intoarca la cele rele;

Bucura-te, ca ii linistesti pe cei care sufera amar pentru caderile celor apropiati lor;

Bucura-te, ca dai nadejde in mila Celui Ce a venit pentru cei pacatosi;

Bucura-te, ca nici o cadere nu poate stavili randuiala lui Dumnezeu;

Bucura-te, cel ce ne inveti sa uram pacatul, fara a-i judeca pe cei care cad in el;

Bucura-te, cel ce ne ajuti sa ne vindecam de slabiciunile noastre ascunse;

Bucura-te, ca ne indemni sa ne rugam unii pentru altii;

Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!

Condacul 10

Desi vaduva care fusese lipsita de casa nu ti-a cerut niciodata ajutorul, plangerea a ajuns si la urechile tale, si tu nu ai sovait sa o linistesti, incurajand-o sa se duca la judecata pentru a dobandi ce i se cuvenea. Stiind ca mijlocirea ta este mai tare decat cerbicia judecatorilor iubitori de arginti, te chemam si noi in ajutorul celor nedreptatiti, al celor ce Ii canta Dreptului Judecator: Aliluia!

Icosul 10

Arzatoare fiind dragostea ta pentru oameni, nu numai pe cei care au auzit de numele tau ii ajuti, ci si pe multi din cei greu incercati de nevoi. Sa nu ramana departe de mila ta cei pe care ii poti ajuta, ca vazand puterea ta sa iti cante impreuna cu noi:

Bucura-te, ca ai ajutat-o pe vaduva pe care rudele vroiau sa o insele;

Bucura-te, ca ai asezat-o in casa care i-a ramas mostenire;

Bucura-te, ca s-au rusinat cei care cugetau viclesuguri cu nerusinare;

Bucura-te, ca ai sarit in ajutorul celei ramase fara ajutor de la oameni;

Bucura-te, ca pe multi altii i-ai izbavit din cursele vrajmasilor;

Bucura-te, ca traiesti fericirea celor insetati de dreptate;

Bucura-te, prigonitorule al celor ce prigonesc;

Bucura-te, luptator destoinic impotriva inselatoriei, furtisagului si nedreptatii;

Bucura-te, cel care rastorni urzelile judecatorilor nevrednici;

Bucura-te, ca esti iscusit judecator si nu te pot insela cei ce ti se roaga cu fatarnicie;

Bucura-te, balanta a Dreptului Judecator spre care alergam in necazuri;

Bucura-te, cel care ii imbraci pe cei saraci si ii hranesti pe cei flamanzi;

Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!

Condacul 11

De multe ori uitam sa ii praznuim pe cei de care lumea nu a fost vrednica, pe sfintii care au stralucit printr-o vietuire aleasa luminand pamantul. Tu, dar, Sfinte Ioane, te bucuri impreuna cu ei cand cinstim pomenirea voastra si pentru ca v-a randuit ca aparatori ai nostri Ii multumim Domnului prin cantarea: Aliluia!

Icosul 11

“Asa sunt uitati prietenii?”, l-ai intrebat pe batranul Nicolae care nu si-a adus aminte ca este praznicul tau, iar el auzind blanda ta mustrare a lasat toate ca sa vina si sa se inchine tie, si sa-ti cante impreuna cu cei care te iubesc ca pe un ocrotitor al lor:

Bucura-te, ca prin pomenirea ta poti ajuta credinciosilor;

Bucura-te, ca prin tine ni s-a aratat ca sfintii nu trec cu vederea praznuirea lor;

Bucura-te, ca prin aceasta am fost indemnati sa-i cinstim cu si mai multa evlavie;

Bucura-te, ca nu te-ai sfiit sa-l mustri fara de rautate pe batranul Nicolae;

Bucura-te, ca auzindu-te el a venit grabnic la moastele tale;

Bucura-te, ca s-au inaltat catre tine rugaciunile sale smerite;

Bucura-te, cel ce astepti sa avem si noi credinta curata ca a sa;

Bucura-te, ca nu te indepartezi nici de cei care nu stiu sa se roage tie;

Bucura-te, prietenule al celor ce vor sa fii aproape;

Bucura-te, cel ce nevazut calatoresti alaturi de ei pe marea vietii;

Bucura-te, ca ne chemi sa cinstim si noi cum se cuvine pomenirea ta;

Bucura-te, ca le dai credinciosilor cele de trebuinta pentru a veni la biserica ta;

Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!

Condacul 12

Nu te vom uita, Sfinte. Nu vom uita multimea minunilor tale prin care a stralucit puterea adevaratului tau Stapan. Ajuta-ne ca pana la sfarsitul vietii noastre sa ramanem fii credinciosi ai Sfintei Biserici, ca sa nu incetam lauda: Aliluia!

Icosul 12

Slava lui Dumnezeu pentru toate! Slava lui Dumnezeu pentru multimea de Sfinti care au crescut in Biserica Sa, unde a inflorit si Sfantul Ioan Rusul! Nespusa este tresaltarea inimilor noastre cand iti aducem cantari de lauda, Sfinte Ioane, facatorule de minuni:

Bucura-te, icoana zugravita de Imparatul Ceresc spre intarirea credinciosilor;

Bucura-te, temei de impacare al celor biruiti de manie si rautate;

Bucura-te, bucurie a celor ce afla de minunile tale;

Bucura-te, dar dumnezeiesc in vietile noastre greu incercate de felurite necazuri;

Bucura-te, cel ce cu negraita dulceata ii indreptezi pe cei nepriceputi;

Bucura-te, dascalul si indrumatorul nostru pe calea virtutii;

Bucura-te, indreptatorul celor fara de socoteala;

Bucura-te, totdeauna izbavitor al celor care te cheama in primejdii;

Bucura-te, cel ce nu ai crutat osteneala pentru a face bunatate;

Bucura-te, ca ne dai ajutor cu imbelsugare in toata vremea;

Bucura-te, ca ne arati noua milele lui Dumnezeu;

Bucura-te, si pregateste-ne sa ne bucuram impreuna cu tine in Rai;

Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!

Condacul 13

O, Sfinte, Ioane, vlastar al Rusiei si faclie a Bisericii lui Hristos, primeste acum putina noastra rugaciune si nu ne lasa fara raspuns. Desi nu avem credinta celor ce au cerut ajutorul tau si l-au primit cu indestulare, credem ca ne poti ajuta si pe noi, ca sa slavim cu multumire Numele lui Dumnezeu prin laude si cantari: Aliluia!(Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarasi Icosul 1 si Condacul 1.

Rugaciune catre Sfantul Ioan Rusu

O, Sfinte Ioane, intru tot laudate si de minuni facatorule, primeste aceasta umila rugaciune de la noi, nevrednicii tai robi, caci catre tine ca la un grabnic folositor alergam noi, chemandu-te cu evlavie: vino, Sfinte, si vezi ranile si durerile noastre. Ia aminte la suspinele noastre, ca stim, Sfinte al lui Dumnezeu, ca desi ai patimit greu pentru dragostea lui Hristos, dar prin vietuirea ta ai aflat dar de la Dumnezeu, fiindca ne-am incredintat ca si dupa mutarea ta la viata cea vesnica cine a nazuit la ajutorul tau si ti s-a rugat cu credinta, nu a ramas neajutat. Ca cine te-a chemat si tu l-ai trecut cu vederea? Sau cine s-a rugat tie si nu l-ai auzit?
Minunile si ajutorul tau, Sfinte, ne-au facut si pe noi, pacatosii, sa alergam la ajutorul tau. Am auzit de minunea pe care ai facut-o trimitand prin rugaciune o farfurie de mancare din Procopie pana la Mecca. Am aflat de vindecarile tale minunate, de multimea de bolnavi care au aflat izbavire din suferintele lor. Credem ca Dumnezeu te-a proslavit prin minuni fara de numar. Oare pe noi ne vei lasa fara ajutor? Sa nu fim noi lepadati de la dragostea ta, Sfinte, chiar daca vietile noastre sunt pline de faradelegi.
Aducandu-ne aminte de mijlocirile tale binecuvantate, credem ca tu acelasi esti, Sfinte, astazi ca si atunci, si ca nimeni din cei ce se roaga tie nu ramane fara ajutor. Pentru aceea si noi, fiind scarbiti si in pagube, alergam la tine cu credinta si lacrimi, ingenunchind, si ne rugam tie, Sfinte Ioane, sa te rogi pentru noi lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Celui Ce n-a trecut cu vederea rugaciunea ta cea jertfelnica, ci te-a ascultat si te-a intarit si te-a primit in cerestile locasuri, Roaga-L sa departeze de la noi dreapta Sa manie, sa apere orasele, satele si toata tara noastra de seceta, de foamete, de furtuni napraznice, de cutremur, de boli si rani aducatoare de moarte, de navalirea asupra noastra a altor neamuri si de razboiul cel dintre noi.
Mijloceste, Sfinte Ioane, pastoritilor nostri ravna fierbinte catre Dumnezeu, purtare de grija pentru mantuirea sufleteasca a pastoritilor, intelepciune in purtare si invatatura, cucernicie si tarie in ispite; tuturor carmuitorilor purtare de grija fata de supusi, iar supusilor indeplinirea cu sarguinta a tuturor indatoririlor lor, ca astfel, in pace si cu cucernicie, sa petrecem veacul acesta. Sa ne invrednicim de impartasirea bunatatilor celor vesnice in Imparatia Mantuitorului nostru Iisus Hristos, Caruia I se cuvine cinste si inchinaciune, impreuna cu Tatal cel fara de inceput si cu Preasfantul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Rugaciune care se citeste la vreme de boala !

Bucurandu-ma de dumnezeiasca marire la care te-ai inaltat, o, Sfinte Ioane, indraznesc sa alerg la ajutorul tau pentru tamaduire. Stiu, Parinte, ca incercarile vin din randuiala lui Dumnezeu. Stiu ca prin boala trupului, sufletul se curateste, si ca rabdarea este rasplatita de Dumnezeu. Dar de multe ori norii negri ai deznadejdii imi tulbura mintea si ma departeaza de rugaciune.
De aceea dar, o, Sfinte, gasesc alinare in cugetarea la vindecarile tale minunate. Tu ai tamaduit multimea de copii spre bucuria parintilor lor. Tu ai indreptat spatele batranei garbove, tu ai dat sanatate femeii bolnave, spre bucuria copiilor ei. Tu l-ai vindecat pe batranul Atanasiei care s-a uns cu untdelemn din candela ta. Tu ai indepartat cheagurile de sange din capul Vasulei si l-ai tamaduit pe doctorul necredincios.
Stiind grabnica ta mijlocire, te rog, o, Sfinte Ioane, ia viata mea in mainile tale si mijloceste precum stii mintuirea mea. Daca voia Domnului este sa duc cu rabdare crucea bolii, da-mi putere si ajuta-ma sa nu cartesc din cauza neputintelor. Dar daca Bunul Dumnezeu se va milostivi de mine pentru rugaciunile tale, atunci sa ma tamaduiesti fara sovaiala, noule doctor fara-de-arginti, ca vazand aceasta sa-ti multumesc tie si sa-l laud in vecii vecilor pe Doctorul sufletelor si al trupurilor, prin cantarea: Aliluia!

Doamne ajuta...

ACATISTUL SFANTULUI LUCA AL CRIMEEI..PSALMODIAT DE PR. LEONTIE FUSA...

Acatistul Sfântului Luca al Crimeei, făcătorul de minuni

Troparul Sf. Ierarh Luca,

 glasul al 3-lea

„Nou sfânt al Mângâietorului te-a arătat pe tine, Luca, harul, în vremuri de necazuri şi prigoană, că bolile ca un doctor le-ai tămăduit şi sufletele ca un păstor le-ai călăuzit, Părinte cinstite, pildă a călugărilor şi a mirenilor, roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.”

Condacul 1

Veniţi, iubitorilor de sfinţi, cu căldură să lăudăm pe păstorul cel de Dumnezeu luminat al Simferopolei şi doctorul preaales: că în Rusia vieţuind ca un înger numele cel dumnezeiesc al lui Hristos a mărturisit; pentru care strigăm: Bucură-te, Sfinte Luca, vrednicule de minunare!

Icosul 1

Înger te-ai arătat, Părinte, în vremurile din urmă, între oamenii necăjiţi: că viaţă îndumnezeită ducând pe pământ, Sfinte Ierarhe Luca, dreptar te-ai făcut cu adevărat clerului şi mirenilor, pentru care strigăm ţie unele ca acestea:
Bucură-te, cel cu care se laudă toată Rusia;

Bucură-te, vas al cucerniciei;

Bucură-te, dreptar al păstoririi oamenilor;

Bucură-te, că pe Hristos bărbăteşte ai mărturisit;

Bucură-te, că vindeci neputinţele muritorilor;

Bucură-te, că legiuita căsnicie ai iubit;

Bucură-te, că odraslele ţi le-ai luminat;

Bucură-te, laudă sfinţită a credincioşilor;

Bucură-te, podoaba cinstiţilor episcopi;

Bucură-te, carte a cereştilor obiceiuri;

Bucură-te, Sfinte Luca, vrednicule de minunare!

Condacul 2

Moaştele sfinţilor din Kiev văzând, desfătările lumeşti ai urât şi către stadia credinţei îndreptându-te, Sfinte Luca, neabătut, cu bucurie strigai, prealăudate, cântarea îngerească: Aliluia!

Icosul 2

Amândouă cunoaşterile având, pe cea lumească şi pe cea dumnezeiască, întunericul celor fără de Dumnezai risipit, şi cu meşteşugul doctorilor îndeletnicindu-te, Sfinte Luca, cu ajutorul harului în nenumărate rânduri ai vindecat neputinţele muritorilor, drept care strigăm ţie unele ca acestea:

Bucură-te, scularea celor ce pătimesc;
Bucură-te, îmbărbătarea celor ce se tânguiesc;

Bucură-te, încetarea durerilor anevoie de vindecat;

Bucură-te, ridicarea oamenilor bolnavi;

Bucură-te, întărirea neclintită a celor cu frică de Dumnezeu;

Bucură-te, turn neclătinat al binecredincioşilor creştini;

Bucură-te, al doctorilor călăuzitor;

Bucură-te, cel ce înaripezi inimile celor nedreptăţiţi;

Bucură-te, cel ce rosteşti cuvintele înţelepciunii;

Bucură-te, cel ce închizi gurile celor fără de Dumnezeu;

Bucură-te, lăudător al Maicii Domnului;

Bucură-te, cela ce dobori pe vrăjmaşii ei;

Bucură-te, Sfinte Luca, vrednicule de minunare!

Condacul 3

Slava celor trecătoare şi nestatornice urând, ai îndrăgit nectarul înţelepciunii şi ca o albină iubitoare de osteneală ai cules, Sfinte Părinte Luca, mierea cunoştinţei dumnezeieşti, preacinsitite, lui Hristos Domnului tău, cântând: Aliluia!

Icosul 3

Dumnezeiască râvnă câştigând în sineţi, cele mai bune ai voit să cunoşti: că pe Hristos îndrăgind din toată inima, Sfinte Luca de Dumnezeu cinstite, har de sus ai primit, care insuflă pe toţi să strige ţie:
Bucură-te, prietenul adevărului;

Bucură-te, sfeşnicul cunoştinţei dumnezeieşti;

Bucură-te, dreptarul cel întocmai al ştiinţei tămăduirii;

Bucură-te, următor al doctorilor fără de arginţi;

Bucură-te, viţă cu multă roadă a viei lui Hristos;

Bucură-te, carte cu multe foi a înţelepciunii;

Bucură-te, că străluceşti ca o nouă stea;

Bucură-te, că vas al harului eşti;

Bucură-te, îndreptător precinstit al celor căsătoriţi;

Bucură-te, vas al uşurării celor bolnavi;

Bucură-te, întăritor al celor pe nedrept învinuiţi;

Bucură-te, cădere a potrivnicilor lui Dumnezeu;

Bucură-te, Sfinte Luca, vrednicule de minunare!

Condacul 4

Cu dumnezeiască râvnă haina preoţiei ai îmbrăcat ca un înger, Sfinte Luca, şi în mijlocul unui neam stricat ai lucrat, de Dumnezeu înţelepţite, poruncile Domnului tău, îndemnând pe cei dimpreună cu tine să cânte pururea cântarea: Aliluia!

Icosul 4

Auzit-ai glasul Domnului poruncind să ne ducem crucea cu bucurie: pentru aceasta toate necazurile, temniţele şi chinurile ai răbdat, Sfinte Luca, întărind turma ta, care cântă ţie cu veselie:
Bucură-te, urmaş al Apostolilor;

Bucură-te, slujitor al suferinzilor;

Bucură-te, chirurg al bolilor trupului;

Bucură-te, tămăduitor al bolilor duhului;

Bucură-te, dimineaţă prealuminată a vieţii slobode;

Bucură-te, certare neînduplecată a nedumnezeirii cumplite;

Bucură-te, că fără teamă necazurile ai îndurat;

Bucură-te, că te-ai depărtat cu bună îndrăznire de răutate;

Bucură-te, podoabă a poporului Rusiei;

Bucură-te, cel ce baţi pe amarii demoni;

Bucură-te, cel ce bagi cutremur în făcătorii de rele;

Bucură-te, spaima multor nelegiuiţi;

Bucură-te, Sfinte Luca, vrednicule de minunare!

Condacul 5

Nesuferind să fie scoasă icoana Născătoarei de Dumnezeu, ocară ai primit de la cei fără de Dumnezeu: că ai vrut să ai, Sfinte Luca, ajutătoare în meşteşugul tău puterea ei cea curată şi lui Hristos ai cântat, înţelepte, lauda: Aliluia!

Icosul 5

Ierarh al Domnului te-ai arătat, cu dumnezeiască chemare, ca să paşti cetele credincioşilor şi la tunderea în monahism numele Sfântului Apostol Luca în chip minunat ai luat, pentru care, veselindu-ne, strigăm ţie din inimă:
Bucură-te, veselia episcopilor;

Bucură-te, cinstea monahilor;

Bucură-te, pildă pentru cei feciorelnici;

Bucură-te, întărire a celor căsătoriţi;

Bucură-te, că ai îmbrăcat haina sfântă;

Bucură-te, că împotrivirile casnicilor tăi nu le-ai luat în seamă;

Bucură-te, cela ce ai săvârşit Jertfa înfricoşătoare;

Bucură-te, cela ce ai dorit împărăţia cerurilor;

Bucură-te, turn înalt al credincioşilor din Taşkent;

Bucură-te, fulger care loveşti nebunia necredincioşilor;

Bucură-te, Sfinte Luca, vrednicule de minunare !

Condacul 6

Ca un leu de puternic, uneltirile necredincioşilor desăvârşit le-ai surpat, preafericite, şi în trupul tău, ca un rob al lui Dumnezeu, ai purtat rănile lui Hristos şi ai plinit lipsurile necazurilor Lui, strigând: Aliluia!

Icosul 6

Neabătut te-ai luptat să păzeşti Biserica nestricată de vătămarea fraţilor mincinoşi; că tu, ca un episcop al lui Hristos, schismele clericilor ai înlăturat. Pentru aceasta ortodocşii te cinstesc, Sfinte, strigând:
Bucură-te, limbă a adevărului;

Bucură-te, stricare a necredinţei;

Bucură-te, a clericilor fără de rânduială mustrare;

Bucură-te, îndreptător al sfinţitei preoţimi;

Bucură-te, că înlături fără cruţare necurăţia eresurilor;

Bucură-te, că grabnic ai dat în vileag schisma cea urâtă de Dumnezeu;

Bucură-te, gură a acriviei dogmelor;

Bucură-te, băutură prea dulce a iconomiei;

Bucură-te, că prin tine au fost biruiţi demonii;

Bucură-te, că de tine s-au veselit îngerii;

Bucură-te, luminător al întregii Biserici;

Bucură-te, izbăvitor al Rusiei din rătăcire;

Bucură-te, Sfinte Luca, vrednicule de minunare!

Condacul 7

Singur rămânând în surghiunuri, Sfinte, înălţai lui Hristos cântare şi sămânţa vieţii, Părinte, ca un înţelept plugar aruncai în suflete, iar secerând belşug de spice, strigai: Aliluia!

Icosul 7

Ca pe un nou ierarh şi doctor dumnezeiesc, vistierie a harului lui Hristos, mărturisitor al dogmelor şi păstor al Crimeei prealăudat, te cinstim cu toţii, Sfinte Luca, strigând întru veselie:
Bucură-te, călăuzitor al Taşkentului;

Bucură-te, hrănitor al celor flămânzi;

Bucură-te, că prin tine a primit sfinţire Siberia;

Bucură-te, că prin tine bărbaţii închişi au primit izbăvire;

Bucură-te, că prin multe locuri ale Rusiei ai pribegit;

Bucură-te, că în lanţuri, ca un răufăcător, multe ai pătimit;

Bucură-te, că de tine s-au înspăimântat cugetătorii de rele trimişi în taină;

Bucură-te, dumnezeiască linişte a celor osândiţi împreună cun tine;

Bucură-te, că prin tine şi-au căpătat vederea cei orbi;

Bucură-te, că prin tine au fost păziţi pruncii;

Bucură-te, lauda preoţilor cinstiţi;

Bucură-te, cutremur al celor nelegiuiţi;

Bucură-te, Sfinte Luca, vrednicule de minunare!

Condacul 8

Ca un străin între străini ai fost socotit, Părinte, viaţă străină petrecând: căci ca un venetic mutându-te dintr-o cetate a Rusiei în alta, Fericite, numele cel mare al lui Hristos l-ai propovăduit cu tărie, strigând: Aliluia!

Icosul 8

Socotit-ai sfânta credinţă a lui Hristos, Părinte, bogăţie mai presus de toate bogăţiile şi ca pe un mărgăritar ai arătat-o credincioşilor, Sfinte. Pentru aceasta cu dragoste cântăm ţie cântare de mulţumire:
Bucură-te, arhiereu fără de arginţi;

Bucură-te, împreună-cetăţean al cetelor de sus;

Bucură-te, tovarăş bun în surghiunul amar;

Bucură-te, priceput doctor al bolilor de ochi;

Bucură-te, că ai alungat pe ispititorii cei nevăzuţi;

Bucură-te, vindecarea orbilor;

Bucură-te, că necredincioşii nu te puteau suferi;

Bucură-te, îndreptătorul preotului Martin;

Bucură-te, că ai adus la credinţă ţinuturile din miazănoapte;

Bucură-te, laudă a răbdării întru credinţă;

Bucură-te, cântare de bucurie întru necazuri;

Bucură-te, Sfinte Luca, vrednicule de minunare!

Condacul 9

Toată cetatea Turuhanskului s-a ridicat pentru tine, de Dumnezeu purtătorule, şi te-a cerut: că, aflând de mulţimea faptelor bune şi a vindecărilor săvârşite de tine, slăveau pe Domnul, Cel ce te-a proslăvit pe tine, strigând: Aliluia!

Icosul 9

Cuvinte ale cunoştinţei de Dumnezeu, învăţături ale bunei credinţe şi dogme ortodoxe vărsa gura ta, Părinte, şi curgerea neştiinţei, Sfinte Luca, o ai oprit, luminând pe cei dimpreună cu tine, care strigă unele ca acestea:
Bucură-te, luminătorul celor învăţaţi;

Bucură-te, nimicitorul vrăjmaşilor întunecaţi;

Bucură-te, veselia celor ajutaţi de tine;

Bucură-te, mângâierea slujitorilor lui Hristos;

Bucură-te, pom cu roade multe şi frumoase;

Bucură-te, floarea preabineînmiresmată a sfinţilor lui Dumnezeu;

Bucură-te, că peste puterile vrăjmaşe călcat-ai cu îndrăzneală;

Bucură-te, că pe cugetătorii de rele în vileag i-ai dat fără teamă;

Bucură-te, semn de biruinţă al învăţăturii dumnezeieşti;

Bucură-te, că prin tine află odihnă cei suferinzi;

Bucură-te, că în surghiun cu bucurie te-ai nevoit;

Bucură-te, că ai împodobit locaşurile sfinte;

Bucură-te, Sfinte Luca, vrednicule de minunare!

Condacul 10

Cugetare sănătoasă având, cu bucurie ai suferit tânguirile trupului, Sfinte Ierarhe. Că în focul multor ispite ca aurul te-ai luminat, Sfinte Luca slăvite, şi cu adevărat pildă te-ai făcut nouă, celor care strigăm: Aliluia!

Icosul 10

Îngrădit fiind cu lucrările lui Hristos cele sfinte, nebunia necredincioşilor cea te multe feluri o ai surpat, Sfinte Luca slăvite, şi pe culmile harului ai suit, minunate lucruri săvârşind pentru poporul ce cântă ţie:
Bucură-te, că ai fost legat pentru Domnul;

Bucură-te, propovăduitorule al mântuirii;

Bucură-te, că ai îmbrăcat haina celor întemniţaţi;

Bucură-te, că în cumplitele închisori ai sălăşluit;

Bucură-te, că ai risipit uneltirile zbirilor;

Bucură-te, că ai nimicit cursele dracilor;

Bucură-te, că pe necredincioşi i-ai întors spre cele mai bune;

Bucură-te, că ai însufleţit pe cei osândiţi împrueună cu tine;

Bucură-te, al rasei fierbinte apărător;

Bucură-te, al multor minuni mijlocitor;

Bucură-te, iubitor al rugăciunii către Hristos;

Bucură-te, al semnelor rele nimicitor;

Bucură-te, Sfinte Luca, vrednicule de minunare!

Condacul 11

Către cele de sus înălţându-ţi ochii, mintea şi inima, Sfinte Ierarhe, iar dimpreună cu ele şi mâinile, mila lui Hristos căutai în rătăcirile din surghiun, fericite, strigând: Aliluia!

Icosul 11

Foc ce a luminat cu razele sale cetatea Simferopole şi toate ţinuturile din jur te-ai arătat la bătrâneţe, Sfinte Luca, şi ai sfinţit poporul de Dumnezeu iubitor, cela ce a rămas nestrămutat în credinţă şi aduce ţie laude ca acestea:
Bucură-te, dreptar al purtătorilor de rasă;

Bucură-te, că ai fost de un obicei cu Apostolii;

Bucură-te, părtaş al tainelor lui Hristos;

Bucură-te, că ai certat pe clericii nesupuşi;

Bucură-te, pildă însufleţită a cinului sfinţit;

Bucură-te, icoană preaaleasă a episcopilor binecinstitori;

Bucură-te, că de săraci ca un iubitor de oameni ţi-ai amintit;

Bucură-te, că pe credincioşi i-ai învăţat cele plăcute lui Dumnezeu;

Bucură-te, că eşti vrednic de bune laude;

Bucură-te, că mijloceşti noi semne;

Bucură-te, pildă de arhipăstor bun;

Bucură-te, păstor al poporului iubitor de Hristos;

Bucură-te, Sfinte Luca, vrednicule de minunare!

Condacul 12

Har de sus având, la bătrâneţe ai fot luat de pe pământ la cele de sus şi alergarea bine ai săvârşit, cu cetele puterilor înţelegătoare fiind, slăvite Luca, socotit şi dimpreună cu acestea cântând: Aliluia!

Icosul 12

Laudă cântând ţie, cu credinţă ne închinăm sfintelor tale moaşte, de Dumnezeu purtătorule, că precum un izvor de har tămăduieşti bolile celor ce cinstim vieţuirea ta, pentru care strigăm ţie unele ca acestea:

Bucură-te, bărbat purtător de semne;

Bucură-te, vindecător al rănilor aducătoare de moarte;

Bucură-te, lance nefrântă a doctorilor;

Bucură-te, lăcaş preafrumos al episcopilor;

Bucură-te, sălaş neprihănit al dragostei lui Hristos;

Bucură-te, nume preadulce casnicilor lui Dumnezeu;

Bucură-te, ca ai primit cununa ce nu se ofileşte;
Bucură-te, că ai gonit taberele drăceşti;

Bucură-te, alungare a toată răutatea;

Bucură-te, dulce cântare a toată Rusia;

Bucură-te, mângâietor al sfintelor mănăstiri;

Bucură-te, cel ce ne întăreşti şi pe noi, sărmanii;

Bucură-te, Sfinte Luca, vrednicule de minunare!

Condacul 13

O, prealăudate părinte, culme a episcopilor şi rugător pentru toată lumea, nu înceta a mijloci pe lângă Hristos ca să ne dăruiască iertare de păcate, încât să strigăm fierbinte: Aliluia ! (de 3 ori)

Rugăciune pentru bolnavi

Sfinte Ierarhe mărturisitor, învăţătorule al adevărului şi doctore fără de arginţi, Sfinte Luca, ţie plecăm genunchii sufletului şi ai trupului şi, căzând la cinstitele şi tămăduitoarele tale moaşte, pe tine te rugăm, precum fiii pe tatăl lor: auzi-ne pe noi, păcătoşii, cinstite părinte, şi du rugăciunea noastră la milostivul şi iubitorul de oameni Dumnezeu, ca unul care stai înaintea Lui dimpreună cu toţi sfinţii. Credem că ne iubeşti cu aceeaşi dragoste cu care i-ai iubit pe fraţii tăi, când vieţuiai în această lume.
Meşteşugul doctorilor stăpânind, în multe rânduri cu ajutorul harului suferinţele celor bolnavi ai vindecat, iar după cinstita ta adormire, Stăpânul tuturor a arătat moaştele tale izvor de tămăduire: că felurite neputinţe se vindecă şi putere se dăruieşte celor ce cu evlavie le sărută şi cer dumnezeiasca ta mijlocire.
Pentru aceasta ne rugăm ţie cu căldură, care ai primit harul tămăduirilor: pe fraţii noştri (N) cei bolnavi şi cumplit înfivoraţi de suferinţă cercetează-i şi vindecă-i de neputinţele care îi stăpânesc.
Cu totul cinstite şi preasfinte părinte Luca, nădejdea celor bolnavi, care zac în patul durerii, nu uita pe fraţii noştri (N) şi dăruieşte-le vindecare, iar nouă tuturor cele spre bucurie, ca şi noi dimpreună cu tine să slăvim pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, o Dumnezeire şi o Împărăţie, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne ajuta...

MORMANT VARUIT PE DINAFARA,PUTREGAI PE DINAUNTRU,CRESTINII ZILELOR NOASTRE

„Hristos îi mustră pe farisei pentru umblatul lor după slavă deşartă, numindu-i „morminte văruite” şi spunându-le: „făţarnicilor” (Matei 23, 27). Că slava deşartă. este pricina tuturor relelor şi pricina pieirii lor. Nu i-a numit numai morminte văruite, ci a spus că sunt plini de necurăţie şi făţărie. Spunea acestea ca să arate pricina pentru care n-au crezut; n-au crezut pentru că sunt plini de făţărnicie şi nelegiuire.



Şi astăzi sunt mulţi oameni la fel ca și cărturarii şi fariseii. Se împodobesc pe din afară, dar pe dinăuntru sunt plini de toată nelegiuirea. Şi astăzi mare e grija şi multe sunt chipurile curăţirii pe din afară; dar pentru curăţirea sufletului, nici o grijă. Dacă ai zgândări puţin de tot conştiinţa unui om, ai da peste grămezi de viermi, peste venin şi peste duhoare nespusă, adică poftele cele desfrânate şi rele care sunt mai necurate decât viermii.



Că fariseii şi cărturarii sunt aşa nu-i atât de grozav, deşi e grozav, dar ca noi, care am fost învredniciţi să fim temple ale lui Dumnezeu, noi să ajungem dintr-o dată morminte pline de atâta duhoare, da, asta este culmea ticăloşeniei. Cât de mare ne e, oare, ticăloşia când ajunge mormânt locul unde locuieşte Hristos, unde a lucrat Duhul Sfânt, unde s-au săvârșit atâtea taine? Câte bocete şi plânsete nu trebuie scoase când mădularele lui Hristos ajung morminte pline de necurăţie?



Gândește-te, omule, că te-ai născut a doua oară, gândește-te la darurile de care ai fost învrednicit; gândește-te la haina ce-ai primit, că ai fost făcut templu de nesfărâmat, că ai fost făcut templu frumos împodobit. N-ai fost împodobit cu aur, nici cu mărgăritare, ci cu Duhul Sfânt, mai de preţ decât aurul şi mărgăritarele. Gândește-te că nimeni nu zideşte mormânt în oraş; aşadar nici tu nu poţi fi mormânt în cetatea cea de sus. Dacă nu-i îngăduit să zideşti mormânt în oraş, aici pe pământ, cu atât mai mult acolo.



Dar, mai bine spus, chiar aici pe pământ eşti de râsul tuturor dacă plimbi un suflet mort; dar nu numai că eşti de râs, dar mai fug şi toţi de tine. Spune-mi, nu s-ar da toţi la o parte, n-ar fugi toţi de tine dacă ai plimba de colo până colo un cadavru? Gândește aşa şi de sufletul tău! E mult mai groaznic să plimbi prin lume un suflet omorât de păcate, un suflet stricat, decât un cadavru. Cine va avea, dar, milă de un astfel de suflet? Nimeni! Când tu nu ai milă de sufletul tău, cum va avea milă de el un alt om când tu te porţi atât de crud cu propriul tău suflet, ca un duşman, ca un vrăjmaş?



Ce n-ai face, oare, unui om care ar îndrăzni să îngroape un mort acolo unde dormi şi mănânci tu? Tu însă îngropi sufletul tău mort nu acolo unde mănânci, nici acolo unde dormi, ci în biserică, între mădularele lui Hristos, şi nu te temi că are să cadă de sus mii de trăsnete şi fulgere pesta capul tău? Cum îndrăzneşti, dar, să păşeşti în biserica lui Dumnezeu, în templul cel sfânt, când iese din tine o duhoare atât de grea?



Ai primi cea mai cumplită pedeapsă dacă ai duce un mort în palatul împărătesc şi l-ai îngropa acolo. Gândește-te ce cumplită, ce mare pedeapsă vei primi pentru că intri în biserică şi umpli casa cea sfântă a lui Dumnezeu cu atâta duhoare!



Adu-ţi aminte de femeia cea păcătoasă, care a uns cu mir picioarele lui Hristos şi a umplut toată casa cu bun miros. Tu însă faci cu totul altceva în casa lui Dumnezeu. Spui că nu simţi duhoarea ce iese din tine?



Dar asta mai ales e grozăvia bolii; de aceea nici nu te poţi vindeca; eşti mai bolnav decât cei care au răni pe trupurile lor, de care nu te poţi apropia din pricina mirosului greu ce iese din rănile lor. Cei bolnavi de astfel de boli simt mirosul rănilor lor; boala lor nu merită osândă, ci milă; boala ta însă, ură şi osândă”.







(Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, traducere de Pr. D. Fecioru, în „Părinți și Scriitori Bisericești”, vol. 23, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994, pp. 832-833)



sursa.. http://www.doxologia.ro/vietile-sfintilor/cuvant-de-folos/mormant-varuit-pe-dinafara-putred-pe-dinauntru 

 Doamne ajuta

PUTEREA SFANTULUI MASLU MINUNI SI EXORCIZARI partea 2

Continuarea la blogul anterior partea I , accesati aici:

http://crestiniisecolului21.blogspot.ro/2013/03/puterea-sfantului-masluminuni-din.html


Acum sa va redau transcrierea ultimei parti din carte PUTEREA SFANTULUI MASLU

Daca mai traia,cred ca era omorata de mult de noi...Dar n-a mai rabdat-o Creatorul vostru...Aoleuuu!...
Unde sa ma duc?...Degeaba ii face pomeni(la vrajitoarea Gheorghita)!Ca i le dam noi in cap! I le turnam in cap acolo in iad,degeaba ii fac pomeni!...A noastra e in veci!...A murit beata;nespovedita,neimpartasita...A noastra e!
Sufletele care au apucat sa fie in iad,nu mai pleaca usor din iad!..Nu mai pleaca!Degeaba va rugati pentru ele,daca n-au facut fapte bune cand traiau in lumea aceasta!...Aoleuuu,sunt blestemat,de aceea va spun tot!...De n-as fi fost blestemat,nu v-as fi spus nimic...Sunt blestemat,de aceea va spun tot!...Nuuuu!...Moare, daca plec eu! Ea moare daca plec eu!...Aoleuu!...Aoleuuu!...Rabdarea ne omoara pe noi!Noi aducem asupra oamenilor manie,sa se omoare intre ei,sa se batjocoreasca,sa se certe,sa se bata...Sa avem ce scrie...Mai fa si din lume(pacate)!Ca esti din lume!Ce te uiti numai la cer?Ce te gandesti numai la cer?...
Rar intalnim asa crestini!..Ne-am luptat in zadar!... Cate suflete puteam sa acaparam!...
Poate sute de suflete castigam in atatia ani!Sau mii de suflete!...Vai de mine,ce sa ma fac?..Vai de mine!
Imi ia gradul!Imi ia gradul!... Ca sunt capetenie!Sunt capetenie!.. ce sa fac?..

Smereste-te!i-a spus un crestin.Si te vei mantui.

Iar demonul i-a raspuns:

Nu pot sa ma smeresc eu!Din mandrie am cazut din cer!Am gandit sa mut scaunul mai sus.Decat am gandit si m-a aruncat.
Si noi acum avem necaz pe crestini.Noi n-avem treaba cu cine ne face voile(cine face pacate)Noi ne luptam cu crestinii care nu ne fac voile(nu fac pacate).Pe noi nu ne ataca chiar postul,ca si noi postim si noi...priveghem...
Pe noi ne ataca rugaciunea,smerenia si milostenia..Astea ne ataca si ne distrug..si cainta si umilinta ne ataca mai rau.Aoleuuu!..Spun tot..Spun tot,dar sa ma lasati in pace.Sa ma lasati in pace,ca spun tot...(dupa aceasta a urmat imediat Sfantul Maslu).

LA AL SAPTELEA SFANT MASLU din 27 ianuarie

Dupa terminarea Sfintei Liturghii,bolnava a fost la slujba de Sfant Maslu si muncita la fel de cumplit de demoni.Chiar din momentul intrarii in incapere,diavolii au inceput a striga:

Nu-i bolnava! E fermecata!... Cat am chinuit-o toata noaptea...Dar degeaba...Ma arde numele Lui(Iisus Hristos)!...Biruitorul iadului...E FOARTE MILOSTIV CU VOI...Nu pot sa ma smeresc!Eu din mandrie am cazut!..Nu te mai lupta cu mine!Noi avem necaz pe ea!Nu vrem sa se duca in rai!..Nu stiti voi ce ma asteapta pe mine!Vai de pielea mea!...Ma bate de ma face cobza!...Puteam sa acaparam multe suflete...Vai de mine!Mai sunt si capetenie!...Nu-mi place rabdarea mie!..

Cand se citea prima Evanghelie,diavolul zicea:

Ce rau fac?..Ce-mi faceti voi preotii!..Voi sunteti mai sfinti decat ingerii!Aveti DAR mare!...Noi nu ne iubim intre noi!Nu ne place PACEA si DREPTATEA ...Din pantece am pus-o pe maica-sa s-o omoare! Cate nu i-am facut!...Degeaba!N-am stiut ce e in mintea ei!...Mare necaz am pe voi preotii!Ca, rugaciunile voastre ne chinuie pe noi..Bogatii sunt robii nostri..Sa blesteme,ca sa-i dau drumul!Toate sagetile sunt asupra ei...

LA AL OPTELEA SFANT MASLU din 28 ianuarie

La inceperea Sfantului Maslu,dupa un tipat ingrozitor,cand bolnava Maria a fost adusa in fata preotilor pentru inceperea slujbei,diavolul a strigat:

Cate-i fac!..Cate-i fac!..si nu se satura! N-am mai putut vedea atata rabdare! Carteste si blesteama ticaloas-o! Nu vezi ca nu te scapa nimeni? Carteste si blesteama ticaloas-o! Sunt cumplit!..sunt foarte cumplit! Mai cumplit decat femeia aceea,de pe vremea lui Antonie cand m-a scos Pavel cel simplu(cel prost)
Ce patesc eu intre preoti!.. NU TOTI VA MANTUITI DIN PREOTI! Aveti un IAD foarte mare voi(preotii),care ne faceti voile(ne faceti pacate)! Nu stiu ce sa ma fac! Ca aurul in foc..Ca aurul in foc,am incercat-o!...Unde sa ma duc fara suflet? Fa ca mine,ca ai sa mori ticaloas-o!..Noi suntem tot iadul asupra ta!Eu nu te cunosc... De aceea am venit sa te chinui! N-am stiut ca Domnul vostru va cunoaste inimile si gandurile! 
Degeaba o chinui, nu vezi ca nu blesteama! Degeaba o chinui! Degeaba!...
Stiu ca n-o sa blesteme!Aoleuuu!

Intr-un moment de revenire,bolnava Maria,striga dupa ajutor la Dumnezeu.La care diavolul imediat a inceput-o sa ameninte:

Aoleuuu  Te jupoi! Fa-mi voile Te jupoi! Fa-mi voile! Sunt blestemat! Sunt blestemat de Cel ce-a facut cerul si pamantul,sa va spun tot,sa va spun tot ce va fac eu voua crestinilor!..
Nu mai am nimic scris,cu ce sa ma duc la ''intunecime''!Nu mai pot s-o opresc nici la vami!..
Ma distrugeti!
O pierdem!..Cine nu are credinta, intru in ei! Aoleuuu! 
De unde ai atata putere,ticaloas-o,sa te lupti cu mine? De unde ai?..E botezata de doua ori! Ma raneste!(al doilea botez,este suferinta si pocainta).

In timpul citirii Evangheliei  a treia, la cuvintele''..si umbland sa propovaduiti, zicand: ca s-a apropiat Imparatia cerului'',diavolul,a strigat:

Aproape e ! Aproape e!  De aceea ne luptam atat!  E aproape!...Dupa ce trec vamile, ii azvarlim de la ultima vama direct in iad pe crestinii(doar cu numele).
Iisuse,mi-e frica si mie de iad! Ma tem!..Ca stiu ce pedeapsa mare iau!
Ca am chinuit-o atata timp!..O pierdem! O pierdem! O castiga Hristosul vostru!
El i-a stiut inima si gandul,dar mi-a ingaduit s-o chinui!..Tot iadul nu-i in stare de un suflet!
Vai ce jale e in iad pentru sufletul acesta  pierdut! Vai ce jale eee!... 

La Evanghelia a patra,diavolul a mai spus:

Eu sunt mai cumplit! Sunt foarte cumplit! Mai rau cum a fost femeia aceea de pe timpul lui Antonie,cand m-a scos Pavel cel simplu dupa 30 de zile de post! Nemancat,neband apa si m-a scos!..
Gheorghita striga din iad s-o ierte!Chiar daca o iarta ea(Maria) n-o mai iarta Hristos!...
Ioana(mama gheorghitei)striga!..Nu poate sa moara, pana nu se ducea Maria s-o ierte!..
De 24 de ani sunt trimis in curtea ei si sunt legat da viata ei!...

LA AL NOUALEA SFANT MASLU din 28-29 ianuarie

Ai sa mori, nu te mai lupta cu mine! Cine nu are credinta,intru in ei!Cine nu are credinta tare,intru in ei!
Ai sa scapi de mine,ai sa scapi de mine! Mai ai putin si scapi! Mi-am pierdut toata osteneala!...O pierdem! O castiga Hristos! O pierdem si noi,o pierdem! O pierde lumea! O pierde lumea,o pierd si eu,o pierdeti si voi(face parte din treime).
Este aleasa pentru Ierusalim(Rai) si ma zdrobeste!
N-am stiut ca lucreaza cu taina Domnul vostru! N-am stiut! De aceea mi-a ingaduit s-o chinui.
Ce sa ma fac?
Ai spus s-o chinui,Doamne,dar de suflet sa nu ma apropii! 
Intru in crestini ca nu vreau sa merg in iad!
Ca ma tem,ma tem! E pedeapsa mare in iad! Nu vreau sa ma duc in iad,ma tem si eu!
De ce postesti , nu vezi ca mori? Cine imi face voile,nu le fac nimic! Aproape toata lume am acaparat-o,toti imi slujesc mie!...M a topesc ca ceara,pier ca focul,ies ca flacara!Cine nu are credinta tare,intru in ei (prin diferite pacate)! Intru in voi,sa-mi faceti voile(pacate)!!!

CE CREDETI CA VA MANTUITI ASA USOR??? Unu la mie daca reuseste sa urce vamile!
Eu va arunc de acolo pentru orice greseala nemarturisita.. in iad!..Ce patesc eu printre preoti! Aoleuuu! Scapa de noi,scapa! 
Mai are putin si scapa! Dar noi n-avem nevoie de trup.Noua ne trebuie sufletul. 
Il pierdem! Ce sa ma fac? Ce sa ma fac? Nu mai am nimic scris! Ce sa ma fac? Cu ce sa ma prezint eu la ''intunecime''?
S-a dus toata osteneala mea!M-am ostenit degeaba,vai de mine!
Este alegerea pe pamant!A inceput alegerea!(din1993).

Nu te mai lupta cu mine! Ma sfintesc si eu;ma sfintesc si eu de atata anafora si agheazma , ma sfintesc!..Ma fac din duh necurat,duh curat! 
Ma sfintesc..Nu ma duc in iad,ca ma temmm de iad! Ma arde rau!..
Ma tem!..Nu stiti ce osanda va asteapta daca faceti voile mele!..Nu stii ce osanda am ! 
Am osanda mareee!Ma tem de iad!...
Nu ma chinui Iisuse! Nu ma pedepsi! Nu ma trimite in iad! Lasa-ma sa mai incerc...sa se aleaga dreptii de pacatosi! Lasa-ne sa ne mai luptam cu dreptii!
Unde sa ma duc?Nu stii ce raspundere am pentru sufletul ei,ca m-am ostenit degeaba atatia ani!
Degeaba! Puteam acapara in atatia ani,sute de suflete,ca pe voi,crestinii repede va fac sa gresiti si va amagim!..

Imi faceti repede voile noastre! Va las sa va duceti la biserica. Acolo la slujbe va pun sa vorbiti,va scot afara din biserica in timpul liturghiei,sa stati la taifas si sa radeti in biserica si asa va scriem mereu!...
Va pun sa va ganditi in alta parte in timpul slujbei,acasa,la copii,la vaci,la porci....(etc.)
Eu nu v-as mai spune nimic,dar sunt blestemat sa va spun tot,cu puterea Celui ce a facut cerul si pamantul.M-a blestemat sa va spun tot! 

Credeam ca moare cate i-am facut. Credeam ca gata,am omorat-o! De unde o fi avand atata putere sa se lupte cu mine,nu stiu!...Nu te mai lupta cu mine,ticaloaso! Fa-mi voile!..Mie imi place MANIA,ca sa pot prinde acolo tot crestinul...Rabdarea, rabdarea ma omoara!..Ma ineaca tamaia!
Scoateti-o afara ,ca ma ineaca tamaia!..Tamaia iadului e tutunul! Tamaia iadului e tutunul! Cine fumeaza este al nostru...
Nu vreau sa ne ia crestinii locul in cer! Nu vreau!...avem ura mare pe voi, crestinii, care va luptati cu noi!...
Din mandrie am cazut noi si ne-a aruncat din cer!...Doar cat am gandit sa ne mutam scaunul mai sus si ne-a aruncat in groapa...In fundul pamantului(iad) ne-a aruncat!...

 Crestinii ortodocsi cei drepti se mantuiesc!...restul nuuuu...

De la a treia Evanghelie,bolnava a stat in nesimtire si n-a mai vorbit nimic pana dimineata.
Credeam ca ori se vindeca,ori moare.
Insa toti se rugau pentru Maria s-o scape Dumnezeu de diavoli si s-o faca sanatoasa.
Vineri dimineata  bolnava a inceput a vorbi.O durea inima...
Apoi,indata i s-a citit randuiala cuvenita si a fost impartasita cu Trupul si Sangele lui Hristos.
La amiaza vorbea cu toti si era bucuroasa .Fata ii iradia bucurie si lumina.
Dar se simtea foarte obosita dupa atat chin.
Insa mereu zicea:''Pentru pacatele mele am fost chinuita"!
Alteori zicea:''doar nu este mai tare el decat Hristos"!
Sambata ,30 ianuarie,la praznicul Sfintilor Trei Ierarhi,Maria a luat parte la Sfanta Liturghie,
apoi s-a dus la casa ei,insotita de parinti si de rude.

CATEVA CONCLUZII

Din tot ce ne invata Biserica,Sfintii Parinti si Insusi Mantuitorul despre diavoli si despre oameni demonizati trebuie sa stim urmatoarele:
 1.Diavolii nu intra in oameni fara ingaduinta lui Dumnezeu,din cauza unor grele pacate personale sau ale intregii familii;
 2.Diavolii chinuiesc numai trupul celor posedati,atat cat li se ingaduie,dar nu au voie niciodata sa se atinga de sufletul lor;
 3.Chinurile ce le patimesc cei posedati de duhuri rele sunt considerate de Biserica drept canon de ispasire a pacatelor facute in viata si,in unele cazuri,o arvuna a osandei vesnice daca demonizatii refuza pocainta,cum sunt ateii,sectantii si cei ce mor in pacate grele.
 4.Cele mai mari pacate care duc la demonizare sunt pacatele impotriva Duhului Sfant(necredinta,hulirea lui
Dumnezeu,injuraturile,lepadarea de dreapta credinta) si pacatele strigatoare la cer(avortul.crima,furtul celor sfinte(impartasanie fara spovedanie),vrajitoria de tot felul,sodomia,desfranarea,adulterul,betia si orice alt pacat greu care ucide sufletul omului).
 5.Izbavirea de diavoli,care este o minune a lui Dumnezeu,se poate dobandi numai prin multa rugaciune,cu post aspru,prin credinta tare si staruitoare,prin spovedanie curata si Sfanta Imartasanie,prin rabdare si smerenie profunda si prin molitfele speciale,dezlegari la Sfantul Maslu,repetate de mai multe ori,la biserici si manastiri,la Sfintele Moaste si la Icoane facatoare de minuni.
 6.In majoritatea cazurilor,diavolii izgoniti din oameni se intorc la vrajitoarele care i-au trimis sau intra in animale si in alti oameni cu pacate grele.care nu vor sa se pocaiasca.
In unele cazuri ei pot intra si in preoti,daca acestia nu postesc si nu se roaga permanent cu mare credinta.

7.In cazul de fata,se constata un fapt foarte rar si important pentru noi si anume;

    -in aceasta femeie,Maria,au fost mai multi diavoli,  ''o capetenie'', cum singuri au recunoscut;
    -in urma cu 10 ani(azi 20 ani),diavolii au fost trimisi de o vecina vrajitoare,Gheorghita impreuna cu mama ei,Ioana,pentru ca tanara a refuzat sa se casatoreasca cu fiul ei Nicolae,cum reiese din ''marturisirea'' diavolilor;
    -diavolii isi marturisesc,siliti de Dumnezeu,scopul principal pentru care intra in om,si anume chinuirea trupului si pierderea sufletului in iad;
    -ei marturisesc,de asemenea,neputinta lor,locul de unde vin,rolul satanic al vrajitoarelor,metode ce le folosesc pentru amagirea crestinilor si armele prin care pot fi izgoniti din oameni: rugaciunea,postul,smerenia inimii,rabdarea chinurilor,milostenia,Sfanta Cruce,slujbele Bisericii,pocainta si Sfantul Maslu;
   -diavolii recunosc ca au cazut din mandrie si nu mai au mantuire,pentru ca nu se pot smeri.Ba ,se silesc sa nu le ia locul in cer crestinii iubitori de Hristos;
    -diavolii se tem si ei de iad,de cumplitele chinuri care ii asteapta dupa Judecata de Apoi,in timp ce multi crestini nu se cutremura de iad si zac in pacate grele,fara pocainta pana la moarte;
   -diavolii marturisesc ce mare valoare are sufletul omului si timpul dat pentru pocainta;
   -scopul diavolilor este pierderea sufletelor si osandirea in iad,impreuna cu ei;
   -diavolii recunosc ca SECTANTII''' nu se mantuiesc'',fiind lipsiti de Biserica si de Sfintele Taine;
   -diavolii sunt si ei neputinciosi si se tem de cei ce se pocaiesc,de Sfanta Cruce,de Sfanta Liturghie si de Tainele Bisericii;
   -diavolii urmaresc un singur lucru,,pierderea sufletelor noastre si folosesc toate armele lor-ateism,lepadare de ortodoxie,desfaru,betie,ucidere,distractii inselatoare,sulemenire(machiaje),ura intre oameni,vrajitorie etc.. pentru a rapi cat mai multe suflete in iad.

Daca traim cu Hristos in iubire,in smerenie,in pocainta in fiecare zi si fapte bune si nu parasim Biserica,diavolii nu au nici o putere asupra noastra,caci ingerii lui Dumnezeu si harul Duhului Sfant,ne ajuta pe calea mantuirii.Amin

Arhimandrit Ioanichie Balan
Manastirea Sihastria an 1993

Doamne ajuta si rugati-va si pentru cel ce sa ostenit la acest blog..iertati-ma