“Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!”
Doamne, dă-mi ca întru liniştea sufletului să primesc orice-mi aduce ziua de azi.
Ajută-mi Doamne să mă încredinţez cu totul voii Tale cu mine.
Îndrumează-mă şi sprijineşte-mă în fiece clipă a acestei zile.
Orice mi s-ar întâmpla în ziua de azi învaţă-mă să le
primesc cu linişte şi credinţă tare, că toate vin din voia Ta cea sfântă.
Îndrumează Tu gândirile şi simţirile mele în toate
cele spuse şi făptuite de mine.
Fă ca în faţa întâmplărilor neaşteptate de tot felul să nu uit că toate de la Tine sunt.
Învaţă-mă ca să-i socotesc pe toţi fraţii mei de aici cu dreptate şi înţelegere şi să nu supăr sau să chinuiesc pe nimeni.
Dă-mi Doamne să duc greutatea zilei cu tărie şi să
primesc tot ce vine în ziua aceasta.
Îndrumează Tu voia mea şi învaţă-mă să mă rog, să
cred, să nădăjduiesc să iert şi să iubesc.
Amin.
„POMENEŞTE-MĂ, DOAMNE, CÂND VEI VENI ÎNTRU ÎMPĂRĂŢIA TA!” (Luca 23, 42)
„Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei,
al grijii de multe, al iubirii de stăpânire

şi al grăirii în deşert nu mi-l da mie.

Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi
al dragostei, dăruieşte-l mie, slugi Tale.


Aşa Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşalele mele şi să nu osândesc pe fratele meu,
că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin”.

CRUCE FACATOARE DE MINUNI DIN ATENA

Se afișează postările cu eticheta CUM. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta CUM. Afișați toate postările

14.07.2012

CUM TREBUIE SA NE CONCENTRAM MINTEA LA RUGACIUNE..SF.TEOFAN ZAVORATUL








Ce să facem când mintea noastră aleargă încoace și încolo și nu putem să o adunăm la rugăciune?
Când suntem singuri acasă, putem să amânăm începerea rugăciunii, sau dacă deja am început-o, să o întrerupem pentru puțin. Dacă nici după această scurtă pauză, mintea nu conlucrează cu voința, atunci nu avem altceva de făcut decât să îi impunem cu forța, fie că vrea, fie că nu vrea, să se concentreze la rugăciune, desigur, în măsura în care este cu putință. În Biserică, iarăși, câteodată nu auzim sau nu înțelegem cele ce se cântă, se citesc sau se rostesc. În aceste situații, stați cu mintea înaintea Domnului și adânciți-vă în rugăciunea lui Iisus.
Trebuie să știți, totuși, că în Biserică, în timpul fiecărei slujbe și cu precădere în timpul Dumnezeieștii Liturghii, orice act de cult, orice mișcare, are o anumită însemnătate. Cine știe, așadar, și înțelege semnificația fiecărui amănunt liturgic, ia parte întru cunoștință la adunarea credincioșilor și își hrănește sufletul cu mană cerească, ce se dă din belșug la ospețele duhovnicești ale cultului bisericesc.
Noaptea, mai cu seamă orele de după miezul nopții, este cel mai potrivit timp pentru rugăciune.
Câte metanii să facă cineva, spunând rugăciunea?
Câte vrea, mici sau mari, după puterea fizică și dispoziția sa sufletească. Bine este, totuși, să stabilească un număr minim de metanii pentru fiecare zi și să le săvârșească cu multă acrivie.
Evanghelia nu este nevoie să o citiți în picioare. Dacă ședeți, o înțelegeți mai bine, pentru că nu vă obosiți, și astfel, atenția dumneavoastră se concentrează asupra cuvintelor sfinte, fără a vi se împuțina evlavia. Cât despre psalmi, citiți câți puteți și câți doriți. Unul, doi, trei sau mai mulți…
Vă puteți împărtăși des, este de ajuns să fiți de fiecare dată pregătit așa cum se cuvine.
Ce înseamnă să avem conștiința curată în ceea ce privește lucrurile materiale?

 Înseamnă să nu folosim rău lucrurile, ci să le folosim cu înțelepciune și să le păstrăm în stare bună cu cea mai mare grijă posibilă.
Pomenirea neîncetată a lui Dumnezeu
Vrei ca mintea ta să nu se împrăștie în timpul rugăciunii și a slujbei? Străduiește-te să îți aduci aminte de Dumnezeu în fiecare clipă de peste zi, fie că ești singur sau împreună cu alții, acasă, la serviciu, pe drum, oriunde. Astfel, și la ceasul rugăciunii sau al slujbei în Biserică, mintea ta va fi cu luare aminte la El și va vorbi cu El cu multă evlavie.
Când Îi este bineplăcută lui Dumnezeu rugăciunea noastră?
Să țineți minte faptul că rugăciunea nu înseamnă vorbe și metanii, ci ațintirea minții și a inimii la Dumnezeu. Se poate să citiți toate Laudele de peste zi și să faceți toate metaniile rânduite, dar legătura dumneavoastră cu Dumnezeu, sau să lipsească cu desăvârșire, sau să fie neînsemnată, având mintea împrăștiată și inima rece. În felul acesta, faceți pravila pe care o aveți, nu însă și rugăciune. O asemenea „rugăciune” este întru păcat. Să ne ferească Dumnezeu!
Cu frică și cu cutremur trebuie să săvârșim cele ale lui Dumnezeu – asta să ținem minte întotdeauna. În orice chip și cu toată puterea dumneavoastră, încercați să aveți mintea adâncită în cuvintele rugăciunii sau, după cum spune Cuviosul Ioan Scărarul, să închideți mintea în cuvintele rugăciunii. În clipa în care veți începe să vă rugați, trebuie ca întreaga atenție să fie îndreptată spre Dumnezeu și să nu vă îndepărtați de El…
Doar atunci veți considera că v-ați rugat cum trebuie, când, la sfârșit, sufletul vă este cutremurat de zdrobire și de mustrare de sine. Pe durata zilei încercați, prin rugăciune neîncetată, să vă aflați cu mintea în fața Domnului în fiece clipă, așa cum stau îngerii. Aceștia Îi aduc doxologie neîncetată. Noi să Îi aducem pocăința noastră.
Când este ascultată de Dumnezeu rugăciunea noastră
Uite cum trebuie să ceri ceva de la Dumnezeu: „Doamne, Tu vezi că am nevoie de lucrul cutare sau că trec prin cutare necaz. Ajută-mă, după cum știi și după cum vrei! Facă-se voia Ta…”.
Cu această stare lăuntrică să te rogi mult. Nu o dată, chiar și îndelungată de ar fi rugăciunea, nu doar o zi, ci săptămâni întregi, luni, ani… Să tot ceri fierbinte, să strigi: „Doamne, ajută-mă! Doamne, scapă-mă! Să nu fie, însă, după cum vreau eu, ci după cum Tu vrei”. Întocmai aceasta spunea și Hristos în Ghetsimani, când se ruga către Tatăl Său. Și văduva din pilda Evangheliei și-a aflat în cele din urmă dreptatea, numai și numai pentru faptul că nu a obosit să o ceară timp îndelungat. Un înțelept a spus acest cuvânt: „Trebuie să le devii sâcâitor lui Dumnezeu și Sfinților Săi!”.
Puterea rugăciunii
Puterea rugăciunii constă nu în chipul ei exterior, ci în conținut, în duhul ei.
Încercați să trăiți rugăciunea. Întocmai de acest lucru este nevoie. Unul dintre Părinți spune că, în vremea rugăciunii, trebuie să ne simțim precum acuzații în fața judecătorului.
A întrebat cineva pe un părinte nevoitor: „Cum să stau la rugăciune?” Și acela i-a răspuns: „Să stai ca la judecată, cu privirea ta ațintită spre buzele Domnului, care în clipa imediat următoare – așa să crezi – vor rosti sentința cea de pe urmă pentru tine: „Vino lângă Mine!” sau „Du-te departe de Mine!”. Și să strigi: „Doamne miluiește!”.
Cred, totodată, că rugăciunea lui Iisus este cea mai bună și mai puternică rugăciune pentru orice situație, doar că trebuie să o rostim nu mecanic, fără simțire, ci cu părtășia minții și a inimii.


sursa..
 http://www.pemptousia.ro

Doamne ajuta...

25.09.2011

Viata Cuvioase Maicii noastre EUFROSINA,fiica lui Pafnutie Egipteanul(25 septembrie)







Sfanta Eufrosina a trait pe vremea imparatului Teodosie cel Mic(408-450) si era singurul copil al unui om puternic,slavit,credincios si milostiv,Pafnutie cu numele,din cetatatea Alexandriei.La18 ani de la nasterea ei,tatal sau i gasise un mire,dupa masura rangului sau.Eufrosina,insa,iubea viata monahiceasca.Drept aceea,pe orice calugar primit in casa si ospatat de tatal ei,ea il intreba despre viata fratilor din manastire.
Deci,odata,pe cand tatal ei nu era acasa,Eufrosina a parasit lumea si desertaciunile ei si a fugit,pe ascuns,din casa parinteasca,schimbandu-si portul,adica imbracand haine barbatesti si numindu-se Smarald,in loc de Eufrosina.Tunzandu-si,apoi,parul capului sau si dandu-se drept un famen imparatesc,a intrat intr-o manastire barbateasca,in tot chipul silindu-se sa se ascunda,ca sa nu o afle Pafnutie,tatal ei.
  Asadar,dupa ce-si implini dorinta de a intra in manastire,fratele Smarald se nevoia cu tot felul de osteneli si cu rugaciuni neincetate,pana cand s-a uscat cu tot trupul ei cel firav femeiesc si asa fel incat se minunau fratii,vazand greaua patimire a Sfintei.In vremea aceasta,tatal ei indurerat o cauta prin munti,prin pesteri si prin tot locul,fara sa o poata afla si fara mangaiere.Si era un lucru cu adevarat de mirare sa vezi o femeie preafrumoasa,locuind in mijlocul monahilor si ascunzandu-se pe sine atat de tatal ei,cat si de monahii cu care impreuna vietuia.Si stralucea in mijlocul barbatilor,precum si piatra scumpa,ce se cheama smarald,straluceste in mijlocul celorlalte pietre.
Cu adevarat,smarald s-a aratat fericita Eufrosina,ramanand necunoscuta,nu un an sau doi sau trei,ci vreme de 38 de ani,adica pana la sfarsitul vietii sale,ca numai atunci,la sfarsit,s-a aratat ca era femeie si nu barbat.

Deci,a petrecut Smarald in manastirea aceea treizeci si opt de ani,asemenea cu ingerii,si a cazut intr-o boala,din care s-a si mutat din cele de aici.Iar,din iconomia lui Dumnezeu,se afla atunci in manastire,si tatal ei,Pafnutie,pentru cercetarea fratilor,dupa obiceiul sau.Deci,pe acesta vazandu-l la acel ceas acolo,chemandu-l,
Eufrosina si-a marturisit nemangaiatului tata taina ei,zicandu-i '' ,,O,tata,eu sunt Eufrosina,fiica ta, si tu esti tatal meu''.Si acestea zicand,si-a dat duhul in manile lui Dumnezeu.

Iar tatal ei,auzind cuvantul acesta,s-a inspaimantat de o bucurie peste masura ca aceasta si a cazut la pamant ca un mort.Deci,venindu-si in sine,a multumit Domnului ca s-a invrednicit a vedea pe fiica sa vie,si impartind averea sa saracilor,a lasat lumea si cele din lume,si luand asupra lui asprimea nevointelor pustnicesti,s-a facut si el monah.Si s-a aratat vrednic urmas si mostenitor atat al chiliei si al rogojinei pe care se odihnea cuvioasa Eufrosina,cat si al ravnei si bunatatilor fiicei sale.Si s-a mutat la Domnul,bucurandu-se.


RUGĂCIUNE

O, fericită maică Eufrosina, pe pământ nebună pentru Hristos, în ceruri preaînţeleaptă, care ai sfârşit în chip minunat drumul tău pământesc de o sută de ani! Caută acum din înălţimea cerului spre noi, păcătoşii, care în marea vieţii stăm învăluiţi de patimile şi suferinţele trupeşti, de ocările şi ispitele lumeşti, şi de numeroasele curse diavoleşti. Şi corăbiile sufletelor noastre sunt deja aproape de înec, căci nu au ancora puternică a credinţei, şi îşi pun nădejdea în puterile lor şi în ajutorul omenesc, iar sfeşnicul iubirii şi al evlaviei s-a stins.
Nu zăbovi, maică Eufrosina, ci ajută-ne nu după vrednicia noastră, ci după milostivirea ta, asemănându-te Atotmilostivului Mântuitorului nostru lisus Hristos.
Întăreşte-ne în credinţă, nădejde şi dragoste. Pe cei reci şi împietriţi la inimă încălzeşte-i cu râvna ta, tămăduieşte bolile noastre, ia de la noi necazurile şi tristeţea, dă-ne nouă mână de ajutor pe acest alunecos drum pământesc, ca să ne întărim cu trupul şi cu sufletul, să purtăm răbdători crucea noastră cu nădejdea în Dumnezeu şi, cu grabnica ta mijlocire, să ne învrednicim după moarte de viaţa cea veşnică şi fericită, slăvind pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, în vecii vecilor. Amin.


Doamne ajuta..

sursa..proloagele..vietile Sfintilor si cuvinte de invatatura..editia an 1991


Rugăciunea de Duminică


Ziua Duminicii îmi aduce aminte de Atotputernicia Ta, Stăpâne, cu care ai zidit lumea şi ai răscumpărat pe om. Ţie deci, lubitorule de oameni, Doamne, mă închin şi-Ţi mulţumesc foarte pentru Darurile cele mari ce ai făcut şi le faci tuturor făpturilor Tale.
Inima mi se bucură şi se desfătează când stau şi cuget cum că numai Tu însuţi eşti Dumnezeu Atotsfânt, Atotânţelept, Atotputernic, necuprins, încât nici o bunătate şi nici o mărire nu-Ţi lipseşte. Tu eşti Unul Dumnezeu în Trei Feţe: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu adevărat şi Te mărturisesc şi Te măresc, Ţie mă închin şi-Ţi servesc pururea, cu toată inima şi cu toată puterea.
O, Părinte Sfinte, îndură-Te de noi! O, Binecuvântat Fiu al iui Dumnezeu, mântuieşte-ne de iad! O, Duhule Sfinte, dă-mi Darul şi acoperământul Tău!
Mult îndurate Stăpâne, rogu-Te, să uiţi păcatele mele cele multe, după mulţimea îndurărilor Tale. Mulţumesc din toată inima pentru bunătăţile ce-mi trimiţi în toate zilele, mai vârtos însă pentru răbdarea Ta cea mare, că nu m-ai pedepsit după mulţimea păcatelor mele, ci aştepţi căinţa mea, ca un iertător Atotbun şi îndurat.
Doamne Iisuse Hristoase, dă-mi Darul, ca să petrec bine şi creştineşte în această săptămână şi să nu mai păcătuiesc Ţie, nici cu cugetarea, nici cu cuvântul şi nici cu fapta, întru mărirea şi onoarea învierii Tale celei de-a treia zi şi a venirii Duhului Tău Celui Sfânt asupra Apostolilor.
Îndeosebi mă rog pentru ajutorul Tău, Prea Bunule Stâpâne, ca să mă cunosc pe mine, să mă căiesc de păcatele mele şi să mă îndreptez cu mărturisirea; iar în ora morţii să fiu aflat pregătit, cuminecat şi cu inimă curată, şi să fiu aflat demn de împărăţia Ta cea veşnică. Amin.

FISIERELE MELE TRILULILU..