DESPRE NEVREDNICIA UNUI PREOT IN A SLUJI CELE SFINTE CARE A TRAIT 370 ANI CATERISIT DE UN INGER

In vremea cand l-a marturisit pe Hristos Sfantul Mare Mucenic Mercurie (secolul al IV-lea), era un preot intr-o cetate mica, betiv, care mai intotdeauna sedea la carciuma cu betivii.
Intr-o zi, o slujnica trimisa de un boier al cetatii aceleia, a venit la casa preotului si, afland numai pe preoteasa, i-a zis:
  -Unde este Parintele?
  - Nu stii ca este la carciuma? a raspuns preoteasa.
Stapanul meu m-a trimis sa-i spun ca maine vrea sa faca Liturghie spre pomenirea parintilor lui,zise slujnica si apoi pleca.
Insa in acea noapte,fiind cufundat in betie, preotul a cazut si in pacate trupesti.Aceste pacate,dupa canoanele Bisericii Dreptmaritoare,opresc preotul de a mai sluji Sfintele Taine si randuielile bisericesti.
Dimineata,venindu-si in simtire preotul,a priceput lucrul ce-l savarsise.Preoteasa,auzind unele ca acestea,s-a mahnit mult si a plans.Dar preotul i-a zis:
  -Taci,ca nu cumva sa ajunga la urechile stapanitorilor unele ca acestea,pentru ca ne vor pedepsi.Iar pe Dumnezeu o sa-l imblanzesc prin marturisire,ca este Indurat si Multmilostiv.
Atunci si-a citit putina lui pravila si rusinandu-se de boierul acela,s-a dus sa slujeasca.Si la sfarsitul proscomidiei,cand a zis rugaciunea:,,Dumnezeule,Dumnezeul nostru,Cel ce Painea cea cereasca...'',a venit un Inger ca sa savarseasca Tainele si ,vazand pe preot,i-a zis:

-O, afurisitule de Dumnezeu!Cum ai indraznit sa intri si sa slujesti Sfintele Taine?Nu sti ca esti intinat si spurcat pentru pacatul ce l-ai facut in noaptea aceasta?Noi, fiind netrupesti si fara de materie,ne sfiim sa privim fata Fericitei Dumnezeiri,ci, acoperindu-ne fetele cu aripile,stam cu frica inspaimantati,iar tu,defaimand,ai indraznit sa savarsesti Sfintele Sfintilor si cu gura voiesti sa le mananci?

Atunci preotul a zis catre inger;

 -Fiindca asa ma infricosezi sa fii si tu afurisit!Si, o, minune! Indata i-au cazut aripile Ingerului si a ramas ca un om, in biserica.Iar preotul,nestiind aceasta,dupa Dumnezeiasca Liturghie a venit in casa boierului si, ospatandu-se in ziua aceea,s-a intors la casa sa.Dupa cateva zile a murit un om in acea cetate mica si au fost chemati mai multi preoti la inmormantarea lui,printre care si acest preot,despre care ne este cuvantul.

Dar cand a venit randul preotului cel betiv sa zica ecfonisul:,,Ca Tu esti invierea si viata si odihna...''

o,minune!, mortul s-a sculat si a zis catre el:

 Desi ai inviat morti,insa a pune epitrahilul sau a lucra ceva din cele sfinte nu vei putea,caci nu esti vrednic.

Zicand mortul aceste cuvinte,a adormit iarasi.Iar poporul si preotii,vazand aceasta minune proslavita,s-au spaimantat si au zis catre preot:

-Ce este aceasta minune mare si infricosata?
Atunci preotul cel vinovat si-a marturisit pacatul inaintea tuturor.Iar ceilalti preoti,auzind de acestea,i-au zis:

 -De acum,nu ne mai insotim cu tine.Fa ceea ce voiesti!Ducandu-se acasa,a zis catre preoteasa lui:

-Ce sa fac acum?Altceva afara de cele preotesti nu stiu sa fac.Cum sa va hranesc?
Decat numai sa mergem in alt loc,departe ,unde nu ne cunoaste nimeni si acolo sa petrecem cealalta ramasita a vietii noastre.
Sculandu-se,au mers in alt loc,unde nu-l cunostea nimeni si slujea acolo.Si,o, minune!,dupa ce l-a afurisit Ingerul pe el,asa a ramas,numai fata lui s-a schimbat,inegrindu-se.Si murindu-i preoteasa si copii,el a trait 370 ani.
In acel timp,se afla in orasul acela un mitropolit vrednic in cuvant si foarte drept.Si venind pomenirea Marelui Mucenic Mercurie,unul din boierii orasului aceluia a facut praznuire la pomenirea Sfantului si a chemat si pe mitropolit.Si printre cei de fata se afla si preotul cel afurisit.La masa,arhiereul a inceput sa spuna cu amanuntime viata si patimirile Mucenicului celor ce ascultau,iar acest preot,taind vorba arhiereului,a zis:
 -Preasfintite Stapane,tu din carte stii viata si mucenicia Sfantului Mercurie,dar eu o stiu mai bine,ca eram de fata si am vazut bine pe Mucenicul care se nevoia si patimea.El era vecin cu mine si de multe ori am mancat impreuna cu el.
Iar arhiereul,auzind s-a mirat si, privindu-l,a zis:
-Tu abia ai 40 ani si acum zici ca ai vazut pe Sfantul?Ca de cand a marturisit el, sunt mai bine de 300 de ani.Nici nascut nu erai si zici ca l-ai vazut pe el?
Iar preotul a raspuns:
-Adevarul zic si nu mint!
Atunci arhiereul a inteles ca este ceva cu el si, luandu-l la o parte,i-a zis:
-Spune-mi toate cele despre tine,marturisind curat.
Atunci preotul i-a spus toate cate a facut,cum a cazut in pacat si cum a fost afurisit de Inger si a ramas nedezlegat.Apoi arhiereul i-a spus:

-Sa stii ca esti legat de Inger si de aceea ai trait pana acum si vei trai asa mereu,pana ce vei fi dezlegat de Inger.Mergi,dar ,la biserica aceea unde te-a afurisit Ingerul,care si acum se afla acolo,fiindca unul pe altul v-ati legat.
Preotul a zis: Preasfintite Stapane,nu pot sa fac aceasta,pentru ca drumul pana acolo este lung si bani cheltuiala nu am si nici cal de incalecat.
Atunci arhiereul ia zis:
-De nu vei merge acolo,nici nu te vei sfarsi,nici Ingerul nu se inaripa,ca sa zboare la Ceruri.Apoi ,milostivindu-se de el,arhiereul ii zise iarasi:
-Fiindca zici ca nu ai bani de cheltuiala,eu voi face mila cu tine si-ti voi da cele de trebuinta si cal de incalecat si voi merge si eu impreuna cu tine.
Gatindu-se indata,au purces la drum.Si ajungand la asezarea unde locuise preotul,n-au aflat nimic acolo,nici casa,nici altceva,fiindca cetatea cea mica se pustiise.Si a intrebat arhiereul:
-Acesta este locul de unde vii?
-Acesta este,dar s-a pustiit,Preasfintite Stapane,a raspuns preotul.
-Nu cunosti unde a fost biserica? a intrebat arhiereul.Iar preotul,privind printre copacii care crescusera din pricina lungimii vremii, a zis:
-Socotesc ca acolo,unde sunt copacii aceia.Mergand acolo,au aflat locasul daramat,fara numai putina parte din Sfantul Altar,care ramasese.Dupa ce au descalecat de pe cai,a zis arhiereul:
-Mergi in Altar!
Si intrand preotul in locasul Altarului,a aflat pe Inger sezand acolo.Si i-a zis Ingerul:
-Inca traiesti,sarmane preot?
-Da, traiesc.Dar tu,tot aici stai?a zis preotul.
-Bine ai venit!Hai sa ne iertam amandoi.zise Ingerul.
Atunci preotul a zis Ingerului; Binecuvinteaza,sfinte Ingere al lui Dumnezeu si ma iarta!
Dar Ingerul a zis:
-Iarta-ma tu mai intai pe mine si apoi eu pe tine.Ca de te voi ierta eu intai,tu te risipesti deindata,si eu voi ramane legat.
Atunci preotul a zis:
-Dar daca te voi dezlega eu mai intai,tu iti vei lua aripile tale si vei zbura la Cer,iar eu voi ramane legat.
Ingerul a raspuns:
Ma jur pe Scaunul lui Dumnezeu cel nemiscat,ca nu te voi lasa legat!
Iar arhiereul,stand afara auzea toate.Atunci,preotul a zis catre Inger:
-In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh,sa fii iertat de mine.pacatosul.
Si indata,o minune!Ingerul s-a inaripat si zbura catre Cer.Si a zis si el catre preot:
-Sa fii si tu iertat,preotule!
Si mai inainte de a ispravi cuvantul,oasele preotului s-au facut gramada,in locul in care statea.Atunci arhiereul a zis catre Inger:
-O sfinte Ingere,implineste-mi o dorinta a mea,rogu-te.Canta-mi o lauda ingereasca,pentru ca sa aud si eu.
Dar Ingerul a zis:
-Aceasta nu este cu putinta,caci in clipa in care vei auzi glasul ingeresc,te vei topi deindata.
Ca nu poate trup stricacios sa auda glas ingeresc si sa fie viu!
Insa,fiindca ne-ai facut acest bine la amandoi,mie si preotului,asteapta putin,pana ce mai voi sui la al treilea cer,ca de acolo cantand,sa poti suferi.
Si suindu-se Ingerul pana la al treilea cer,a cantat un ,,Aliluia''.
Iar arhiereul,din pricina dulcetii acelui glas,a cazut la pamant ca un mort,vreme de trei ceasuri.Si abia venindu-si in sine,s-a intors in eparhia lui.Si s-a scris istorisirea aceasta a preotului spre folosul multora,ca auzind si noi, cei lenesi,sa ne indreptam si sa ne facem mai cu luare-aminte si mai osardnici spre toata fapta buna.
Sa pricepem,dar de aici,ca nu este altceva mai mare ca preotia.Dar, cel ce este nevrednic de Dumnezeiasca lucrare a Sfintelor Taine si nu se lasa de a sluji,de-l va afla moartea nepocait,se va osandi cu vanzatorul iuda iscarioteanul in muncile cele nesfarsite.
Iar noi,cei care citim acestea si le auzim,sa ne ferim de tot pacatul,si mai ales de judecare a preotilor,facand voia lui Dumnezeu,ca sa ne invrednicim partii celei de-a dreapta,impreuna cu toti alesii Lui,la a doua Venire a Sa.Amin.


sursa. Fapte minunate de la Parintii Atoniti,pp.(90-96)

Doamne ajuta...

ISPITELE SI COMPORTARILE NOASTRE DIN BISERICA

Expresia “nu prea e dus la biserica” are, fara indoiala, o conotatie negativa. Dar a nu fi dus la biserica in fapt, este o realitatea pe care o gasim in multe biserici unde vin oameni mai mult sau mai putin familiarizati cu regulile de comportament scrise din timpuri stravechi, iar asta poate aduce tulburare celor care chiar cauta liniste in casa lui Dumnezeu.




Am auzit oameni care spun ca nu suporta sa mai mearga la biserica pentru ca se simt tulburati de ceea ce vad acolo. Pe mine personal, unii dintre cei ne-prea-dusi la biserica (in fapt), m-au certat, m-au impins, m-au calcat pe maini, m-au inghestuit, mi-au distras atentia de la slujba, mi-au furat painea sfintita de pe masa, dar… nu au reusit sa ma scoata din biserica si nici sa ma faca sa nu mai merg. Mi-a luat ceva timp sa invat sa nu ma mai tulbur de comportamentele neadecvate, dar dupa ce am izbandit, nimic nu ma mai tulbura si imi vad linistita de fericirea mea.



Despre lumea care populeaza bisericile trebuie sa va zic un lucru important. In biserica nu intra doar viitori sfinti, ci si diavolul insusi! Si ala nu se opreste in naos sau pronaos, ci ajunge pana in altar si chiar pleaca cu tine acasa. Deci, de noi tine sa ii dam credit sau nu. „Agitatii” tineri sau batrani , femei sau barbati sunt si ei oameni ispititi sau pusi cumva sa ispiteasca. De aceea sunt cateva reguli stravechi pe care biserica le-a instituit, tocmai ca sa nu se mai tulbure oamenii:

- barbatii sa stea pe dreapta si femeile pe stanga ca sa nu se ispiteasca reciproc.



Cand mergem la biserica, se presupune ca ne dam intalnire cu Dumnezeu, nu cu prietenii, nu potentialii parteneri, nu cu actualii parteneri… Biserica nu e loc de „intalnire” si nici de cautarea sortitului/sortitei. Nu e club, nu e spatiu de socializare si nici expozitie. Nu e podium pentru defileurile de moda, nu e loc de piosenie falsa, nu e loc public, ci e CASA LUI DUMNEZEU! Cine nu stie regulile, sa le invete si sa le respecte, iar cine NU VREA sa le respecte, sa mearga in continuare, dar sa fie constient de faptul ca spre osândă o face.



O sa va povestesc cum mi s-a revelat faptul ca femeile nu au ce cauta pe partea barbatilor.



Intr-o zi, am gasit loc in fata pe partea dreapta si m-am asezat in genunchi acolo cu bucuria ca nimic nu o sa ma tulbure, ca o sa vad si o sa aud toata slujba fara sa ma mai calce nimeni pe maini. Cu toate ca eram corect imbracata, am simtit la un moment dat o atingere usoara pe sold. Am crezut ca mi se pare, dar senzatia s-a repetat si atunci am intors brusc capul. Din „cadru”, ca o strafulgerare, tocmai se retragea o mana. Am ridicat ochii in ochii celui din spatele meu si am vazut un baiat de aproximativ 14 ani, speriat si fastacit, care imi evita panicat privirea. Gandurile mi s-au succedat rapid debutand cu „Ia uite, dom’le si in biserica sunt obsedati sexual”. Apoi… „bietul baiat, cred ca e oligofren sau ceva”… si am sfarsit cu… “asa-mi trebuie daca m-am asezat pe partea barbatilor, vina e a mea!” M-am intins pana la urechea lui si i-am spus: “te rog nu mai face asta, nu sunt suparata pe tine, dar nu o mai face”. Am simtit cum se rusineaza, dar se destinde, iar eu am avut pace tot restul slujbei. De atunci nu mai fac “miscarea hoata” cu pusul pe dreapta, mi-am luat lectia.

- femeile sa fie imbracate decent si sa aiba capul acoperit;



Incerc sa definesc cuvantul “decent”… Fusta  este obligatorie, asa cum pantalonii pentru partea feminina sunt interzisi, dar trebuie vazut un pic ce fel de fusta . Mai putin ispiteste o femeie in fusta  larga si cu fundul acoperit decat una imbracata in fusta scurta, crapata sau… transparenta.



Imaginati-va ca o femeie cu fusta stramta si crapata se pune pe dreapta, intre barbati, si se asaza in genunchi cu fundul in sus (cum mai vezi pe alocuri…) Oare barbatii aia din spatele ei se mai gandesc la Dumnezeu sau la „capra” sexy din fata lor? Ok, poate s-au nimerit acolo niste sfinti si nu se uita deloc la ea, dar nevestele “sfintilor”, care s-au asezat regulamentar pe stanga, oare nu se tulbura stiind ca ele stau separat de sotii lor, iar o necunoscuta le face “joculete erotice” sub masca pioseniei ingenuncheate in rugaciune?



De ce sa aiba capul acoperit? Pentru ca parul despletit e o podoaba care ispiteste, dar, mai mult de atat, este un fel de “antena” cu care isi imprastie gandurile (energiile), nu intotdeauna curate, asa cum vrajitoarele se despletesc cand fac ritualuri de magie ca sa aiba putere mai mare!

- alta regula buna este sa nu intorci capul in biserica;

Ati observat ce se intampla cand cineva priveste in spate? El vede pe toata lumea si este vazut de toata lumea. Care e problema? Distrage atentia celor care privesc spre altar, ii tulbura pe cei care (poate) plang sau au trairi intense, devine polul de interes pentru toti (lege a perceptiei care se numeste legea contrastelor si care spune ca “un stimul diferit de elementele campului perceptiv va fi discriminat mai repede”), deci persoana in cauza devine un soi de “vedeta”, de “buricul pamantului” si asta poate sa tulbure. Daca vreau sa vad asa ceva, ma duc la teatru, nu la biserica. Este un fel de intruziune in intimitatea celor care sunt acolo ca sa se roage. Nimanui nu ii place sa fie privit atunci cand cauta un pic de liniste, de pace si de trairi inalte.

- cine vine mai tarziu la biserica sa stea mai in spate;

Am observat ca tulburarea o fac mai ales cei care vin tarziu. Atunci ii apuca sa mearga la pupat icoane, la dus acatiste la altar, la fosnit pungile ca sa puna painea pe masa sau soptitul destul de tare a indicatiilor organizatorice atunci cand mai sunt cu cineva. In fond, lucrurile astea sunt normale, ca de-aia vin la biserica, dar sunt doua conditii de luat in calcul: sa le faca cu discretie sau sa nu le faca DELOC daca in momentul acela se citeste Evanghelia, se spune Crezul sau se canta Tatal Nostru. Mai sunt si alte momente cand agitatia unora aduce multa tulburare, dar ma opresc aici. Macar atat sa respecte, momentele cand ar fi cazul sa se aseze in genunchi… Vanzoleala trebuie evitata si in timpul predicii, pentru ca de acolo inveti si te inteleptesti, nu de la bucata de paine pe care ti-o da cineva de pomana dupa ce ti-a fosnit cu punga in urechi ca sa iti rupa bucata de pita…



Odata am vazut o scena care m-a revoltat pana la lacrimi. O femeie supraponderala s-a straduit minute bune sa se aseze in genunchi la momentul citirii unei rugaciuni adresate Maicii Domnului, moment la care pana si preotii isi descopera capul si se asaza in genunchi in fata icoanei (Rugaciunea catre Nascatoarea de Dumnezeu a lui Pavel Monahul).

Nepătată, neîntinată, nestricată, fără prihană, curată Fecioară, a lui Dumnezeu Mireasă, Stăpână care pe Dumnezeu-Cuvântul, cu oamenii, prin preaslăvită naşterea ta L-ai unit şi firea cea lepădată a neamului nostru cu cele cereşti ai împreunat-o, ceea ce ştii singură nădejdea celor fără de nădejde şi celor biruiţi ajutătoare; gata folositoare celor ce aleargă la tine şi tuturor creştinilor scăpare. Nu te scârbi de mine cel păcătos şi întinat, care cu urâte gânduri, cu cuvinte şi cu fapte, pe mine de tot netrebnic m-am făcut şi prin lenea dulceţilor vieţii cu voia rob m-am făcut. Ci, ca ceea ce eşti Maica Iubitorului de oameni Dumnezeu, cu iubirea de oameni milostiveşte-te spre mine păcătosul şi întinatul şi primeşte rugăciunea mea ce se aduce ţie din buze necurate. Şi pe Fiul tău şi Stăpânul nostru şi Domnul, cu îndrăzneala Ta ca o Maică, cuprinzând, roagă-L ca să-mi deschidă şi mie milostivirile cele iubitoare de oameni, ale bunătăţii Sale. Şi trecând greşelile mele cele nenumărate, să mă întoarcă la pocăinţă şi lucrător poruncilor Sale iscusit să mă arate. Şi fii lângă mine pururea ca o milostivă şi milosârdă şi iubitoare de bine. În această viaţă de acum, caldă folositoare şi ajutătoare; năvălirile potrivnicilor oprindu-le şi la pocăinţă îndreptându-mă şi în vremea ieşirii mele, ticălosul meu suflet păzindu-l şi întunecatele chipuri ale viclenilor diavoli, departe de la dânsul izgonindu-le. Şi în ziua înfricoşatei judecăţi, de munca cea veşnică izbăvindu-mă şi slavei celei negrăite a Fiului tău şi Dumnezeului nostru, moştean pe mine arătându-mă. Pe care să o şi dobândesc, Stăpâna mea, Preasfântă de Dumnezeu Născătoare, prin mijlocirea şi sprijinul tău. Cu darul si cu iubirea de oameni a Unuia-Născut Fiului tău, a Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine toată slava, cinstea, şi închinăciunea, împreună cu Cel făra de început a Lui Părinte şi cu Preasfântul şi Bunul şi de viaţă făcătorul Duhul Lui, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.







Din spate a venit o cucoana bine imbracata (genul care are haina de blana si asteapta sa i se faca loc ca sa paseasca băţoasă spre altar cu valorosul ei acatist…) Ajunsa in dreptul femeii supraponderale si blocata in intentia ei de a pluti pe „covorul rosu”, incepe sa o impinga cu piciorul pe biata femeie cerand imperativ: „Ridicati-va doamna, nu vedeti ca nu avem pe unde trece la altar?” O impingea in continuare cu piciorul ca atunci cand vrei sa dai la o parte un bolovan. Deja ma enervasem atat de tare incat imi venea sa ma ridic cat sunt de lunga, sa o iau de gulerul ei imblanit si sa o scot din biserica in suturi, dar am primit o lectie de smerenie de mi s-au umplut ochii de lacrimi. Femeia a incercat sa se ridice, dar ii era aproape imposibil fara ajutor si i-a raspuns cu voce rugatoare si un pic uimita: „Dar eu ma rog Maicutei Domnului”! Reactia aia cred ca ar fi inmuiat si un criminal. Nu stiu ce s-a mai intamplat cu „imblanita”, dar mie mi s-a umplut inima de iubire pentru femeia buna si numai pentru ea am mai avut ochi.


Ca sa nu va mai tulbure cei care nu prea stiu ce se face si ce nu se face la biserica, va sugerez sa nu va uitati la ei. Daca, totusi, deranjul e mare, constientizati imediat ca este o ispita a celui rau de a va enerva, de a va face sa judecati semenii, de a va face sa uitati scopul cu care v-ati dus la biserica, de a va face sa nu mai auziti ce este important si, nu in ultima instanta, sa va scoata din biserica. In momentul acela incordati-va atentia la cuvintele preotului sau la cuvintele cantarilor de la strana. Daca nici acest lucru nu va reda imediat linistea, repetati in gand Rugaciunea Inimii pana linistea din suflet se reinstaureaza. O sa vedeti ca „hint-ul” meu functioneaza.



Nu ii judecati pe cei care se comporta neadecvat in biserica, ci bucurati-va pentru ei ca TOTUSI sunt acolo. Sa nu va indoiti de faptul ca in casa Domnului se intampla minuni si, poate, peste catva timp o sa ii vedeti pe acei oameni cu totul si cu totul schimbati. Are Dumnzeu grija sa ii invete, ca doar de-aia sunt acolo. Unii se comporta asa din rautatea pe care le-o insufla diavolul, altii din nestiinta, nu suntem noi in masura sa ii judecam. Mai bine invatati-i cu blandete ce ar trebui sa faca si asumati-va si eventualele esecuri. Nu toti se pot debarasa de orgoliu ca sa primeasca invatatura, dar macar incercati sa la faceti binele.



Ca sa nu credeti ca vorbesc din imaginatie o sa ma automarturisesc cu privire la perioada cand nici eu nu stiam ce se face la biserica. Aveam chemare puternica in inima, dar nu stiam ca pot sminti oamenii cu nestiinta mea, asa ca ma duceam la biserica cum ma gaseam imbracata in alergatura cotidiana. Imi amintesc ca dupa o slujba ma asezasem in strana picior peste picior asteptand-o pe o doamna (inger) care ma mai instruia cu blandete si ma ducea la diferite biserici. Cand s-a intors de la altar a surprins exact scena urmatoare. Un barbat, mai in varsta a trecut pe langa mine si mi-a ars o palma peste genunchi spunand cu asprime: „stai ca la bar si te mai si imbraci in blugi ca sa smintesti barbatii”. Irina (ingerasul meu materializat in om) a avut o reactie de mama, a alergat la mine, mi-a pus mana pe genunchi despletindu-mi picioarele, dar ochii erau la barbatul cu pricina si gura spunea: „iertati-o, inca nu stie…” Afara, m-a intrebat „ Da chiar, tu nu ai pe acasa o fusta mai lunga si niste pantofi cu talpa joasa”? M-am uitat la mine si m-am simtit de un ridicol imens, mi-a fost rusine tare pentru cat eram de neadecvata acelui cadru. Pe langa blugii mulati pe picioarele unei siluete sarita de 1,80 aveam si ghete cu tocuri de 12 cm. In mod si mai ridicol, pe cap aveam basma, legata şic in genul bandanelor… De-oadata, m-am simtit ca un nudist cu palarie intr-o manastire de calugari. Chiar acolo eram, la Schitul Darvari. Acum, dupa 12 ani, Schitul ala ma iubeste, se roaga pentru mine si imi daruieste pace sufleteasca la fiecare spovedanie. Daca se mai intampla sa am unghiile lacuite cu rosu, le ascund in palmele sotului meu, cu rusinea „nudistului” de acum 12 ani care se ascunde dupa unul imbracat… Rabdare, multi din cei care va tulbura acum vor fi ca mine.



sursa..  http://igalis.wordpress.com/
 
 
Doamne ajuta..sa nu criticati ori sa judecati prea tare despre cele scrise..ca sa nu va osanditi mai tare.